Vis de dimineață

KELLY CLARKSON -BECAUSE OF YOU
Asculta mai multe audio Muzica »
Îmi plăcea să o privesc cum adormea. Toată ființa ei, atât de fremătătoare de obicei, emana acum liniștea unui înger în rugă. Cu primele raze ale soarelui care invadau fereastra, chipul îi era înconjurat de o lumină neomenească, aproape divină, aș putea spune. Era momentul preferat al zilei. O iubeam. Știam că era mult prea nebună, mult prea rebelă, mult prea greu de supus în ceea ce privește sentimentele. Avusesem norocul să se îndrăgostească de mine. Altfel aș fi fost doar o marionetă în brațele ei de culoarea chihlimbarului. Am cunoscut-o în seara de Paște, era rudă cu prietenul meu cel mai bun. Din prima privire am fost captat de persoana ei mică, dar jovială, precum o luminiță ce gâdilă luciul apei. Știam că nu va dori să fie subjugată de dragostea ce mi-o purta. Într-o seară cu miros de tei mi-a spus:Sufletul meu e legat de al tău. Legătura asta uneori mă oprește să fac ceea ce îmi doresc. Mă stăpânește.
Tot timpul aveam impresia că luptă împotriva a ceea ce simțea, împotriva noastră și mai ales a mea. Dorea să se dezlege. Mi-era greu s-o privesc cum se îndepărtează zi de zi. Apartamentul era mai mereu gol, florile neudate. Eu nu puneam preț pe ele. Doar imaginea ei cum stătea ușor aplecată peste geam, cu perdeaua ascunzându-i trupul și mâinile ce dezmierdau ghivecele, mă tulbura peste măsură. Voiam s-o văd. Știam unde s-o găsesc dacă voiam.Știam că și ea ar fi vrut să mă vadă. După 2 ani în care mi-a dat bucurie din sufletul ei, gânduri din mintea ei, piele catifelată de pe trupul ei... a plecat.
A venit acasă plângând. Știam. Am lăsat-o singură în noaptea aia, m-am dus să beau ceva tare în speranța că o să mă îmbăt atât de crunt încât să uit și să am impresia că totul s-a întâmplat ca într-un vis de dimineață.
Aveam s-o urmăresc luni întregi cum pleca de acasă. Aveam serviciul foarte aproape de strada unde își cumpărase un apartament cu 2 camere. Uneori îmi venea să mă duc la ea și să-i fac ceva, orice, numai s-o doară. O uram pentru lipsa ei de statornicie. O uram pentru că o iubeam atât de mult. Beam regulat acum, foarte rar ajungeau să treacă mai mult de 3 zile fără alcool.
Într-o noapte am uitat măsura. Am pornit spre strada ei și m-am trezit a doua zi într-o cameră necunoscută. Mă simțeam rău și aveam un ochi bandajat. Am aflat mai târziu că am făcut scandal și că m-am bătut cu cineva de la o doamnă în vârstă, cu păr roșu vopsit. Am ajuns acasă plin de vinovăție. Îmi era teamă că o să afle.
Dar n-am mai văzut-o. N-am știut nimic de ea până ieri, când am trecut pe la părinți și am văzut-o într-o parfumerie. Era cu un bărbat pe care nu știam unde îl mai văzusem. Am înlemnit. La fel și ea. Avea ură în priviri.
Aveam să aflu de la doamna roșcată la care am alergat într-un suflet că nu m-am bătut cu nimeni.Că am fost un monstru. Că i-am făcut rău. Că avea să mă urască mult timp. Că aveam să îmi doresc să nu mă fi născut.
Mi-e dor de ea. Așa cum o știam. Plină de efervescență, de culoare, de melodie... Mi-e dor...
M-am trezit plin de sudoare. Am privit în dreapta mea. Soarele juca prin perdea și îi lumina fața măslinie. Am sărutat-o pe tâmple și am zâmbit. M-am ridicat și m-am dus să pregătesc cafeaua.

Copila lunii

Cu sunet de argint
Căzând din cercurile lumii
Cu ochii mari ce nu mint
Ea este copila lunii

Perlă pe cer ce strălucește
Iubind noaptea și izvorul
Visătoare-n apele lui se topește
Cu susur ce-i alină dorul

El o adoarme-n ape-ncet
Și trupul de culoarea laptelui
Îl strânge aproape de al lui
Sărută lin albul obrazului

Îndrăgostiți, pierduți în noapte
Cad în clepsidra de lumină
Doar astrul zilei îi desparte
Ea nu-i nicăieri pe cer, el suspină

Dar când noaptea pelerina-și ia
Lumina celestă coboară-n ape
Cutreieră tandru adâncimea
Și se iubesc până ajung șoapte

Un gând mai hai-hui și mai șui

Yanni - Whispers in the dark
Asculta mai multe audio Muzica »
Nici nu știu dacă a fost reală ziua aia însorită de aprilie. Dacă nu cumva rochia mea albă era din altfel de lumi. Iar ochii tăi din alte vise. Episod de telenovelă. Roman siropos. Romantism trist de fată blondă. Melancolie ciudată. Cam așa aș cataloga amintirea pașilor tăi pe potecă. Îmi amintesc că șchiopătai ușor, dar spatele își era drept, iar privirea... ațintită spre fata în alb, cu râsul colorat și chip vesel.
Așa ne-am amintit de iarna noastră. Iarna primei iubiri. Iarna ochilor căprui și triști.
De ce? De ce a trebuit să fii trist? De ce a trebuit să ții la mine? De ce a trebuit să ai grijă de mine? De ce nu te-ai îndrăgostit de mine? De ce?
A trecut atât de mult timp, dar amintirea negrului umed și a genelor împodobite cu lacrimi e încă vie undeva, într-un colțișor de inimă. Contează oare acum? N-am găsit timp pentru noi, n-am găsit ceva de spus atunci când așteptai măcar o șoaptă, nu am vrut să think twice. Tu nu cred că îți amintești de copila aia cu păr lung și castaniu.
Mulțumesc pentru tot, deși n-ai făcut nimic. Decât să mă ridici din zăpadă atunci când am căzut. Decât să ai grijă să nu mai cad iar. Decât să mă privești în ochi și să îmi împărtășești fără cuvinte durerea din adâncuri. Decât să mă rănești. Decât să rupi trandafiri. Decât să mă înveți ceea ce avea să devină tortură pentru mine. Dar nu-i nimic, asta e. Tu, himeră...eu, rebela sorții.

Mi-e somn

Yanni - Nightingale
Asculta mai multe audio Muzica »
Miesomn, miesomn, mieatatdesomn...
Oare de câtă cafea o să am nevoie mâine?O ricum, e clar că mâine o să fiu un mic zombie. Ar trebui să mă obișnuiesc. Sunt un mic zombie care are o inimă mecanică, precum cea primită de Omul de Tinichea de la Vrăjitorul din Oz... Da, iar am uitat să întorc arcul. Da, iar n-a funcționat cum trebuie. Nu, nu trebuie unsă, încă n-am plâns. Încă...
Treaba cea mai grea în a fi zombie e să te împaci cu tine însuți. Adică... sunt zombie, și ce dacă? Ce dacă ascult muzica mea de zi cu zi? Ce dacă citesc la metrou? Ce dacă mă îmbrac anapoda și nu mă asortez? Și ce dacă îmi pasă de voi? Ce dacă mă trezesc cu cine nu trebuie în gând? Ce dacă visez cu ochii deschiși? Ah, vreau să-i închid... mi-e tare somn. Și simt că nu am nici o coerență. E atât de mult freamăt în suflețelul ăsta curcubeu al meu că în curând culorile or să explodeze toate în slowmotion, ca într-un blockbuster de prost gust...
Și mi-e somn... și dor... și vreau ceai, dar mi-e prea somn.
Somn ușor, vise de catifea...