Hazy

Sometimes I have to change my words into a whisper to be able to say things right.
As if the pitch of my voice could be proportional in any way to effect of their meaning.
Like an earthquake trembling from my soul to yours.

So I let the words just slowly brush my lips
And my hands, they hardly touch your fragile surface
And I'm afraid to even stare into your eyes; even the thought of it makes my heart turn to stone

So I just watch you through black eye lashes
Through salty rivers
Through a house of cards only a touch of wind could shatter.

And you know.
You always knew.
What wild winds exist in me.
A cold winter has awaken and nothing but its own fierceness can stop it from unleashing its countless dead and frozen limbs.

Don't let the intensity of myself embrace you.
Make my fury elude you.
You know there is fervor and depth in my love that could crush the world.

Let me be tired and obscured.
Because keeping me hazy will keep us alive.

furtună

miercuri a trecut ca o furtună.
am realizat abia pe la 3 că îmi este foame.
abia la 7 am plecat de la birou.
abia la 8 mi s-a făcut dor de tine.
dor-dor.
abia la 9 mi-am potolit setea și-am câștigat un pet la Bergenbier.
abia la ora 12 ai plecat și iar dor-dor.
ascult Phil Harris pe bere și da, știu că nu știi cine e, dar ce contează?
mi-ești atât de drag că uneori îmi imaginez că te pot face mic-mic-mic de tot și te pot pune în buzunar.
așa pot să te iau cu mine peste tot.
și când mi se face dor-dor pot doar să te scot din buzunar, să naufragiez o secundă-două-trei în marea care se tulbură în ochii tăi, apoi să te ascund după ureche. să-mi șoptești de dor-dor.

miercuri a trecut cu furtună. mai e puțin. puțin și vom fi iar pe căi separate, baricadate, împrejmuite. pun pariu că eu o să pun și sârmă ghimpată, să-mi fie drumul lin și calea ușoară. iar ea o să te primească cu brațele deschise și bronzate.
dar hai să nu ne întristăm. m-ai sunat deja de 2 ori în 10 minute, iar eu am refuzat să-ți răspund ca să pot să încapsulez acest sentiment într-un post peste care să pot trece mai târziu. când o să-mi fie dor-dor și tu vei fi deja târât, umilit, murdărit, dar în brațele ei.
iar eu voi fi în furtună, furtuna mea.

Mărțișor de tinichea

După primul Crăciun fără mama, iată că am supraviețuit și primului Mărțișor fără mama. Dacă pentru prima sărbătoare am regăsit bucuria în cei dragi adunați în jurul bradului și în parfumul de prăjituri de casă, a doua și-a cam pierdut sensul oarecum.
To put things in perspective: de Mărțișor îmi luam 2-3 zile libere și zburam acasă, special pentru a petrece timp cu mama. Nu făceam altceva decât să sporovăim, să ne uităm la filme cheesy și să ne bălăcărim spre sfârșitul ultimei zi împreună. Îi luam mereu ceva care să-i placă și-i duceam flori. Și ea-mi gătea prăjitură cu mac sau cine știe ce alte dulciuri la care sora mea se uita cu ochii mari, că "mama nu gătește bunătăți decât atunci când vine Alex acasă".

Anul ăsta mi-am ignorat telefonul. Am dormit până la 1, am mâncat piure gătit de Mădă, am făcut curat și am făcut o criză existențială lângă robinetul de apă rece din baie. Amuzant sau nu, de 1 Martie m-am chinuit o oră să schimb o garnitură. Nu sunt cea mai îndemânatică persoană din lume, dar robinetu' ăla chiar și-o luase în cap. Mama știe să schimbe garniturile și siguranțele. Și să dea cu glet și să bată cuie.
Și-am pierdut și această luptă.

Mi-am adus aminte de clasele primare, în care domnișoara învățătoare ne ajuta să facem felicitări și nimicuri cu mâinile noastre pentru mamele noastre. Mai am și acum o poezie compusă printr-a 3-a în care i-am zis mamei că e săracă cu duhul. S-a râs copios în familia Manole atunci.

Azi mi-am sunat cele două bunici, pe mama și mătușile apropiate.
Am fost cuminte.
Am primit și flori.
Apoi m-am uitat cu Mădă la "Viața cu Louie" până la 12 noaptea, în timp ce beam Timișoreana și Schweppes.
Ironic sau nu, anul aceasta 1 Martie a fost sabotat: bărbații-s toți plecați la Steaua-Dinamo.
Iar mie îmi e din ce în ce mai dor de mama.
Dar a venit primăvara. Make way.

Cuvinte

Când e vorba de cuvinte, nu poți avea niciodată prea multă grijă.

Când e vorba de muzică însă, e atât de simplu.

În seara asta am tras draperiile albe, cu flori, și perdelele și m-am uitat la parcul înghețat ce își arunca razele pale peste blocurile din jur. Toate luminile erau aprinse, doar eu tăceam în întunericul ce-mi devenise tovarăș.

Am admirat zăpada, ascultând Rob Pattinson.

Depresiv, ai spune tu.

Știi că sunt studii care demonstrează că muzica tristă ne face mai fericiți?

Poate de-asta zâmbesc inexplicabil de mult.

Mie Rob Pattinson îmi amintește de sutele de seri petrecute pe geamul camerei de cămin, seri cu parfum de ceai ieftin, de mâncare, de detergent și balsam de rufe, de aer proaspăt, rece... era mult prea cald, așa că mereu stăteam cu geamul deschis. Și mă gândeam că mă privești de undeva de departe, pe fereastră. Și vezi cât de singură sunt, cât îmi e de dor de mama, cât aș vrea să pot să dorm în unele nopți, cât de mult îmi doresc uneori să tresară măcar un sunet, măcar o voce, măcar o amărâtă de notă să răsune în clădirea asta...

Câteodată îmi imaginez că sunt doar o imagine creată de tine. Atunci sunt cel mai liberă. Pot să mă joc de-a ce vreau eu și toate-mi sunt pe plac. Imaginația ta este lumea în care evadez și pot fi eu.

Alteori mă proiectez prin ochi dragi, verzi, căprui, negri. Și-s liberă, dar nu le aparțin. Ție pot să-ți fiu. Lor nu.

Poate ar fi cazul să trag draperiile, dar cred că încă nu te-ai săturat să mă vezi după atât de mult timp. Iar mie mi-a fost dor să scriu. Să scriu și să ascult muzică depresivă, în timp ce arunc câte o privire pe fereastra înghețată, să-mi văd chipul reflectat în ger și ninsoare. Și pe tine, fericit că mă întorc mereu în brațele tale care mă înlănțuie în libertatea de a fi eu, cea imperfectă, cu toate bucuriile și visele, decepțiile și zâmbetele.

Când e vorba de cuvinte, nu poți avea niciodată prea multă grijă.

Când e vorba de muzică însă, e atât de simplu.

Rob pattinson - Never think
   
 Asculta  mai multe  audio   soundtrack

The Nicest Thing - Kate Nash

Kate Nash - Nicest Thing

Asculta mai multe audio acustica



All I know is that you're so nice,
You're the nicest thing I've seen.
I wish that we could give it a go,
See if we could be something.

I wish I was your favourite girl,
I wish you thought I was the reason you are in the world.
I wish my smile was your favourite kind of smile,
I wish the way that I dressed was your favourite kind of style.

I wish you couldn't figure me out,
But you always wanna know what I was about.
I wish you'd hold my hand when I was upset,
I wish you'd never forget the look on my face when we first met.

I wish you had a favourite beauty spot that you loved secretly,
'Cos it was on a hidden bit that nobody else could see.
Basically, I wish that you loved me,
I wish that you needed me,
I wish that you knew when I said two sugars, actually I meant three.

I wish that without me your heart would break,
Yeah, I wish that without me you'd be spending the rest of your nights awake.
I wish that without me you couldn't eat,
Yeah, I wish I was the last thing on your mind before you went to sleep.

Look,
All I know is that you're the nicest thing I've ever seen
And I wish we could see if we could be something
Yeah, I wish we could see if we could be something...

To you, to all of you.

Awake

One of these nights
I'm going to take my phone
and dial your number
I'll wait for the tone
my breath will hold until I hear the first ring
as if it'll stop forever in this instant.
I will close my eyes
And as the phone rings in desperate cries
I will picture you shivering, while pressing the answer button
And as your voice reaches my ears, it touches me inside
it scratches my heart and drives me crazy
I'll open my mouth and in a sharp voice
I'll say:
I wish that without me you'll be spending the rest of your nights awake.
You'll sigh and then press the button to silence
the one way to complete isolation
you'll close your eyes
but no sleep will caress your skin
and that's how it's going to be
this night, the night after
that's how it felt the night before
and you no longer feel you have to fight it
covered by muteness
as a picture with lines so spread
you cannot tell them apart
that's how you'll be
that's how I am
awake.

Romanța inimii

Asculta mai multe audio Muzica

Unui rus i-a stat inima, la propriu, după ce nevasta l-a părăsit. Omul trăiește și astăzi, sistemul lui vascular pompând în continuare sângele în organism.
Nicolai Mihalniciuc, din orașul Saratov s-a supărat după ce a aflat ca soția sa, Lidia, îl înșală. Când l-a părăsit, a făcut infarct, iar medicii au constatat cu stupoare ca inima bărbatului încetase sa bată și, în schimb, funcția acesteia fusese preluata în întregime de vasele de sânge, relatează Pravda. Nicolai are șanse sa trăiască mulți ani de-acum încolo, ca un om normal, fără excese, ca sporturi extreme sau emoții devastatoare. O dată pe lună, bărbatul merge la control și primește o medicație care suplinește funcția cardiacă, ajutându-i și sistemul vascular, care a preluat toata "munca" inimii.

Cred că ți-ai trece degetele prin părul ei castaniu. Cred că i-ai săruta ochii și i-ai mângâia umerii rotunzi și proaspeți ca merele coapte de soarele tomnatic. I-ai alina cu dragoste sânii și ai adormi în parfumul ei, parfumul serilor de vară, cu luna plină și albă, ca o perlă strălucitoare pe-un șirag de stele.
Cred că ai iubi-o. I-ai citi povești în serile în care stă cu picioarele pe pereți, plictisită și amorțită. I-ai face cafea cu lapte dimineața și ceai cu miere seara. I-ai căra bagajul de fiecare dată. I-ai bandaja genunchiul rănit. Poate ai ajuta-o chiar să facă și curățenie uneori. Sau măcar i-ai duce gunoiul. I-ai încălzi apă pentru Fervex și ai înveli-o dacă adoarme înainte să înceapă filmul ăla pe care vreți să-l vedeți de mult.
Ai face toate astea. Și mai mult.
Cred că ai iubi-o.
Cred că ai iubi-o.
Vreau să cred.
Vreau să cred.
Cred că ai iubi-o, dacă n-ai avea cicatricea aceea.
Cred că ai iubi-o, dacă în pieptul tău s-ar auzi versul vieții curgând, pulsând, bătând ritmul melodiei pe care toți îl știm, mai puțin Nicolai.
Cred că ai iubi-o, dacă ai avea o inimă.
E vina ei, e numai vina ei. Dacă n-ar fi plecat, ai fi... Și-atunci, închid ochii, simt cum îmi vâjâie urechile, am capul plin de vodkă și simt cum gura mi se crispează într-un surâs amar. Îmi doresc ca inima ta să nu mai bată fără mine. Știu că e inuman, e crud și nedrept, dar asta îmi doresc. Să nu mai bată. S-o văd zvârcolindu-se de durere o ultimă dată, apoi să amuțească, într-un somn ucigaș. Vreau să cred că fără mine inima ta n-o să mai bată. Să nu mai bată, să-și dea suflarea în timp ce colții morții o străpung, așa cum o săgeată rupe pieptul căprioarei.
Strâng ochii umeziți de lacrimi și-un tremur îmi trece prin tot corpul. Nicolai are o inimă, dar nu îi folosește la nimic. Pe când tu nu-ți folosești inima la nimic.

Tu ai știut

Nimeni nu știa că iubea sunetul corzilor de chitară în aerul înghețat al iernii.
Era ceva în felul în care te îmbrățișa. Și în felul în care cădea în visare uneori. Îi plăceau defectele minuscule ale celor dragi. Cum uitam să spăl vasele sau cum eram neîndemânatică. Sau cum mă ciupeam de mâini atunci când eram nervoasă, umplându-mă de bube mici pe care apoi le confunda cu alunițele. Secretele naturii o umpleau de o liniște a îngerilor. Și-atunci când dansa prin casă, în rochia ei cu buline, ascunsă de draperiile aurii, îi plăcea să se creadă cea mai frumoasă femeie. Și era. Doar că nimeni nu știa. Nimeni, nimeni, nimeni.
Nimeni nu știa că ura despărțirile, înmormântările și nunțile.
Nimeni nu știa că desena inimioare pe cursurile de Fiscalitate.
Nimeni nu știa că îi plăcea ceaiul cu trei lingurițe de zahăr, nu cu două.
Nimeni nu știa cât te-a iubit, cum te-a iubit, în modul ei sălbatic, rupt de realitate, ca într-un film vechi, alb-negru, difuzat în după-amieze leneșe, o auzeai cu voce suavă, pisicoasă "Te iubesc mai presus decât viața!", făcând ecranul să tremure, hohotele să se disperseze în purici din non-culori, iar sufletul să-i iasă prin fotonii umeziți de lacrimi.

Tu ai știut, tu ai învățat-o. Tu ai luat-o de mână și-ai dus-o acolo unde visul alb devenea crâmpei de adevăr. Tu i-ai cântat la chitară, cu degetele degerate. Tu ai știut.

Tu ai știut.

Eroare

Asculta mai multe audio Muzica
Sunt sigură că ce nu poate face înghețata, face vinul alb.
Sunt din piatră, sunt din fier.
Sunt aproape sigură că te-am uitat.
Aproape. Sigură.
Stai. Am o chestie care mă arde în piept.
Nu, nu ești tu, e prânzul meu picant. Sau?
Nu, nu e bine să trag concluzii acum. Nu chiar acum.
Ce bun e vinul demisec, ce triști sunt anii care trec.
Stupid song. Stupid you. Stupid me.
Stupid, stupid, stupid.
Dar de ce mă gândesc tocmai la tine? Tocmai acum? Chiar acum, când cineva mă privește galeș în ochi și îmi zâmbește, așteptând un răspuns elocvent de la mine sau măcar un surâs? 1-2-3, mi-am inserat picioarele și-am plecat.
Poate e de la vinul care-mi aleargă prin vene.
Sunt de piatră, sunt de fier.

comme d’habitude,

Asculta mai multe audio Muzica

nu pot să dorm. partea proastă e că alarma nu mai funcționează.
și papi e o dulce. s-a oferit să-mi strice somnul de cățel cu burta-n sus, doar-doar îi voi aduce cumva un strop de entuziasm pentru ziua asta amară de luni care m-a prins cu ochii cît cepele, pironiți pe pereți de la atîta numărat de oi imaginare. roiniță, tei, trei frați pătați, passiflora, sunătoare, coada calului, soc... toate plantele medicinale din lume cu efect de relaxare se află frumos etajate în dulăpiorul pe care acum 3 nopți mă chinuiam să-l mut în celălalt colț al camerei. adică, dacă tot nu mă fac să dorm, măcar estetic să mă mulțumească.
am pus mîna pe o carte și sper să dau log off în cele 10 minute cîte mi-au mai rămas din numărătoarea inversă. zice aici pe cutie că în 30 de minute își fac treaba pastilele cu passiflora de la plafar. ei, aș... mă mulțumesc dacă adorm chiar și într-o oră... n-am eu șanse să trag pe dreapta și să-mi primesc pașaport către Țara Lui Somn Liniștit... one mississippi, two mississippi, three mississs...

Well, I'm back

Asculta mai multe audio Muzica

Probabil vă întrebați ce-am mai făcut eu leitli. Păi... am citit mult, am dormit puțin spre deloc și-am tras ponoasele unui stil de viață toxic și aglomerat. Pe scurt, n-am făcut nimic bun. Aștept să se aprindă lumina divină și în beculețul meu ca să pot termina licența. Sau mă rog, măcar să-i găsesc un început. Și-așa cătrănită și cu morcovul, cu tot cu iepure și vînător în spatele meu, caut o potecă de salvare, că drumul l-am pierdut de mult. Am nevoie de o hartă care să-mi spună așa atunci cînd o consult: PE-AICI DA... PE-AICI NU.
Și că tot veni vorba. Am ajuns și la facultate, draga de ea. So please clap your hands măcar așa de încurajare, căci dacă mai rezist pe sistemul work-facultate-home sweet home-insomnia-la 7 tre’ să plec de-acasă vreau să dorm vreau să dorm înseamnă că sunt Super Girl și care mă mai supără îl altoiesc cu privirea mea cu laser, frate. Sau îl voi invita să ia masa cu mine. Eu gătesc. Dar nu mănînc. Nici cîinii de la cămin. Pun opera de hartă într-o pungă, scriu cu litere de-o șchioapă „Toxic waste” și-o duc frumușel la containerul cu miros de trandafiri...
A venit primăvara și mie mi-e dor de munte, mi-e dor de nisip și soare, de gustul libertății și-a aerului curat. Vreau să plec din oraș, vreau să alerg prin iarbă, vreau să mă uit la cer și să-mi imaginez că un nor-cămilă mănîncă un nor-înghețată și să stau ceasuri în șir cu ochii închiși, gîndidu-mă la aroma pe care o are norul-înghețată. Vreau să ascult o chitară la răsăritul soarelui, să ne împărțim fericirea de la unul la altul, să nu ne pese de vînt, ploaie, de cursul euro, de nasturii care ne cad de la palton sau de factura la telefon. Știu, ai să-mi spui că sunt nebună, eu am să zîmbesc, tu ai să mă iei în brațe, voi scoate un cîrîit pe care tu îl vei găsi drăgălaș, îmi vei spune că am dreptate și că nu există nimic mai frumos ca visele și libertatea. Iar eu am să-ți sustrag ceasul ca să uităm de ora plecării.
Promit să termin licența.
Să gătesc ceva semi-comestibil. Mi-a zis una bucată Paul bucătar că mă învață o rețetă mexicană.
Să mă apuc de minunatul proiect despre manipulare[MUHAHA!].
Să zîmbesc.
Să downloadez toate cele 20 de subtitrări pentru toate cele 20 de filme cu Mel Gibson pe care i le-am pregătit mamei ca mărțișor special.
Să merg la facultate zi de zi, sau măcar pe undeva pe-aproape:D.
Să visez mai des și să dorm mai mult.
Să merg pe Negoiu. De ziua mea.
Să te iubesc. De ziua ta, a mea și în fiecare Luni și Duminică și zilele dintre ele.
Să mă-mbăt cu fericire. Sau halcoale, depinde de ficatul fiecăruia.
Să merg la concertul Aisidisi, dragă pisi.
Să o recondiționez pe Felicia[chitara].
Să scriu mai des.
Să beau mai puțină cafea și mai mult ceai.
Să citesc toooooată lista de cărți pe care mi-am pregătit-o la început de an.
Să aflu care parte a creierului mi-o folosesc mai mult.
Să fac curat mai des.
Să port tocuri.
Să scot rochiile de la naftalină.
Să fac ordine în dulap.
Să mă țin de cuvînt cînd zic că voi face ordine în dulap.
Să vă fac să zîmbiți.
Să nu uit de postul acesta.
Să îmi amintiți de postul acesta în caz că uit :D.

Beautyspot

Fum, gălăgie, lume, muzică... Tu ridici paharul, bei tot conținutul și așezi ușor paharul pe masă. Ea se întoarce spre tine și tu o săruți, după care se strîmbă.
- Are gust amar...
Tu zîmbești și îi strîngi ușor degetele.
Apoi toți ne pierdem în norii de fum, contopindu-ne cu gălăgia.
Un moment de tăcere, tu te întorci spre ea, ea te privește în ochi, eu sunt în căutare de cai verzi în podea, ceva, orice, numai să îmi țină cîmpul vizual departe de scena aceasta. Tresari și eu răsuflu ușurată. Îți întorci brusc chipul, iar zîmbetul ei zboară lent într-un colț al gurii ca apoi să renască:
- Ai ciocolată pe față...
Și începe să îi șteargă cu degetele semnul de pe obraz.
- E un semn din naștere, mă trezesc eu șoptind exact cînd muzica se oprește. Și de la ciocolată are migrene.
N-am putut suporta zîmbetul tău acru și felul în care i-ai prins mîna de încheietură și ai dus-o spre buze, așa că m-am ridicat de la masă, iar o pereche de ochi căprui m-a urmărit îndurerată pînă m-a înghițit noaptea.

histoire de ma vie

merci, Lumi Cris :)
ai adus zîmbetul pe ziua de azi...

"n-o să uit niciodată cum ne-am cunoscut"

în fiecare seară îmi fac cumpărăturile din același supermarket cu iz de magazin mic de cartier mărginaș. azi am cumpărat portocale, biscuiți și iaurt. cine îmi vede frigiderul poate are impresia că sunt subnutrită, dar adevărul că de ceva timp mă hrănesc cu portocale și biscuiți. aveam un unchi care mînca doar ceapă cu șuncă iarna și roșii cu brînză vara. în orice caz, azi, în timp ce treceam pe lîngă vecinul meu misterios care își plimbă cîinile numai noaptea, scot un biscuite și mușc. și-mi rup un dinte. nu, nimic grav. doar că mi-am amintit de tine, cînd m-ai lovit din greșeală cu cotul în timp ce duceam berea la gură și mi-ai spart dintele. același. văd că e rezistent, încă se ține. și mi-am mai amintit ce mi-ai spus în noaptea aia...

„mi-ai spus că trebuia să plătesc odată dintele pe care ți l-am spart cînd ne-am cunoscut. ai avut dreptate. mi-am rupt toți dinții. de fiecare dată cînd te văd cu el scrîșnesc din dinți atît de tare că mi-e teamă că voi rămîne știrb. parcă nici n-au trecut 2 ani din seara cînd ți-am luat berea aia. parcă tu n-ai știi că te iubesc. de fiecare dată cînd mă gîndesc că el îți mîngîie părul așa cum făceam eu melancolia mea ia proporții apocaliptice și atunci îmi trosnesc gingiile de presiune„

au trecut ani. cînd mi-ai spart dintele, îmi venea să-ți crăp capul. iar tu rîdeai. rîdeai și-mi repetai că am o strungăreață kinky. dinții tăi probabil n-ar fi trecut prin așa ceva dacă în noaptea aia nenorocită cînd am băut mai mult decît trebuia m-ai fi ținut în brațe. nu, tu m-ai lăsat să plîng ore în șir pe balcon. ai spus că nu ai nicio pornire să vii și să ai grijă de mine și că n-ai s-o faci din obligație.

„nu se mai poate așa. cum poți să gîndești așa? cum, după atît timp? nu, te rog, lasă-mă. întotdeauna reușești să mă împaci și apoi lucrurile merg prea repede. am impresia că îți e teamă de discuții... nu vreau să faci nimic doar pentru că așa vreau eu. vreau să-ți dorești și tu lucrurile astea. nu, încetează. nu se mai poate așa...”

și pînă la urmă am plecat, obosită și amețită, cu lacrimile șiroind fierbinți pe obraji, pe buze, pe gît, prin păr... și-acum, cînd parfumul acestor amintiri plutește în aerul rece, privesc dintele meu rupt și îmi zboară gîndul la ce mi-ai spus ultima oară cînd ne-am vorbit.

„n-o să uit niciodată cum ne-am cunoscut. parcă te și văd, ca un copil furios, cum îți încleștezi pumnii neputincioși și începi să te agiți, să țipi, să te lupți... mi-e așa dor... n-o să uit niciodată expresia chipului tău încruntat și frumos. pot să te asigur că faptul că ți-am spart dintele este singurul lucru rău pe care l-am făcut și de care nu-mi pare rău, chiar dacă a fost din greșeală”

adevărul e că și mie mi-e dor de lumina aurie a acelor zile, cînd beam cafea întinși pe burtă sau jucam șah de dimineața pînă seara. îmi amintesc cum rîdeam de melodia asta...
te-am iubiiiiiit,
de-ai știi cît te-am iubiiiiiiit,
de-ai putea să-ți imaginezi iubirea
de la minus la plus infiniiiiit...

îmi doresc ca aceste amintiri să rămînă cu amîndoi mereu. îmi doresc să nu-mi uiți niciodată chipul. îmi doresc să nu uiți niciodată cum ne-am cunoscut.


Antract - Te am iubit
Asculta mai multe audio Muzica

Orice, numai sesiune nu. Leapșa :)

Mereu cînd primeam cîte-o leapșă o puneam pe hold. Le-am rulat în background pînă azi. Cred că mai am una, dar trebuie să fiu sigură.
So, here it goes...
1) Ia cartea cea mai la îndemână, deschide-o la pagina 18 şi scrie al patrulea rând.
... mai încărcase socoteala și cu costul unei telegrame pe care i-o trimisesem seara Monikăi Silvs și pe care Kostert refuzase s-o plătească.
2) Fara să verifici, cât e ceasul?
16:45
3) Verifică.
16:46 [Ce precizie... Auci, am întîrziat!]
4) Cum eşti imbrăcată?
Pantaloni trei sferturi [cald la mine, neică], tricoul roșu pe care îl am de cînd eram în clubul Nova, bănuiesc că lenjeria nu contează, nu?
5) Înainte să răspunzi la chestionaru' ăsta, la ce te uitai?
La cursurile de dreptul familiei. Îngrozitor. Horror.
6) Ce zgomote auzi în afara celor produse de calculator?
Frigiderul. Cred că s-a stricat.
7) Când ai ieşit ultima dată şi ce ai făcut atunci?
Am dus gunoiul și mi-am luat un bulgăre în cap de la vecin neidentificat.
8) Ce-ai visat azi-noapte?
Că dormeam.
9) Când ai râs ultima oara?
Acum o oră, cînd m-a sunat D. de la metrou. Nu mai știu de ce, dar bănuiesc că de ea.
10) Ce ai pe pereţii camerei în care te afli?
Un calendar hand made cu toate zilele de naștere ale prietenilor, una bucată întrerupător și cam atît. Cred că am o fosilă de țînțar, but I’m not very sure...
11) Daca ai deveni multimilionar peste noapte, ce ai cumpăra prima dată?
Corzi la chitară?
12) Care-i ultimu' film pe care l-ai vazut?
Youth Without Youth
20) Dacă ai putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce ai schimba?
Șosetele. Între ele.
21) Îţi place să dansezi?
Yes, please.
22) George Bush?
No, thank you.
23) Care a fost ultima chestie care pe care ai vazut-o la teveu?
Cred că era un videoclip. Așa, cu Lady Gugu sau Gogo, naiba știe.

One word only

1. Where is your cell phone? NEAR

2. Your significant other? MEMYSELFANDI

3. Your hair? FLUFFY

4. Your mother? LOVELY

5. Your father? LOVABLE

6. Your favorite bodily function? BODY-TREMBLING

7. Your dream last night? CRRR

8. Your favorite drink? TEA

9. Your dream/goal? FABULOUS

10. What room you are in? MINE

11. Your hobby? DAYDREAMING

12. Your fear? NOTHANKS

13. Where do you want to be in 6 years? HERE

14. Where were you last night? HOME

15. Something that you aren’t? QUIET

16. Muffins? HOMEMADE

17. Wish list item? MOON

18. Where you grew up? CĂLĂRAȘI

19. Last thing you did? READ

20. What are you wearing? TSHIRT

21. Your TV? NONE

22. Your pets? OUTSIDE

23. Friends? HANDFULL

24. Your life? FANCY

25. Your mood? BORRED

26. Missing someone? YESPLEASE

27. Car? BLEAH

28. Something you’re not wearing? SEATBELT

29. Your favorite store? DREAMSHOP

30. Your favorite color? ALL

31. When is the last time you laughed? 1H

32. Last time you cried? LASTTIMEIWASHAPPY

33. Who will resend this? LETSHOPENOBODY

34. One place that you go to over and over? HOME

35. One person who emails you regularly? MYMOO

36. Your favorite place to eat? BED

2010

În ianuarie îmi doresc să-mi crească părul să-mi ascundă-n falduri umărul. Poate cu Rapunzel din poveste mă confunzi și-o să vrei cheală să mă tunzi.
În februarie, să zîmbesc și să-mi deschid aripile că am luat cu note mari toate examenele. Cîte să fac nu visez... De-atîtea vise în culori simt că pulsez.
Martie, să cad în cap dintr-un copac cînd cu tine-am să mă-mpac. Vreau să mergem prin Cișmigiu pe jos... O să fie așa frumos!
Pînă în aprilie cînd ziua mea iar e și doar tu poți să îmi dai lumină de....
Mai! te voi ține iar de mînă, tu îmi vei vorbi de lună. Nopți întregi nu vom dormi. Pur și simplu ne vom iubi.
Eu îmi pun rucsacu-n spate. Te-am pupat, mă duc departe... Tot în munții cu-armonie pînă-n luna iunie.
Și-apoi subit mă cumințesc pînă o să mă tîmpesc. O să-mi leg licența de-o funie, bine că vine iulie!
Iar apoi trag linie, ciudățenie cu dulce gust... Because I'm the chosen one in august!
Vino în septembrie cu lumina-i aurie să te întreb eu ce mai faci și dacă încă mă placi. Întrebarea mea preferată a rămas de ce? De ce îmi induci stări caracteristic biologice buimac-astmatice și extatice?
În octombrie te las să mă iubești, în suflet să mi te-adîncești. Mai ales că plouă-n geam și că bani eu nu mai am.
Dar nu-i nimic, te am în noiembrie și nu mai plătesc chirie pentru locul din sufletul tău. Acolo vreau să tot stau pînă plec iarăși la drum. Ce mai vrei să îți mai spun?Vii cu mine sau nu vii? Te duc tot mai sus, să știi...
Soarbe-mi din copilărie căci vine decembrie și-atunci împreună vom fi și ne vom aminti cum că totul e posibil, timpul este plauzibil, oamenii sunt și frumoși, chiar dacă-s chei și burtoși...
Vreau să uit că totu-i gri, vreau mereu să pot iubi... Să trăiesc, căci viața trece...
Și-un frumos 2010!

vinerea din ceață

The cure - Friday I'm in love
Asculta mai multe audio Muzica
e o ceață în mintea mea de-o tai cu iataganul, iar eu tocmai am decis că nu-mi place cum sună hipertermia. combinația dintre durere de cap și letargie e cu siguranță un mix interesant. tobele care încă se aud în timpanul meu greu încercat îmi amintește că...
totul a fost atît de amețitor, de vibrant, de animat... am dansat, am alergat, am cîntat, am rîs, am plîns, am gustat din fiecare senzație, de la fericire la amar, de la exaltare la calm, de la lacrimi la rîs isteric. ne-am despărțit, ne-am împăcat, ne-am ținut de mînă, ne-am prostit pe muzică extatică, toate într-o vineri în care nu aș schimba nimic, nici măcar tristețea... nici măcar lacrimile care îmi curgeau pe obraji, amestecîndu-se cu rimelul și sudoarea, căzînd pe umărul tău cald, umărul căruia i-am cerut ajutor cînd amintirile cu gust de amaretto mi-au năvălit în suflet cu viteza cu care gîndurile îmi zboară la tine. n-am avut nevoie decît de voi. am uitat de restul lumii. am uitat de timpul care se zbate să ne ticăie viețile. am șters cifrele și le-am înlocuit cu cuvinte șoptite. am aruncat banii și am distrus cartela telefonica. am devenit copil și am zburat. pentru că voi ați fost cu mine și am uitat împreună toate secretele inutile și poetice ascunse în oamenii care vin și se duc.
alcoolul cică distruge neuronii, dar eu pot să jur că am simțit o celulă epitelială cum se văita în mitoză de fericire. neuronii nu se reproduc, dar avem alții la schimb... și-am ajuns la ora 4 acasă și tu erai plecat din vinerea mea, chiar dacă era sîmbătă deja. zîmbetele voastre sunt drogul meu, deci aș putea spune că-s cam dependentă... și chiar dacă am trecut măsura și m-am pierdut printre oamenii beți mai mult sau mai puțin de fericire, chiar dacă am ajuns tîrziu acasă, chiar dacă nu am ochii albastri, chiar dacă nu merit să mă iubești, chiar dacă visul s-a terminat și te-am rănit, chiar dacă mi-e dor de brazii munților, chiar dacă acum stau cu o cană de Coldrex la cap și încerc să mă limpezesc... simt că în sfîșit se așterne zăpada peste inima mea, iar tu te pierzi în ninsori.
Supergirl și-a recăpătat superputerile, chiar dacă are febră și îi curge nasul!