I'm going to continue writing in English for a while.
I'm using whatever laptop/PC that I can find to sometimes update my blog.
That's right, I do not own one anymore.
I actually don't have a lot of stuff these days.
I only have 4 pairs of shoes: one for cold weather, one pair of sandals, one pair of flip-flops and one pair of trainers.
I can pack all my clothes in a normal suitcase.
I do not have an extra blanket. I actually do not have A blanket.
How did I get here?
Easy. I packed the most important things I had and I moved to the other side of Europe, in sunny Barcelona.
And I am loving it.
As much as I cut down on stuff, I started growing on the inside. I started seeing myself from afar, getting to know myself better. All this while exploring a much sweeter, easier and more intense way of living.
I have moved to Barcelona, Spain in May and it's the best decision I have ever taken.
But all about my adventures in Barcelona some other time, in another place.
There's some thing I have to tell you about me. I rarely write when I am crazy happy. Why? Because when I am happy I feel there's no way I can sit and think about what I am feeling. I don't want to analyse it, I just want to feel what I feel and if there's anyone I want to share it with I run to them.
I also avoid writing when I am sad, as my blog then tends to be a collection of sad moments which does not represent me at all. If you meet me at any point during the day, there's a 95% chance I am smiling, laughing, about to tell you a very bad joke or waiting for you to tell me one. My grandmother, bless her, she always says to me: "My darling, you are made of laughter."
And she is so right.
So my point is I generally write here when I feel most in equilibrium.
Today is one of the days when I am a bit sad.
I have never met Andra.
But I've been praying for her since May in (almost) every night.
And today I found out Andra has left this world for almost two months.
I feel sad like I have lost a friend.
And yet I lost friends over time and I never felt quite as bad.
I will go to bed now.
But before doing that, for a very long time starting today, I shall pray for Andra's mother.
Thanks Boschi for the idea.
Se afișează postările cu eticheta VERDE CRUD. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta VERDE CRUD. Afișați toate postările
miercuri, 24 august 2016
sâmbătă, 12 octombrie 2013
Aripi de fluture
E-atât de ușor să străpungi liniștea deplină a nopții, atât de ușor și de dulce. E ca o tentație care îți dă un strop de siguranță, îți ostoiește teama că ești singurul om în viață, singurul care străbate noaptea.
E-atât de ușor să te lovești de toate lucrurile inutile pe care le-ai strâns în timpul în care nu ți-a păsat ce aduni, ce aduci și ce lași acasă. E ușor să le strângi pe toate la un loc în ziua în care te hotărăști să faci curat, să le dai foc și să uiți că au existat.
E-atât de ușor să ștergi un număr de telefon. Doar un buton distanță. DELETE.
E simplu să te trezești într-o dimineață îngândurat și apăsat de o existență monotonă, repetitivă, în care te regăsești odată cu primele riduri, cu primele fire albe, cu ultimele clipe... Iar undeva, într-un colț năpădit de praf și întuneric, se află ele, amintirile, dovada vie a faptului că ai pășit în viață, că inima ta a bătut. și a bătut în ritmul inimilor pe care le-ai atins.
E simplu să îți pierzi cheile. Să-ți uiți eșarfa sau abonamentul de transport, sau chiar și portofelul.
E-atât de ușor uneori să ne lăsăm ochii acoperiți de vălul ignoranței. E-atât de ușor să te înglodești în nepăsare până treci în neștiință și-apoi în neființă.
E-atât de ușor.
Ca atunci când rupi aripile unui fluture. Atât de ușor, încât atunci când îl prinzi și-l simți nemișcat, aproape paralizat, strâns de degetele tale, te îmbată atracția gestului. De a distruge, de a face viața să se oprească... Îmbietorul impuls te face să-l contempli și vezi, vezi cât e de speriat și sfios. Atât de speriat, că nu-și lasă nicio celulă să tresară... Și-o clipă de disperare mută îi umbrește scurta existență.
E-atât de ușor.
duminică, 28 octombrie 2012
prin gaura cheii
Kings of Leon - Closer
Asculta mai multe audio rock
Era doar un copil, unul trist și nesigur. Unul care vedea în spatele fiecărei uși întredeschise un pericol îngrozitor, materializându-se în niște ochi negri, sclipitori. Ochi pe care îi vedea în fiecare coșmar, în întunericul fiecărei străzi și a fiecărei clădiri, dar mai ales, în holul din apartamentul în care locuia cu părinții săi. De fiecare dată când trebuia să se ducă la baie în puterea nopții, îi vedea. Erau ascunși după ușa din baie, după ușa din bucătărie, se vedeau strălucind de după vizorul ușii de la intrare și prin gaura cheii fiecărei camere întunecate.
Iar ziua se materializau într-un om-monstru care pândea de fiecare dată de după ușa din bucătărie. I-a spus surorii ei și nu a crezut-o. În fiecare seară, pândea să apară. Și exact atunci când renunța să aștepte, apărea ca din aer.
An după an, zi după zi, copilul trist și nesigur s-a luptat cu imaginea ochilor negrii și lucioși care îl priveau de după fereastră, din dulap și din șifonier. Cu timpul, ochii apăreau din ce în ce mai rar, din ce în ce mai șterși, din ce în ce mai ușor de ignorat. Atât de ușor de ignorat au devenit, încât copilul a crezut că au dispărut.
Dar ei au pândit mereu dintr-un colțișor al camerei în care lumina nu pătrundea niciodată. Au așteptat zile și nopți, ani întregi, și au devenit din ce în ce mai hidoși, mai furioși și mai vicleni cu fiecare clipă care trecea.
Au așteptat acea noapte în care toate scările scârțâiau și fiecare obiect trosnea într-o liniște mormântală, străină, deplină. S-au trezit în pașii care se auzeau târșâindu-se pe holul întunecat, s-au ascuns în toate ungherele și au pândit cu o răbdare morbidă, o răbdare pe care doar un animal înfometat o are atunci când își vânează prada... și-a măsurat pașii, și-a calibrat respirația, și-a încordat tot corpul lui negru și groaznic și...
totul s-a derulat rapid, într-o spirală întunecată care îți taie suflul și îți face creierii să explodeze. cursa a fost scurtă, copilul s-a agățat de tot ce a putut și s-a luptat cu toată forța de care era capabil, până când groaza a pus stăpânire pe el și orice strigăt care se chinuia să îi străpungă pieptul a devenit dureros și mut.
A închis ochii să nu mai vadă teroarea, să nu o mai simtă aproape, s-a lăsat târât și a renunțat să se mai zbată din strânsoare.
Pentru o clipă a crezut că a avut un coșmar.
Era amețit și își simțea stomacul pulsând. Îi era greață și totul se învârtea în jurul lui. Copilul acela sunt eu.
Și-atunci mi-am zis: "Hai în pat, frică. Dormi cu mine diseară!"
Iar frica i-a zâmbit pentru prima dată în 24 de ani.
M-am hotărât să scriu o poveste despre Bau Bau.
Asculta mai multe audio rock
Era doar un copil, unul trist și nesigur. Unul care vedea în spatele fiecărei uși întredeschise un pericol îngrozitor, materializându-se în niște ochi negri, sclipitori. Ochi pe care îi vedea în fiecare coșmar, în întunericul fiecărei străzi și a fiecărei clădiri, dar mai ales, în holul din apartamentul în care locuia cu părinții săi. De fiecare dată când trebuia să se ducă la baie în puterea nopții, îi vedea. Erau ascunși după ușa din baie, după ușa din bucătărie, se vedeau strălucind de după vizorul ușii de la intrare și prin gaura cheii fiecărei camere întunecate.
Iar ziua se materializau într-un om-monstru care pândea de fiecare dată de după ușa din bucătărie. I-a spus surorii ei și nu a crezut-o. În fiecare seară, pândea să apară. Și exact atunci când renunța să aștepte, apărea ca din aer.
An după an, zi după zi, copilul trist și nesigur s-a luptat cu imaginea ochilor negrii și lucioși care îl priveau de după fereastră, din dulap și din șifonier. Cu timpul, ochii apăreau din ce în ce mai rar, din ce în ce mai șterși, din ce în ce mai ușor de ignorat. Atât de ușor de ignorat au devenit, încât copilul a crezut că au dispărut.
Dar ei au pândit mereu dintr-un colțișor al camerei în care lumina nu pătrundea niciodată. Au așteptat zile și nopți, ani întregi, și au devenit din ce în ce mai hidoși, mai furioși și mai vicleni cu fiecare clipă care trecea.
Au așteptat acea noapte în care toate scările scârțâiau și fiecare obiect trosnea într-o liniște mormântală, străină, deplină. S-au trezit în pașii care se auzeau târșâindu-se pe holul întunecat, s-au ascuns în toate ungherele și au pândit cu o răbdare morbidă, o răbdare pe care doar un animal înfometat o are atunci când își vânează prada... și-a măsurat pașii, și-a calibrat respirația, și-a încordat tot corpul lui negru și groaznic și...
totul s-a derulat rapid, într-o spirală întunecată care îți taie suflul și îți face creierii să explodeze. cursa a fost scurtă, copilul s-a agățat de tot ce a putut și s-a luptat cu toată forța de care era capabil, până când groaza a pus stăpânire pe el și orice strigăt care se chinuia să îi străpungă pieptul a devenit dureros și mut.
A închis ochii să nu mai vadă teroarea, să nu o mai simtă aproape, s-a lăsat târât și a renunțat să se mai zbată din strânsoare.
Pentru o clipă a crezut că a avut un coșmar.
Era amețit și își simțea stomacul pulsând. Îi era greață și totul se învârtea în jurul lui. Copilul acela sunt eu.
Și-atunci mi-am zis: "Hai în pat, frică. Dormi cu mine diseară!"
Iar frica i-a zâmbit pentru prima dată în 24 de ani.
M-am hotărât să scriu o poveste despre Bau Bau.
miercuri, 9 mai 2012
Mi-am pătat sufletul cu suc de mere
De fiecare dată când disperi şi nu sunt acolo, adu-ți aminte, cortexul uman a dezvoltat o întreagă zonă în creier numai pentru speranță.
De fiecare dată când te vei simți social respins, maltratat și incapabil să te amesteci în mulțime, când valul de oameni reci și necunoscuți te va naufragia în siguranța izolării și semi-depresiei, adu-ți aminte că există o explicație științifică pentru fiecare reacție la mediul extern. Suntem programați să fim sociali, dar să reținem foarte puține chipuri și să asociem și mai puține nume cu ele.
De fiecare dată când străini ne sunt cei pe care i-am cunoscut în detaliu, cu care am împărțit clipe, gume de mestecat, păreri, vise, momente de electricitate oculară, când irisul se transformă în cer, iar cerul te urcă, și scările lui te duc mai aproape de stele decât dacă ai zbura cu o rachetă spațială a NASA direct prin miezul lor de foc, de fiecare dată când cunoști cum își bea cafeaua și că îi place parfumul ierbii și că detestă înghețata de vanilie, iar toate astea se transformă în ceață și sufletele voastre în piatră, atunci merită să te dai cu hipotalamusul de toți pereții.
De fiecare dată când relațiile cu oamenii sfârșesc prost, te refugiezi în rămășițele indestructibile din tine. Suntdefiersuntdefier. Autodistructiv. Distrugi toate amintirile fizice. Te chinui să scoți pete de suc de mere de pe fața de pernă și de pe sufletul tău. Și bei/fumezi/tragi/plângi/alergi/dansezi până pici lat. Schimbi număr de telefon, schimbi cercul de prieteni, schimbi viața ta de zi cu zi și ritualul din zori de zi. Nu mai aștepți pe nimeni să intre la duș. Nu mai pregătești micul dejun. Un iaurt e de-ajuns. Și poți să lași liniștit vasele în chiuvetă.
De fiecare dată când se întâmplă să dai peste un loc, un parfum, un vechi prieten, amintirile te năpădesc, dar trăiască judecata și cortexul prefrontal, n-ai să schițezi mai mult de un zâmbet la întrebarea aia pe care o aștepți cu teamă și ură "Și... mai știi ceva de...?"
De fiecare dată, ai răspunsul potrivit.
Să nu se vadă.
Să nu se simtă.
Să creadă că totul e bine. Doar așa o să poți să crezi și tu că e bine.
Și-apoi dai de fotografia/șoseta/ceașca/frontala/tricoul sau prosopul ĂLA, căzut după dulap. Cine naiba te-a pus să faci curat? Te poți spânzura și de o lustră murdară. Dar te respecți.
Și fiecare explicație științifică se duce naibii.
S-au sinucis toate procentele.
Am strâns de gât toate ecuațiile.
Și tu ești aici. Interval deschis, eu la un capăt, tu la celălalt.
sâmbătă, 14 mai 2011
probleme la cap?
se spune că atunci când iubești ceva ar trebui să-l eliberezi de tine. dacă se întoarce la tine, atunci e al tău pe vecie. dacă nu, n-a fost niciodată.
a spus că nu mă poate pune la pachet cu viața sa. pur și simplu nu ne asortam, zicea el. mi-am dat seama că îi era teamă să devină dependent de mine, ca nu cumva să-și piardă neprețuita libertate.
realizez acum că nu te-am alungat ca să văd dacă te mai întorci, deși la început asta am crezut și sperat că ai să faci.
dar nu. eu te-am izgonit din mintea, sufletul și viața mea pentru a-mi reda mie libertatea, agățându-mă de o fărâmă de egoism și de faptul că-ți cunosc sufletul ca pe o hartă...
nu mai faci parte din diminețile mele cu soare. ai dispărut ca măgarul în ceață și îți stă tare bine cu pâcla pe ochi și gură, căci ochii și gura ta m-au făcut să devin eu însămi abur fin și înecăcios.
și nici un om liber nu poți fi, nu ca el. niciodată un călător. mi-e dragă libertatea lui și inima lui de copil. pe când inima ta e parcă făcută să fie disecată-n două, ca să te asiguri, să vezi cu ochii tăi dacă e ceva în ea. nu doar o dată am vrut să te văd, să te ating, să mă asigur că ești din carne și oase, nu doar o voce, nu doar un scris pe ecranul telefonului. iar uneori chiar m-am întrebat dacă nu cumva îți pompează altcineva sângele în venele alea leneșe, neîncercate decât de o suferință mută, chioară, hâdă, care îți paralizează orice viitor sentiment. mă uit la tine și mă întreb dacă ești în stare să muți măcar cu un milimetru acul pe cardiogramă.
din fericire, nu mă vei ține în brațe până dimineața. tu trebuie să ai spațiu - mi-ai spus-o de atâtea ori - și oricum niciodată nu dormi decât în patul tău. dar el ar face asta, el ar adormi strâns lângă mine. și mi-ar spune că mă iubește când m-aș trezi din somn. și ar vrea să împărțim o porție de clătite cu cireșe la micul dejun. pare neajutorat și suferind în sinceritatea lui izvorâtă dintr-o dogoare care-i pârjolește momentan retina, focalizându-mă invers și cu aripi de înger. e un biet suflet transparent. îi vin în ajutor cu un sfat: dă-mi cu ceva în cap.
Rouge Rouge - L'Amour
Asculta mai multe audio electronica
a spus că nu mă poate pune la pachet cu viața sa. pur și simplu nu ne asortam, zicea el. mi-am dat seama că îi era teamă să devină dependent de mine, ca nu cumva să-și piardă neprețuita libertate.
realizez acum că nu te-am alungat ca să văd dacă te mai întorci, deși la început asta am crezut și sperat că ai să faci.
dar nu. eu te-am izgonit din mintea, sufletul și viața mea pentru a-mi reda mie libertatea, agățându-mă de o fărâmă de egoism și de faptul că-ți cunosc sufletul ca pe o hartă...
nu mai faci parte din diminețile mele cu soare. ai dispărut ca măgarul în ceață și îți stă tare bine cu pâcla pe ochi și gură, căci ochii și gura ta m-au făcut să devin eu însămi abur fin și înecăcios.
și nici un om liber nu poți fi, nu ca el. niciodată un călător. mi-e dragă libertatea lui și inima lui de copil. pe când inima ta e parcă făcută să fie disecată-n două, ca să te asiguri, să vezi cu ochii tăi dacă e ceva în ea. nu doar o dată am vrut să te văd, să te ating, să mă asigur că ești din carne și oase, nu doar o voce, nu doar un scris pe ecranul telefonului. iar uneori chiar m-am întrebat dacă nu cumva îți pompează altcineva sângele în venele alea leneșe, neîncercate decât de o suferință mută, chioară, hâdă, care îți paralizează orice viitor sentiment. mă uit la tine și mă întreb dacă ești în stare să muți măcar cu un milimetru acul pe cardiogramă.
din fericire, nu mă vei ține în brațe până dimineața. tu trebuie să ai spațiu - mi-ai spus-o de atâtea ori - și oricum niciodată nu dormi decât în patul tău. dar el ar face asta, el ar adormi strâns lângă mine. și mi-ar spune că mă iubește când m-aș trezi din somn. și ar vrea să împărțim o porție de clătite cu cireșe la micul dejun. pare neajutorat și suferind în sinceritatea lui izvorâtă dintr-o dogoare care-i pârjolește momentan retina, focalizându-mă invers și cu aripi de înger. e un biet suflet transparent. îi vin în ajutor cu un sfat: dă-mi cu ceva în cap.
Rouge Rouge - L'Amour
Asculta mai multe audio electronica
luni, 4 aprilie 2011
never thought
Yann Tiersen - Comptine d'un autre ete l'apres midi
Asculta mai multe audio soundtrack
Never thought that I would leave
never thought that I would lean
over
you
never thought that I would breathe
never saw what you have seen
in
me
Never thought I'd never see
The rain pouring down on me
And
You
Never thought and never will
Never stopped to take my pill
never thought
never stopped
To see
You and me
On the bus
Smiling
You and me... Us.
PS - Sometimes I miss you. But I'm a brave good girl and never call. Please be good where you are :)
Asculta mai multe audio soundtrack
Never thought that I would leave
never thought that I would lean
over
you
never thought that I would breathe
never saw what you have seen
in
me
Never thought I'd never see
The rain pouring down on me
And
You
Never thought and never will
Never stopped to take my pill
never thought
never stopped
To see
You and me
On the bus
Smiling
You and me... Us.
PS - Sometimes I miss you. But I'm a brave good girl and never call. Please be good where you are :)
joi, 3 martie 2011
coffee to wake the dead...
and keep the living up till 3 a.m.
- tărtăcuț' doare;
- lăbuț stâng inferior vânăt;
- voce enervantă rulează în background, ajungând la aceeași eroare;
- algoritmul se repetă până la aceeași declarație IF {condiție};
- câteva bucle FOR și WHILE îmi bat în vânt, amețindu-mi variabilele și codurile, dându-mi peste cap sintaxa și puțina luciditate de care mă agățasem;
- mi-e groază de adevărul condiției, de orice adevăr care m-ar putea obliga să execut, să duc la sfârșit, să îndeplinesc ceea ce de mult mă bântuie;
- repeat, repeat, repeat;
- run, run, run;
- I'm such a drama queen;
- dacă reușesc să ies din ceață promit să fiu cuminte;
- mi se lipesc ochii de somn, dar refuz să pun capul pe pernă "îngândurită".
just to prove just how much of a drama queen I am:
photo source: weheartit
- tărtăcuț' doare;
- lăbuț stâng inferior vânăt;
- voce enervantă rulează în background, ajungând la aceeași eroare;
- algoritmul se repetă până la aceeași declarație IF {condiție};
- câteva bucle FOR și WHILE îmi bat în vânt, amețindu-mi variabilele și codurile, dându-mi peste cap sintaxa și puțina luciditate de care mă agățasem;
- mi-e groază de adevărul condiției, de orice adevăr care m-ar putea obliga să execut, să duc la sfârșit, să îndeplinesc ceea ce de mult mă bântuie;
- repeat, repeat, repeat;
- run, run, run;
- I'm such a drama queen;
- dacă reușesc să ies din ceață promit să fiu cuminte;
- mi se lipesc ochii de somn, dar refuz să pun capul pe pernă "îngândurită".
just to prove just how much of a drama queen I am:
photo source: weheartit
vineri, 28 ianuarie 2011
iubesc tăcerile
- trebuia să știu că o să mă dezamăgești iar! mi-e silă de mine, nu-mi învăț deloc lecția, parcă îmi place să mă lași baltă mereu! trebuia să știu...
- trebuia să știi că o să vreau mereu să mă întorc!
m-am întors cu un tresărit spre tine. ți-am întâlnit ochii reci și strălucitori, zâmbetul malițios, și stomacul mi-a tresărit într-un mod dureros. am deschis gura, dar gâtul îmi era uscat și teama m-a paralizat, lăsând să-mi înghețe pe buze ceea ce acum pot să spun fără niciun ocol:
- poate n-am să mai vreau să te primesc.
Sheryl Crow - If It Makes You Happy
Asculta mai multe audio rock
- trebuia să știi că o să vreau mereu să mă întorc!
m-am întors cu un tresărit spre tine. ți-am întâlnit ochii reci și strălucitori, zâmbetul malițios, și stomacul mi-a tresărit într-un mod dureros. am deschis gura, dar gâtul îmi era uscat și teama m-a paralizat, lăsând să-mi înghețe pe buze ceea ce acum pot să spun fără niciun ocol:
- poate n-am să mai vreau să te primesc.
Sheryl Crow - If It Makes You Happy
Asculta mai multe audio rock
vineri, 31 decembrie 2010
erase and rewind. no, just rewind. ok, time to erase.
18 The Cardigans - Erase & rewind
Asculta mai multe audio rock
Mimi stătea și se gândea cum să rezolve problema de geometrie fractală din noul număr Cosmopolitan. Ăla cu Paris Hilton pe copertă. După câteva încercări, s-a plictisit, și oricum era prea îndrăgostită să se poată concentra chiar și la culoarea unghiilor. Mimi era tristă și nu se putea gândi decât cum să facă să iasă din Triunghiul Bermudelor Iubărețe în care nimerise. Așa că, știind că o singură persoană o putea ajuta, puse repede mâna pe telefon, și mușcându-și buza de jos, așteptă tonul.
țârrrrr. pick up.
țârrrrrrrrrr. pick up, pick up... deja își rodea unghiile proaspăt lăcuite.
țârrrrrrrrrrrrrrr. un strat de ojă deja sărise, iar Mimi îți mușca degetele de nervi.
o voce mică răsună la celălalt capăt. Mimi trase aer în piept și cu un ton plângăreț începu să turuie.
Mimi: azi m-a sunat. să vorbim banalități. să ne prefacem că suntem prieteni. să-l asigur că sunt încă acolo pentru el. umărul de sprijin, urarea de noapte bună a fiecărei zile... nu mai vreau să joc în hora asta. nu mai vreau să fiu o certitudine pentru el. nu mai vreau sa-l aud vorbind despre ea și despre cât de stricată e relația aia a lor. mi se face greață.
mi se face greață numai când ma gândesc că am împărțit perna cu el și poate la nici o zi distanță, ea era acolo. pur și simplu simt că îmi explodează neuronii, unul după altul, când îmi dau seama că în adâncul adâncului sufletului meu... încă mai sper, încă mai cred că se va schimba.
da. deci gata, i-am dat satisfacția ca încă mai e cineva acolo, gata să-l primească cu brațele deschise, dacă el va dori asta. gata, de acum sunt ocupată, sunt rece, sunt distrată, băgată prin tunele, nu mai răspund la telefon, mă ascund, să-mi piardă urma, că prea devreme mi se pare că ni s-au reunit cărările, și încă mult prea puternic.
el se așteaptă să vreau să-l văd.
se așteaptă la explicații.
vrea comunicare.
vrea din nou sa îi împărtășesc ce e în sufletul meu. dar cum aș putea să fac asta, când nici eu nu știu?
când mi-e atât de INCREDIBIL DE TEAMĂ să mai simt ceva! scânci Mimi, cu ochii în lacrimi, în timp ce își mușca în continuare buza de jos, vechi obicei.
Vivi: poate asta e problema. îți e atât de teamă să mai simți ceva, încât nu îți poți da seama cu claritate ceea ce vrei și ceea ce simți. când îți e teamă, totul pare distorsionat.
singura modalitate de a-ți da seama cu adevărat de ceea ce vrei sau ceea ce simți e să renunți la frică, chiar și pentru câteva secunde, și să simți cu inima, nu să gândești cu mintea. e foarte greu, dar merită fiecare lacrimă și fiecare tresărire sufletească.
Mimi: chiar și atunci când știi că pierzi?
Vivi: nu ai ce să pierzi. poți doar să îți dai seama că drumul pe care ai pornit nu e cel mai potrivit pentru tine și să iei alt drum. câștigi o direcție nouă de viață, câștigi noi oportunități, câștigi libertate emoțională.
Mimi: mulțumesc, Vivi, nu știu ce m-aș face fără tine!
Vivi: nici eu fără tine, Mimi!
Mimi puse telefonul în poșetă și merse la salon, să-și facă programare la manichiuristă. pe drum își dădu seama de rezolvarea la problema ei. cea de geometrie fractală.
photosource: weheartit
Asculta mai multe audio rock
Mimi stătea și se gândea cum să rezolve problema de geometrie fractală din noul număr Cosmopolitan. Ăla cu Paris Hilton pe copertă. După câteva încercări, s-a plictisit, și oricum era prea îndrăgostită să se poată concentra chiar și la culoarea unghiilor. Mimi era tristă și nu se putea gândi decât cum să facă să iasă din Triunghiul Bermudelor Iubărețe în care nimerise. Așa că, știind că o singură persoană o putea ajuta, puse repede mâna pe telefon, și mușcându-și buza de jos, așteptă tonul.
țârrrrr. pick up.
țârrrrrrrrrr. pick up, pick up... deja își rodea unghiile proaspăt lăcuite.
țârrrrrrrrrrrrrrr. un strat de ojă deja sărise, iar Mimi îți mușca degetele de nervi.
o voce mică răsună la celălalt capăt. Mimi trase aer în piept și cu un ton plângăreț începu să turuie.
Mimi: azi m-a sunat. să vorbim banalități. să ne prefacem că suntem prieteni. să-l asigur că sunt încă acolo pentru el. umărul de sprijin, urarea de noapte bună a fiecărei zile... nu mai vreau să joc în hora asta. nu mai vreau să fiu o certitudine pentru el. nu mai vreau sa-l aud vorbind despre ea și despre cât de stricată e relația aia a lor. mi se face greață.
mi se face greață numai când ma gândesc că am împărțit perna cu el și poate la nici o zi distanță, ea era acolo. pur și simplu simt că îmi explodează neuronii, unul după altul, când îmi dau seama că în adâncul adâncului sufletului meu... încă mai sper, încă mai cred că se va schimba.
da. deci gata, i-am dat satisfacția ca încă mai e cineva acolo, gata să-l primească cu brațele deschise, dacă el va dori asta. gata, de acum sunt ocupată, sunt rece, sunt distrată, băgată prin tunele, nu mai răspund la telefon, mă ascund, să-mi piardă urma, că prea devreme mi se pare că ni s-au reunit cărările, și încă mult prea puternic.
el se așteaptă să vreau să-l văd.
se așteaptă la explicații.
vrea comunicare.
vrea din nou sa îi împărtășesc ce e în sufletul meu. dar cum aș putea să fac asta, când nici eu nu știu?
când mi-e atât de INCREDIBIL DE TEAMĂ să mai simt ceva! scânci Mimi, cu ochii în lacrimi, în timp ce își mușca în continuare buza de jos, vechi obicei.
Vivi: poate asta e problema. îți e atât de teamă să mai simți ceva, încât nu îți poți da seama cu claritate ceea ce vrei și ceea ce simți. când îți e teamă, totul pare distorsionat.
singura modalitate de a-ți da seama cu adevărat de ceea ce vrei sau ceea ce simți e să renunți la frică, chiar și pentru câteva secunde, și să simți cu inima, nu să gândești cu mintea. e foarte greu, dar merită fiecare lacrimă și fiecare tresărire sufletească.
Mimi: chiar și atunci când știi că pierzi?
Vivi: nu ai ce să pierzi. poți doar să îți dai seama că drumul pe care ai pornit nu e cel mai potrivit pentru tine și să iei alt drum. câștigi o direcție nouă de viață, câștigi noi oportunități, câștigi libertate emoțională.
Mimi: mulțumesc, Vivi, nu știu ce m-aș face fără tine!
Vivi: nici eu fără tine, Mimi!
Mimi puse telefonul în poșetă și merse la salon, să-și facă programare la manichiuristă. pe drum își dădu seama de rezolvarea la problema ei. cea de geometrie fractală.
photosource: weheartit
joi, 18 noiembrie 2010
The Nicest Thing - Kate Nash
Kate Nash - Nicest Thing
Asculta mai multe audio acustica
All I know is that you're so nice,
You're the nicest thing I've seen.
I wish that we could give it a go,
See if we could be something.
I wish I was your favourite girl,
I wish you thought I was the reason you are in the world.
I wish my smile was your favourite kind of smile,
I wish the way that I dressed was your favourite kind of style.
I wish you couldn't figure me out,
But you always wanna know what I was about.
I wish you'd hold my hand when I was upset,
I wish you'd never forget the look on my face when we first met.
I wish you had a favourite beauty spot that you loved secretly,
'Cos it was on a hidden bit that nobody else could see.
Basically, I wish that you loved me,
I wish that you needed me,
I wish that you knew when I said two sugars, actually I meant three.
I wish that without me your heart would break,
Yeah, I wish that without me you'd be spending the rest of your nights awake.
I wish that without me you couldn't eat,
Yeah, I wish I was the last thing on your mind before you went to sleep.
Look,
All I know is that you're the nicest thing I've ever seen
And I wish we could see if we could be something
Yeah, I wish we could see if we could be something...
To you, to all of you.
Asculta mai multe audio acustica
All I know is that you're so nice,
You're the nicest thing I've seen.
I wish that we could give it a go,
See if we could be something.
I wish I was your favourite girl,
I wish you thought I was the reason you are in the world.
I wish my smile was your favourite kind of smile,
I wish the way that I dressed was your favourite kind of style.
I wish you couldn't figure me out,
But you always wanna know what I was about.
I wish you'd hold my hand when I was upset,
I wish you'd never forget the look on my face when we first met.
I wish you had a favourite beauty spot that you loved secretly,
'Cos it was on a hidden bit that nobody else could see.
Basically, I wish that you loved me,
I wish that you needed me,
I wish that you knew when I said two sugars, actually I meant three.
I wish that without me your heart would break,
Yeah, I wish that without me you'd be spending the rest of your nights awake.
I wish that without me you couldn't eat,
Yeah, I wish I was the last thing on your mind before you went to sleep.
Look,
All I know is that you're the nicest thing I've ever seen
And I wish we could see if we could be something
Yeah, I wish we could see if we could be something...
To you, to all of you.
duminică, 31 octombrie 2010
I bet she'll never know
I bet she still kisses you good night every Saturday.
I bet she still hopes you'll caress her when she's sad.
I bet you still make her cry.
I bet you still go in the middle of the night to make up to her.
I bet she never feels the different smell of your skin, or the different taste of your tongue.
I bet you still kill her a little every moment.
it's the first time I want to lose a bet I made from my own will.
I bet she'll never know about the small crime we take blame for.
I bet she still hopes you'll caress her when she's sad.
I bet you still make her cry.
I bet you still go in the middle of the night to make up to her.
I bet she never feels the different smell of your skin, or the different taste of your tongue.
I bet you still kill her a little every moment.
it's the first time I want to lose a bet I made from my own will.
I bet she'll never know about the small crime we take blame for.
duminică, 17 octombrie 2010
Heart glue
It's not hard to fix a broken Carter,
I'm a South Park fan.
Carter is my favourite character.
Long time ago, Mymoo bought me a Carter pendant, as a gift from her.
Not so long time ago, you broke it when we were fighting over a stupid something I said that you thought I was serious about, so you took your anger on the furniture.
So you broke it.
So I fixed it, with some superglue. It's as good as new.
but it's so hard, Darlin', to fix my broken heart.
Aaaaand that's the way the heart crumbles!
Enjoy the song, it's one of my very favourite :)
I'm a South Park fan.
Carter is my favourite character.
Long time ago, Mymoo bought me a Carter pendant, as a gift from her.
Not so long time ago, you broke it when we were fighting over a stupid something I said that you thought I was serious about, so you took your anger on the furniture.
So you broke it.
So I fixed it, with some superglue. It's as good as new.
but it's so hard, Darlin', to fix my broken heart.
Aaaaand that's the way the heart crumbles!
Enjoy the song, it's one of my very favourite :)
joi, 14 octombrie 2010
inainte sa adormi
O vanataie, o zgarietura, o unghie rupta, o taietura, o urma de foc inrosit, o lovitura, un pumn, o rana, un dinte spart, o lacrima, ochii-ti sunt rosii si umflati, corpul te doare, creierul iti vajaie, simti ca te prelingi din tine si te ascunzi. dar e ceva in calea ta, ceva ce-ti taie respiratia fragila si usoara. ti se topeste si ultima farama de speranta si iti duci mainile indurerate la tamplele pulsandu-ti de o furie seaca, ti le treci prin par si parca lumea se invarte, strazile se amesteca, nu stii unde esti, te impiedici in graba ta sa regasesti drumul spre casa. transpiratia iti curge siroaie pe sira spinarii si tricoul ti se lipeste de piele. auzi un caine latrand si-un miros greu iti invadeaza narile, incepi sa tremuri de frig si frica, ploaia iti patrunde fiecare particica a corpului, intunericul te inghite si tu te lasi inghitit de falcile lui negre...
pentru o clipa nu stii unde esti, tresari si-ti dai seama ca ai avut un cosmar, ca esti ud de sudoare si buzele iti sunt reci si sarate. intinzi mana si prinzi cu degetele crispate un miraj parfumat care s-a volatilizat in aer. scarsnesti din dinti si-ti musti buzele, iar disperarea ti se aduna in suflet, caci cosmarul nu s-a sfarsit. te chircesti sub patura si te lasi in voia lacrimilor pe care le urasti atat de mult...
adormi asa, obosit de agonie si scaldat in sare. si ultimul tau gand inainte sa adormi e ca eu nu mai sunt acolo, langa tine...
Nirvana - Something in the way
Asculta mai multe audio diverse
pentru o clipa nu stii unde esti, tresari si-ti dai seama ca ai avut un cosmar, ca esti ud de sudoare si buzele iti sunt reci si sarate. intinzi mana si prinzi cu degetele crispate un miraj parfumat care s-a volatilizat in aer. scarsnesti din dinti si-ti musti buzele, iar disperarea ti se aduna in suflet, caci cosmarul nu s-a sfarsit. te chircesti sub patura si te lasi in voia lacrimilor pe care le urasti atat de mult...
adormi asa, obosit de agonie si scaldat in sare. si ultimul tau gand inainte sa adormi e ca eu nu mai sunt acolo, langa tine...
Nirvana - Something in the way
Asculta mai multe audio diverse
vineri, 10 septembrie 2010
Fata care și-a îmbrățișat umbra
Praf in Ochi - O Mie De Ganduri
Asculta mai multe audio muzica
O dureau ochii. Își simțea pleoapele grele și umflate, orbitele-i zvâcneau, totul era în ceață. Nu mai putea să plângă, dar convulsiile îi torturau plămânii, în încercarea zadarnică de a respira normal. Tremura. Tremura și îi era teamă să mai atingă pământul încă o dată, chiar și un singur pas. Genunchii îi erau moi și în întunericul care o înconjura își simțea trupul cum se întinde ca o pată profană pe o coală albă de hârtie. Simțea cum corpul ei se disipează în eter, iar viața i se desprinde în vântul rece. Totul în ea era rătăcit, pierdut, imaterial. Doar umbra ce i se prelingea pe pământ o încălzea. Tremurând de groază, se agăță de ea și umbra se stinse într-o îmbrățișare sufocantă, ucigașă. Fata și-a strâns umbra la piept, a adunat-o în sufletul ei și-a înecat-o în lacrimi...
Un zâmbet s-a frânt, când te-am ascuns atât de adânc în mine. Te-am ascuns atât de departe de restul gândurilor, amintirilor și senzațiilor că am uitat gustul tău amar. Iar acum, că glasul tău răsună iar, iar chipul tău e atât de aproape că nu mai știu dacă ești tu sau eu, acum, că te simt aproape de inima mea, îmi dau seama că te-am ascuns atât de bine că am uitat cine ești, am uitat tot. Acum, când nu mai sunt aceeași de ieri și m-am obișnuit fără tine, acum... îmi dau seama. Să te uit a fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l fac, așa că nu mi-am lăsat sufletul niciodată să tânjească după al tău, nici mintea să alerge spre tine. Și din cele o mie de gânduri care mă duc la tine mereu n-am păstrat nici măcar unul. Le-am alungat. M-am pustiit. Ți-am distrus amintirea dragă și amară... umbra mea.
sâmbătă, 19 iunie 2010
și-atunci le-am condamnat pe toate la moarte...
Asculta mai multe audio Muzica
pe curviștina inocentă care nu poate să trăiască fără Fănel, că dacă o părăsește Fănel, ea se omoară.
pe prostănaca aia depresivă care e obsedată și frustrată de ce spun ceilalți despre ea. ia-ți pastilele de slăbit și dispari.
pe panarama aia care se crede femeia fatală. poți să rânjești cât vrei din buzele alea pline, tot n-or să-ți cadă bărbații ca muștele la picioare.
pe prefăcuta aia mică, care se minte singură că e mai frumoasă și mai deșteaptă decât este. go take some psychotherapy sessions.
pe târfa aia plină de resentimente și ambiții. nimeni nu te place. nimeni nu te vrea. stop being a bitch.
pe ipocrita aia care l-a făcut pe un prost s-o iubească atât de mult, încât voia săracul s-o ia de nevastă, așa proastă și needucată cum era.
pe toate le-am condamnat la moarte și nu mă simt vinovată, nu am remușcări, nici milă, să le ia dracu' pe toate. și dacă nu scap de ele nici așa, promit că-mi iau ștreang și săpun și-mi pun capăt zilelor, fără Fănel nu pot să trăiesc, of, ce trist.
vineri, 18 iunie 2010
cuvinte potrivite
Asculta mai multe audio Muzica
dac-aș găsi cuvinte potrivite-n care
să așez tot ce simt, aș înnebuni,
o frumusețe crudă nu e-n stare
să stea pe limba-mi plină de minciuni.
mă jur pe buze de păcătos
că nu cred în tot ce simt
sufletu-mi știrb, de tine stors,
chircit în clinchet de argint,
dac-ar avea destulă credință
în sentimentele necunoscute,
ar rătăci prin a ta ființă
și-ntr-un sărut de buze mute
ar ucide chinul aripilor tale,
ar respira din binecuvântata
clipă de petale
în care l-ai învălui în alintata
atingere a genelor tale fine
căci la ce bun să-mi fie aerul din plămâni,
când m-aș pierde etern în tine?
uitate clipe, zile, săptămâni
cântă furtuna emoțiilor care
îmi fac pieptul, apus de convulsii,
prins în cruda-ncarcerare
a celei mai adânci și dulci depresii,
colivia celor necunoscute.
spune-mi că vei rămâne,
sau nu, mai bine, du-te
în brațe reci când soarele apune.
oamenii mă vor minți
și-n minciunile lor
mai vie mă voi simți
decât în albul vis al brațelor
care-mi va fi ultimul suflu de aer,
ultima sclipire din suflet,
ultimul nesăbuit adulter,
ultimul drum fără bilet,
ultimul crud adevăr,
iubirea, ura și moartea mea.
ce cântec de curvar
obișnuit să bea
din sufletu-mi frânt
ce chinuri îmi va da?
ce lacrimi să mai cânt?
pe întunericul minciunilor
ce mi le învârte conștiința
prin irisul fript al ochilor
pe vânătăile acestea,
pe degetele mușcate de frig
jur că nu cred în ce simt.
așa-mi vine să strig
dar eu cred și mă mint.
schimbi totul în mine
jocul de-a inocenta
motive de rușine,
femeia și adolescenta,
copila și paiața,
mizeria neputinței mele
și viața
ce-mi curge-acum în rimele
scrise-adânc în vene
curge în picături roșu-aprins,
curge amar și-alene
și chinuri verzi mi s-au prelins
în trista-mi colivie.
sufăr, să știu că-s umană
sângerez, să știu că-s vie...
ucid, să știu că-s mamă,
mă-nchin, să știu că sunt icoană,
sărut, să știu că-s cheie,
alin, să știu că-s rană,
rănesc, să știu că sunt femeie...
duminică, 28 martie 2010
patetic vorbind,
Asculta mai multe audio Muzica
ai avut dreptate. zilele trec, se fac teanc, toate seamănă una cu alta, mai ales că în cea mai mare parte a timpului uităm că suntem dependenți genetic de azurul cerului. n-am reușit nici acum să găsesc un super-erou printre nori, dar măcar n-am uitat zilele de martie, cu mirosul pământului în care pulsează fecunditatea, cu aerul rece, dar mângâietor și dulce, cu parfumul delicat al mugurilor ce plesnesc pe crengile pomilor...
ai avut dreptate. pot să trăiesc fără tine. când și când, îmi mai apari în memorie și-atunci simt cum ceva se strânge în mine, dar zâmbesc și privesc în jur, uitând o clipă de singurătate și plictiseală.
nu pot să uit seara, acea ultimă seară în care te-am urât că m-ai lăsat să plâng pe terenul de sport și m-ai găsit tot acolo, cu rimelul întins și ochii tulburi. m-ai luat în brațe și m-am simțit ca un copil care a făcut ceva rău, așa că m-am ghemuit la pieptul tău și-am început să-ți spun verzi și-uscate. că te urăsc, că vreau să pleci, că nu mai vreau să-ți pese. mi-ai șters machiajul uscat și m-ai luat de mână. hai la o bere, nu suport să te văd așa. îmi venea să te înjur, să te lovesc, să te mușc, orice, numai să-ți arăt că te urăsc. dar am pus privirea în pământ. bine, merg, dar vreau să trecem pe-acasă. vreau să-i las un bilet lui satan să știe unde suntem în caz că vine după sufletul tău. am început să râdem, tu mi-ai luat ghiozdanul și tot drumul până la bar am ascultat forfota orașului și-am privit cerul înstelat.
toată lumea se uita la noi cum plângeam ca doi proști, ținându-ne în brațe. nici acum nu știu ce s-a întâmplat. ți-am zic, cred, că vreau să stau departe de tine. da, asta. da, și să vii să-ți iei lucrurile. ți-am udat tricoul ăla verde pe care-l purtai când ieșeai la fotbal și când ne-am revenit mi-ai zis că e o pierdere. pentru că era tricoul tău preferat și eu l-am udat cu lacrimile mele stupide. bietul satan. va veni după sufletul tău și va pleca cu mâna goală.
din nou râsete. a doua zi de dimineață tot dormitorul era cu curu-n sus. răscoliseși chiar și după șosetele pe care le aruncai peste tot. nu mai erai. mi-am făcut o cafea, am deschis geamul și-am început să plâng. și-am plâns, până-am adormit.
când m-a trezit alarma speram să fie un vis totul dar... țeapă, așa cum ziceai tu.
de-atunci zilele mele trec. noroc că nu am calendar. cred că l-aș fi măzgălit cu x-uri, toate fiind zilele fără tine. noroc că nu am voie să distrug pereții, m-ar fi tentat să fac măcar bețișoare, ca-n închisoare.
așa mă simt. în propria închisoare.
de-asta mă uit la prison break, poate prind vreo șmecherie să scap de-aici.
bullshit. mă uit pentru că-mi place actorul.
ai avut dreptate și de data asta.
ghici ce? mi-am pierdut telefonul și nu mai știu numărul tău, iar tu nu-l ști pe-al meu. hai să vedem dacă ai avut dreptate și-ai să mă suni tu primul.
joi, 18 februarie 2010
idle
Asculta mai multe audio Muzica
vorbele sunt zadarnice, taci. fiecare sunet care îți părăsește buzele tremurînde se va lovi de zidul de gheață care s-a ridicat între noi. aerul e îmbibat de vocea ta, totul vibrează în tonalități ridicate, și mai ridicate, pînă îți simt strigătul mut lovindu-mă din toate părțile. încep să mă învîrt, și-ți văd chipul trist cum se prelinge într-o amorțeală toxică, ca și cum un drog necunoscut îmi pătrunde prin vene. amețesc. îmi aud propria inimă cum bate bum!bum!bum! și pentru o secundă totul devine imaterial. îmi văd sufletul. îl văd. plutește între trupurile noastre. e așa cum am citit, ca o pînză de păianjen din care se ridică valuri de abur sidefat. strălucește luminînd în culori de curcubeu,cum ți-am povestit în seara aceea fierbinte. mai ții minte? mirosea a stuf și-a prietenie în aerul înăbușit din mașină, și eu eram obosită, iar tu trist. și era cald. și-aveai mîinile transpirate. și-acum îmi amintesc atingerea lor, dar e rece. e-atît de rece... simt cum îngheț și carnea îmi devine piatră. și-aș vrea să adorm. mi-e somn. extaz, melancolie, moleșeală, toate se adună într-un singur gînd, o singură celulă de amintire care explodează într-un întuneric ce-mi apasă cearcănele și-mi înghite flacăra din ochii cadaverici. vreau să respir, dar plămînii nu au nicio presiune. vreau să mișc, dar mușchii îmi sunt uscați de putere. închid ochii. șoapte se scurg prin mine. o coardă de chitară s-a rupt. tu... unde ești? vreau să te aud. vreau să te aud cum strigi. vreau... sistolă... diastolă... vocea ta. te aud. te aud și atingerea ta caldă mă face să tresar. ești aici.
dar și tu ești, îmi spui, și-o lacrimă alunecă ușor, un rîu fierbinte de viață care curge de pe obrazul tău pe obrazul meu...
vineri, 8 ianuarie 2010
"n-o să uit niciodată cum ne-am cunoscut"
în fiecare seară îmi fac cumpărăturile din același supermarket cu iz de magazin mic de cartier mărginaș. azi am cumpărat portocale, biscuiți și iaurt. cine îmi vede frigiderul poate are impresia că sunt subnutrită, dar adevărul că de ceva timp mă hrănesc cu portocale și biscuiți. aveam un unchi care mînca doar ceapă cu șuncă iarna și roșii cu brînză vara. în orice caz, azi, în timp ce treceam pe lîngă vecinul meu misterios care își plimbă cîinile numai noaptea, scot un biscuite și mușc. și-mi rup un dinte. nu, nimic grav. doar că mi-am amintit de tine, cînd m-ai lovit din greșeală cu cotul în timp ce duceam berea la gură și mi-ai spart dintele. același. văd că e rezistent, încă se ține. și mi-am mai amintit ce mi-ai spus în noaptea aia...
„mi-ai spus că trebuia să plătesc odată dintele pe care ți l-am spart cînd ne-am cunoscut. ai avut dreptate. mi-am rupt toți dinții. de fiecare dată cînd te văd cu el scrîșnesc din dinți atît de tare că mi-e teamă că voi rămîne știrb. parcă nici n-au trecut 2 ani din seara cînd ți-am luat berea aia. parcă tu n-ai știi că te iubesc. de fiecare dată cînd mă gîndesc că el îți mîngîie părul așa cum făceam eu melancolia mea ia proporții apocaliptice și atunci îmi trosnesc gingiile de presiune„
au trecut ani. cînd mi-ai spart dintele, îmi venea să-ți crăp capul. iar tu rîdeai. rîdeai și-mi repetai că am o strungăreață kinky. dinții tăi probabil n-ar fi trecut prin așa ceva dacă în noaptea aia nenorocită cînd am băut mai mult decît trebuia m-ai fi ținut în brațe. nu, tu m-ai lăsat să plîng ore în șir pe balcon. ai spus că nu ai nicio pornire să vii și să ai grijă de mine și că n-ai s-o faci din obligație.
„nu se mai poate așa. cum poți să gîndești așa? cum, după atît timp? nu, te rog, lasă-mă. întotdeauna reușești să mă împaci și apoi lucrurile merg prea repede. am impresia că îți e teamă de discuții... nu vreau să faci nimic doar pentru că așa vreau eu. vreau să-ți dorești și tu lucrurile astea. nu, încetează. nu se mai poate așa...”
și pînă la urmă am plecat, obosită și amețită, cu lacrimile șiroind fierbinți pe obraji, pe buze, pe gît, prin păr... și-acum, cînd parfumul acestor amintiri plutește în aerul rece, privesc dintele meu rupt și îmi zboară gîndul la ce mi-ai spus ultima oară cînd ne-am vorbit.
„n-o să uit niciodată cum ne-am cunoscut. parcă te și văd, ca un copil furios, cum îți încleștezi pumnii neputincioși și începi să te agiți, să țipi, să te lupți... mi-e așa dor... n-o să uit niciodată expresia chipului tău încruntat și frumos. pot să te asigur că faptul că ți-am spart dintele este singurul lucru rău pe care l-am făcut și de care nu-mi pare rău, chiar dacă a fost din greșeală”
adevărul e că și mie mi-e dor de lumina aurie a acelor zile, cînd beam cafea întinși pe burtă sau jucam șah de dimineața pînă seara. îmi amintesc cum rîdeam de melodia asta...
te-am iubiiiiiit,
de-ai știi cît te-am iubiiiiiiit,
de-ai putea să-ți imaginezi iubirea
de la minus la plus infiniiiiit...
îmi doresc ca aceste amintiri să rămînă cu amîndoi mereu. îmi doresc să nu-mi uiți niciodată chipul. îmi doresc să nu uiți niciodată cum ne-am cunoscut.
Antract - Te am iubit
Asculta mai multe audio Muzica
„mi-ai spus că trebuia să plătesc odată dintele pe care ți l-am spart cînd ne-am cunoscut. ai avut dreptate. mi-am rupt toți dinții. de fiecare dată cînd te văd cu el scrîșnesc din dinți atît de tare că mi-e teamă că voi rămîne știrb. parcă nici n-au trecut 2 ani din seara cînd ți-am luat berea aia. parcă tu n-ai știi că te iubesc. de fiecare dată cînd mă gîndesc că el îți mîngîie părul așa cum făceam eu melancolia mea ia proporții apocaliptice și atunci îmi trosnesc gingiile de presiune„
au trecut ani. cînd mi-ai spart dintele, îmi venea să-ți crăp capul. iar tu rîdeai. rîdeai și-mi repetai că am o strungăreață kinky. dinții tăi probabil n-ar fi trecut prin așa ceva dacă în noaptea aia nenorocită cînd am băut mai mult decît trebuia m-ai fi ținut în brațe. nu, tu m-ai lăsat să plîng ore în șir pe balcon. ai spus că nu ai nicio pornire să vii și să ai grijă de mine și că n-ai s-o faci din obligație.
„nu se mai poate așa. cum poți să gîndești așa? cum, după atît timp? nu, te rog, lasă-mă. întotdeauna reușești să mă împaci și apoi lucrurile merg prea repede. am impresia că îți e teamă de discuții... nu vreau să faci nimic doar pentru că așa vreau eu. vreau să-ți dorești și tu lucrurile astea. nu, încetează. nu se mai poate așa...”
și pînă la urmă am plecat, obosită și amețită, cu lacrimile șiroind fierbinți pe obraji, pe buze, pe gît, prin păr... și-acum, cînd parfumul acestor amintiri plutește în aerul rece, privesc dintele meu rupt și îmi zboară gîndul la ce mi-ai spus ultima oară cînd ne-am vorbit.
„n-o să uit niciodată cum ne-am cunoscut. parcă te și văd, ca un copil furios, cum îți încleștezi pumnii neputincioși și începi să te agiți, să țipi, să te lupți... mi-e așa dor... n-o să uit niciodată expresia chipului tău încruntat și frumos. pot să te asigur că faptul că ți-am spart dintele este singurul lucru rău pe care l-am făcut și de care nu-mi pare rău, chiar dacă a fost din greșeală”
adevărul e că și mie mi-e dor de lumina aurie a acelor zile, cînd beam cafea întinși pe burtă sau jucam șah de dimineața pînă seara. îmi amintesc cum rîdeam de melodia asta...
te-am iubiiiiiit,
de-ai știi cît te-am iubiiiiiiit,
de-ai putea să-ți imaginezi iubirea
de la minus la plus infiniiiiit...
îmi doresc ca aceste amintiri să rămînă cu amîndoi mereu. îmi doresc să nu-mi uiți niciodată chipul. îmi doresc să nu uiți niciodată cum ne-am cunoscut.
Antract - Te am iubit
Asculta mai multe audio Muzica
sâmbătă, 5 decembrie 2009
N-ai niciun drept...
Velvet Revolver- You Got No Right
Asculta mai multe audio Muzica
N-ai niciun drept să ții durerea încă ascunsă aici. N-ai niciun drept să pretinzi că nimic nu s-a întîmplat. A trecut timpul, darlin’. Aerul pe care îl inspir nu-mi mai rănește plămînii. Nu-l mai expir în sughițuri sacadate și dureroase. Nu e cazul să-ți faci griji pentru cercurile vineții din jurul ochilor, sau pentru că am o zi mai proastă. Nici dacă dansez pe muzică extatică, plîngînd și rîzînd în același timp. Promit să fie ultima dată cînd mai scriu despre tine pentru că nu ai niciun drept să îmi răvășești rîndurile cu aceeași putere cu care îmi făceai pulbere gîndurile.
Abia acum îmi dau seama că numai eu puteam să-ți dau dreptul de a face parte din viața mea. Ei, acum ți-l iau și stau și mă întreb de ce dracu’ ți l-am dat in the first place. Poate pentru că aveai ochii verzi. Sau pentru că nu prea aveam o ocupație sentimentală serioasă și-am zis „hei, hai s-o fac și p-asta! Hai să sufăr violent pînă nu mai pot, hai să las proasta asta de inimă să bată cu intensitatea unui cutremur, nebuna de ea a fost prea cuminte și supusă pînă acum!” Și-am făcut toate astea. Ba mai mult, mi-am supus și creierul unei reale probe de rezistență, mi-am lăsat și ochii să plîngă pînă au secat, am lăsat și fluturii din stomac să devină niște vulturi pleșuvi care mi-au dat rotocoale în zborul lor cu iz de nenorocire, sperînd să renunț și să mor.
Revenind, n-ai niciun drept să mai cauți ziduri de gheață, mări cu valuri amare, ele nu există, n-au existat niciodată, ai fost doar o minciună, am fost doar doi proști, eu mai mare ca tine, tu mai zăpăcit ca mine, ei mai cîștigați ca noi... Ai avut și tu dreptate odată. Ai devenit pînă la urmă mai gri. Un gri pe care l-am găsit în cenușa ceții ce se ridică în vălătuci peste cerul de noiembrie, un gri fad, amorf, sălciu și mort.
Sinceră să fiu, cicatricea care îmi amintește de tine este mai ușor de suportat cînd vinul alb nu e bun și Ana întîrzie la duș, iar numărul tău mobil apare pe ecranul telefonului. La naiba, darlin', n-am ecran, am displei, cum ar zice D. și nu te mai las să îl invadezi. N-ai niciun drept. N-ai niciun drept, iar vinul e pe terminate, Ana a ieșit de la duș și e timpul să dorm, mi-e dor de patul meu...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)