Suflet Curcubeu nu are umbrelă

... pentru că are o pelerină fermecată.
Pur și simplu nu îi pasă dacă plouă
Așa pelerina devine fermecată și o apără de umezeală,
de frig și vânt.

Dacă e să plouă, să plouă peste noi
O să fim uzi până la piele,
dar fericiți până în miezul sufletelor.

Iar dacă îți e frică să nu răcești,
pielea mea va putea să te învăluie într-o fașă de prunc,
un val de mătase indiană care te va mângâia,
te va apăra de asprimea și gheața lumii.

Dacă e să plouă, să plouă peste mine.
Știu că fără ploaie nu va fi niciodată curcubeu.
Iar fără curcubeu...
Nici tu, nici eu.

PS - Serios acum, știe cineva unde mi-am uitat IAR umbrela? :D
Omar Akram - Run away with me

Asculta mai multe audio instrumentala

ești fericită, Alexandra?

Asculta mai multe audio Animatie

sunt fericită. azi am examen. n-am învățat mare lucru. afară plouă. n-am dormit decât 3 ore. dar nu de asta sunt fericită, ci pentru că aceste 3 zile care s-au scurs de sâmbătă până acum au fost magice. încă mă aflu sub influența îmbătătoare a clipelor de bucurie, de liniște, de pace, de glasuri dragi râzând, de sunetul chitării, de clinchetul ceștilor și bătăilor în ușă... parcă totul a fost un vis, așa frumos a fost. evident, îmi amintesc acum de momentele acestea cu oarecare nostalgie, dar păstrez ca pe-o comoară dintre cele mai scumpe amintirile care mă vor lega de-acum încolo de voi, oameni buni, dragi tovarhăși ș' prhetini :)
Papi, Dana, Cati, Ghinea, Paul, Xana, Luin, Iulia, Dorian, Ciri și lista poate continua.

dar să mă scutur puțin de melancolie și să vă povestesc cum era să fac un atac de panică, atunci când luminile s-au stins, cineva mi-a băgat sub nas două torturi cu câte o lumânare în formă de 2 pe fiecare, toată lumea rânjea la mine și de fericire[sau panică, nu știu foarte sigur] m-am împiedicat de chiar cadoul surpriză pe care mi l-au plantat în apropiere. a fost un șoc felicitarea. aproape că m-a cuprins groaza de cât de fericită eram. am avut umpic teama de tahicardie.
din fericire, m-am resuscitat cu niște elixir magic :D

și-apoi, ce să vă mai povestesc... mai bine vă pun o poză, două, dar nu acum, căci mai sunt 2 ore și trebuie să plec la examen și-aș mai trage un pui de somn. i'm getting lazy by the hour.
Later Edit: o parte din poze... restul, căming sun :)


zuzzzze...


Pișcot și maestrul Dorian.


under my umbrella, ella, ella...


where will they take me?


Pișcot a suferit multe weekend-ul ăsta.


fericirea-i un lucru mărunt.

Photos by Evribadea

Playlist de toamnă

Am avut o discuție foarte interesantă cu Pisi legată de melodii de sezon. Adicătelea hituri care rulează pentru 2-3 luni pe toate posturile de radio cu o frecvență de cel puțin o difuzare pe oră. Numai că eu am priceput altceva, as usual. Mai exact, am început să înșir câteva melodii de toamnă. Dar cum mi-a cerut o listă, că doar suntem oameni serioși și cu scaun la cap, m-am hotărât eu așa să fac un playlist cu must have în toamna aceasta. Melodiile acestea se asortează cu dansul frunzelor moarte în vînt, cu arămiul și griul de pe străzile golașe și ploaia care bate nostalgic la geam, în timp ce noi stăm leneși și îmbrăcați doar în pijamale pînă la amiază. Toamna mea se traduce așa:
Emoție de toamnă, Nicu Alifantis – pentru serile reci și umede, cînd luna se ascunde în nori și ceața îți pătrunde adânc în inimă...
Frunza, Pasărea Colibri – cînd îți dai seama că în alte timpuri ploioase cineva te ținea sub umbrela sufletului său...
Autumn leaves, Edith Piaf – darlin’, știi doar că nostalgia toamnei se asortează cu dorul de tine așa cum șoaptele de tristețe se amestecă în vîntul care ne îngheață inimile. Și trebuie să recunosc că frunzele moarte fluturate cînd încolo, cînd încoace îmi amintesc de tine.
November Rain, Guns’n’Roses – ghici ce? Toamna e tristă, dar frumoasă, iar nostalgia fără rost care ne cuprinde uneori are un pic de dulceață nefirească în ea...
Empty, The Cranberries – pentru clipa în care ai închis ușa în urma ta și liniștea din cameră îți amintește cît de singur ești.
Poison Oak, Bright Eyes – pentru momentele cînd simți că te-ai pierdut în amintiri și ceaiul e prea rece și amar, iar sunetul singurătății îți țiuie în urechi ritmic...
You Have Loved Enough, Leonard Cohen – pentru serile calme în care vorbești la telefon și vorbești și vorbești...
Mad World, Gary Jules – pentru a putea păși zi de zi printre oamenii grăbiți și goi; lumina oarbă cade peste mulțimea de fețe fără expresie, iar tu trebuie să te strecori cuminte și liniștit....
Singing in the rain, Frank Sinatra – partea cea mai frumoasă a toamnei este ploaia, iar fericirea de a cînta și dansa în ploaie nu poate fi umbrită de nori. Scoate arsenalul de ploaie, umbrelele, pelerinele și cizmele nu trebuie să stea la căldurică!
Only Time, Enya – cine poate știi dacă e dimineață sau seară cînd moleșeala ți-a cuprins și trupul, și mintea, și toată fericirea ta se ascunde într-o carte și o ceașcă de ceai?
Twice, Little Dragon – preparing for the breakdown, cînd totul e dezordine și oglinda e ultimul lucru pe care vrei să-l vezi...
Este toamnă iar, Gheorghe Gheorghiu – pentru cei îndrăgostiți. de toamnă.
Hello, Evanescence – pentru că uneori pustietatea țipă în mine și nimic nu o calmează mai bine decît tine.
Condamnare la toamnă, Emerich Imre – nu e toamnă cum ești tu :).
Toamna, Ada Milea – bineînțeles că în acest bazar de melodii nu putea să lipsească tocmai ea, Ada.

Așa că spune-mi, rogu-te, care e melodia care aduce toamna în lumea ta...

Am învățat săptămîna aceasta că...

un suflet poate fi și pur. Am învățat că poate fi și pace între noi. Am învățat să adun tot ce am mai bun în inimă și să împart cu cei din jurul meu. Am învățat pentru a mia oară că adevărata căldură vine din interior. Am învățat că lacrimile de durere și de fericire se pot împleti cu iubirea așa cum pașii noștrii s-au amestecat pe cărările de munte, printre întuneric și stele. Am învățat că sacrificiul nu poate fi prea greu. Am învățat că cel mai tare doare atunci când ne îndepărtăm de noi înșine. Că nu mai putem fi ce am fost dacă ne-am uitat sufletele pierdute într-o altă lume, oricât de curată. Am învățat că prietenia stă în zâmbetul pe care tu mi l-ai trimis prin eter și care a ajuns în palma mea, aducând cu el pacea de care aveam nevoie. Am învățat săptămâna aceasta că moldovean nu e sub nicio forma sinonim cu bucovinean. Că oameni cu suflet bun se află la tot pasul, atunci când pasul tău e drept. Am învățat să plâng de fericire. Am învățat să mă rog din tot sufletul. Am învățat că familia e cel mai de preț dar pe care divinitatea ni-l poate face. Am învățat să cunosc bunătatea din voi. Am învățat să cânt la chitară. Încă mă dor degetele, dar a meritat. A meritat toată săptămâna asta nebună, cu 8 ore de mers cu mașina, cu gălăgie, aglomerație, cântece, poale-n brâu, urcat la Palma, perindat prin Suceava, Sucevița, Rădăuți, lumânări, tort, fotografii, invitați, oameni buni, oameni dragi, prieteni vechi și noi, oboseală multă, și mai multe flori, zăpăceală, urcat și coborît, folclor, munte, vânzoleală, chitară și pian dezacordate, Profides, meniuri și jocuri... Am învățat toate aceste lucruri, deși le știam deja. Aș da orice să nu mă aprind de dorul lor acum, dar am mai învățat că nu contează cum începi un lucru, ci cum îl termini, așa că zîmbește, Alexandra, așa frîntă după 9 ore de mers cu mașina, cu nesomn și pană la roata din spate, zîmbește... Bucură-te de cele ce ți le-ai însușit, de raza de lumină și de curcubeul văzut la orizont... Și dormi, copilă, ziua de mîine te așteaptă cu forțe proaspete...

PS - Aș da orice să "embeduiesc" melodia "Aș da orice" de la Profides :), preferata mea.

Under my umbrella

Acțiune, motor! Iau eu mătura, mopul și toate celelalte ustensile casnice și mă apuc serios de curățenie. Și totul mergea ca uns, până văd rostogolindu-se de pe mobilă fluturele de pus în brad. E un ornament la care țin foarte mult și în plus, la noi în familie există o tradiție ca mereu când împodobim bradul să punem cel puțin unul din ornamentele vechi. Știu, sunt de pe vremea lu' Pazvante și sunt cât se poate de fragile, dar au un aer special ca și cum în ele se ascunde puțin Crăciun sau mă rog, eu sunt nebună and I see stuff, dar, hei, nici o problemă, nu e prima oară... Erase and rewind... așaaaa, și cum ziceam, cădea ornamentul care se întâmplă să fie un fluture foarte colorat și drag mie și ce ziceam? a, da, cădea... și mă aplec eu să-l prind înainte de coliziune, îl prind la limita posibilului și ridic pumnul strâns a triumf când... zbang! și dintr-o dată totul a devenit portocaliu. aumamăcemădoare! AU!
Ridic privirea sperând să nu văd un avion militar de luptă care tocmai ce lansase o bombă și hopa! Dar de ce e totul portocaliu?
Și... mister elucidat. Acum un an am câștigat o mare umbrelă de plajă. PORTOCALIE. Ea m-a pocnit în primă instanță, după care s-a desfăcut, acoperindu-mi întregul câmp vizual cu portocale zburătoare.
Și acum am un diiiitai cucuiu' da', na, trebuia să ascult de reclama aia la Lion cum că 90% din accidente se petrec în casă.
Și-acum plec. End of story.

PS - I can still see orange spots!