era și timpul...

Asculta mai multe audio Muzica
Acesta este unul dintre acele posturi lungi și obositoare, la care nu am lucrat conștient, pentru că el a fost efectiv scris in 15 minute, dar frînturi din acest discurs mi s-au perindat prin subconștient timp de mult timp... poate prea mult timp.
M-am eliberat. M-am eliberat de tine și de noi, de tot ce am fost și suntem, de ceea ce am putea fi sau vom fi. Pînă și cuvîntul „liber” simt cum îmi joacă în creier, mi se plimbă prin irisul strălucitor și-mi înflorește pe limbă. Simt cum inima îmi tresaltă de bucurie și exaltare atunci cînd îl pronunț...
Nu libertatea sufletului e cea care mă încîntă, ci a rațiunii. Pot în sfîrșit să analizez lucrurile la rece, pot să extrag ideile pure dintr-un raționent curat fără vechile incursiuni ale stării de leșin pe care doar chipul tău mi-o poate provoca. Vechile efuziuni romantice îmi par acum copilării, te-aș lua frumos de urechi și te-aș pune într-o cutiuță pînă mi se face dor de tine. Pămîntul nu-mi mai fuge de sub picioare cînd tu mă dezamăgești și, ca să vezi, nu mai sunt confuză, nu mă mai pierd [decît uneori] în idei. Starea de imponderabilitate pe care mi-o inducea prezența ta a dispărut odată ce te-am făcut om. Da, te-am făcut om. Căci toată dragostea mea era ceva neomenesc, ceva ce scinda toate barierele psihologice și fizice, era dragostea aceea crudă, fără pată, un fel de devotament complet. Voiam să te iubesc atît încît să mă desprind de propria-mi ființă, să mă contopesc cu totul în voința ta, să devin însăși voința ta. Ca o mireasă spiritualizată, te-am ridicat la rangul de supraom, de ființă superioară care-mi transcende sufletul cu o simplă atingere. Mi-am sacrificat inima, sufletul, trupul. Toate erau în puterea ta, mai puțin conștiința. Nu mai suportam să te pierd printre degetele ei. Alerga în cercuri, precum o fată sălbatică, înnebunită de durere și extaz, beată de atîta pierdere și sacrificiu. Clipă de clipă, suferea precum o jivină rănită, nenorocită de însăși existența ei mizerabilă și agonia care o veștejea și o chircea, pînă ce-a rămas doar un fir subțire. Zi de zi, firul conștiinței se subția, simțeam fragilitatea cum se adună în mine, simțeam cum aveam să cad în umbră. Sălbăticiunea îngrozitoare care trăia dincolo de perdeaua ființei mele s-a trezit în clipa în care și-a dat seama că nu tu ești criminalul, ci eu. Eu, ca o copilă proastă, mă chinuiam să-mi sufoc propria-mi conștiință, bolnavă de întunericul ce se strîngea tot mai aproape de mine. Eu, comandată de idealismul meu scîrbos, am ajuns așa, ruptă de realitate și de oameni. Am crescut în mine dorința de iubire, am trăit-o prin toate sentimentele și-am transformat-o în însăși rațiunea de a fi.
Am greșit, căci tu nu aveai habar de modul în care eu te-am metamorfozat în Omul pe care îl iubesc dintr-o ciudată pornire izvorîtă din vanitate. M-am orbit singură pînă ce adevărul crud și amar mi-a intrat în ochi. De atunci, respir și gîndesc. Cîntăresc. Ideile curg, iar izvorul de binefacere pe care l-au format mă face să mă simt ca un nou-născut. Da, ca un om nou. Aveam, deci, nevoie doar să-mi admit greșeala, să admit că tu nu ești așa cum te vedeam, idealul meu spiritual, ci doar un om față de care nu nutresc decît un respect subțire ca o pojghiță de gheață, respect pe care doar prin libertatea acțiunilor tale l-ai cîștigat. Poate meritai mai mult. Dar acum, după tot zbuciumul, după tot chinul superficialității, după ce mi-am luat uși în nas și picioare în ușă, după ce am simțit cum îmi plesnește inima de presiune, cum îmi ticăie mintea ca o bombă pe care nu o poți dezamorsa, acum, aici, în scris, recunosc: nu te iubesc. Nu te-am iubit niciodată. Tot ceea ce a fost iubire în mine a fost pentru un Om care nu există. Greșeala mea, păcatul meu ordinar a fost să te văd ca acel Om care mi-ar aduce fericirea măruntă și m-ar ajuta s-o caut pe cea deplină. Cum ar zice Shakespeare: Oups, eroare! Au, nu... Alas, I am a woman friendless, hopeless!

comme d’habitude,

Asculta mai multe audio Muzica

nu pot să dorm. partea proastă e că alarma nu mai funcționează.
și papi e o dulce. s-a oferit să-mi strice somnul de cățel cu burta-n sus, doar-doar îi voi aduce cumva un strop de entuziasm pentru ziua asta amară de luni care m-a prins cu ochii cît cepele, pironiți pe pereți de la atîta numărat de oi imaginare. roiniță, tei, trei frați pătați, passiflora, sunătoare, coada calului, soc... toate plantele medicinale din lume cu efect de relaxare se află frumos etajate în dulăpiorul pe care acum 3 nopți mă chinuiam să-l mut în celălalt colț al camerei. adică, dacă tot nu mă fac să dorm, măcar estetic să mă mulțumească.
am pus mîna pe o carte și sper să dau log off în cele 10 minute cîte mi-au mai rămas din numărătoarea inversă. zice aici pe cutie că în 30 de minute își fac treaba pastilele cu passiflora de la plafar. ei, aș... mă mulțumesc dacă adorm chiar și într-o oră... n-am eu șanse să trag pe dreapta și să-mi primesc pașaport către Țara Lui Somn Liniștit... one mississippi, two mississippi, three mississs...

Dublu

Asculta mai multe audio Muzica
- Băi, de cînd beau din berea asta nu mai văd bine!
- Ai o problemă la ochi, îți zic eu!
- Da, dar văd dublu!
- Toți aici sunt gemeni, nu ți-ai dat seama?
Te rog, nu mă mai lăsa să gătesc, uite și tu cum arată camera asta. Broccoli pe jos, condimente împrăștiate pe masă, chiuveta plină de orez, vase nespălate teancuri-teancuri. Te rog nu mă mai lăsa să gătesc și să mă gîndesc la tine. Te-aștept și-am o scînteie ciudată în ochi. Și-afară plouă rece, mărunt și-apăsător, și-n casă plouă infernal în luna lui marte. Te rog, comandă de mîncare data viitoare, nu mă mai lăsa să mă apropii de vase. De fapt nici nu te mai aștept. De fapt am gătit doar pentru mine. Dar am gătit 2 porții. De fapt e chiar delicios. De fapt tu nu vii. Poate e mai bine așa, decît să stau cu ochii pironiți în podea, iar tu să-mi cauți privirea și să mă întrebi dacă sunt ok. Poate e mai bine să nu vezi scînteia aceea ciudată din ochi. Și poate e mai bine așa.
- Mai vezi dublu?
- Nu, dar văd că ești tristă.
- Eu ți-am zis că ai o problemă la ochi.

Well, I'm back

Asculta mai multe audio Muzica

Probabil vă întrebați ce-am mai făcut eu leitli. Păi... am citit mult, am dormit puțin spre deloc și-am tras ponoasele unui stil de viață toxic și aglomerat. Pe scurt, n-am făcut nimic bun. Aștept să se aprindă lumina divină și în beculețul meu ca să pot termina licența. Sau mă rog, măcar să-i găsesc un început. Și-așa cătrănită și cu morcovul, cu tot cu iepure și vînător în spatele meu, caut o potecă de salvare, că drumul l-am pierdut de mult. Am nevoie de o hartă care să-mi spună așa atunci cînd o consult: PE-AICI DA... PE-AICI NU.
Și că tot veni vorba. Am ajuns și la facultate, draga de ea. So please clap your hands măcar așa de încurajare, căci dacă mai rezist pe sistemul work-facultate-home sweet home-insomnia-la 7 tre’ să plec de-acasă vreau să dorm vreau să dorm înseamnă că sunt Super Girl și care mă mai supără îl altoiesc cu privirea mea cu laser, frate. Sau îl voi invita să ia masa cu mine. Eu gătesc. Dar nu mănînc. Nici cîinii de la cămin. Pun opera de hartă într-o pungă, scriu cu litere de-o șchioapă „Toxic waste” și-o duc frumușel la containerul cu miros de trandafiri...
A venit primăvara și mie mi-e dor de munte, mi-e dor de nisip și soare, de gustul libertății și-a aerului curat. Vreau să plec din oraș, vreau să alerg prin iarbă, vreau să mă uit la cer și să-mi imaginez că un nor-cămilă mănîncă un nor-înghețată și să stau ceasuri în șir cu ochii închiși, gîndidu-mă la aroma pe care o are norul-înghețată. Vreau să ascult o chitară la răsăritul soarelui, să ne împărțim fericirea de la unul la altul, să nu ne pese de vînt, ploaie, de cursul euro, de nasturii care ne cad de la palton sau de factura la telefon. Știu, ai să-mi spui că sunt nebună, eu am să zîmbesc, tu ai să mă iei în brațe, voi scoate un cîrîit pe care tu îl vei găsi drăgălaș, îmi vei spune că am dreptate și că nu există nimic mai frumos ca visele și libertatea. Iar eu am să-ți sustrag ceasul ca să uităm de ora plecării.
Promit să termin licența.
Să gătesc ceva semi-comestibil. Mi-a zis una bucată Paul bucătar că mă învață o rețetă mexicană.
Să mă apuc de minunatul proiect despre manipulare[MUHAHA!].
Să zîmbesc.
Să downloadez toate cele 20 de subtitrări pentru toate cele 20 de filme cu Mel Gibson pe care i le-am pregătit mamei ca mărțișor special.
Să merg la facultate zi de zi, sau măcar pe undeva pe-aproape:D.
Să visez mai des și să dorm mai mult.
Să merg pe Negoiu. De ziua mea.
Să te iubesc. De ziua ta, a mea și în fiecare Luni și Duminică și zilele dintre ele.
Să mă-mbăt cu fericire. Sau halcoale, depinde de ficatul fiecăruia.
Să merg la concertul Aisidisi, dragă pisi.
Să o recondiționez pe Felicia[chitara].
Să scriu mai des.
Să beau mai puțină cafea și mai mult ceai.
Să citesc toooooată lista de cărți pe care mi-am pregătit-o la început de an.
Să aflu care parte a creierului mi-o folosesc mai mult.
Să fac curat mai des.
Să port tocuri.
Să scot rochiile de la naftalină.
Să fac ordine în dulap.
Să mă țin de cuvînt cînd zic că voi face ordine în dulap.
Să vă fac să zîmbiți.
Să nu uit de postul acesta.
Să îmi amintiți de postul acesta în caz că uit :D.