eu sunt cea care dă cu aspiratorul pe stomacul gol, sunt cea care uită unde îi sunt cheile și telefonul, care se întoarce din drum pentru că a uitat instalația de brad pe care vrea să o returneze, sunt indecizia între pungile de plastic și pungile de rafie când ești la casă și trebuie să achiți, sunt rochia de culoarea liliacului pe care uit să o spăl, sunt cutia de cadouri improvizată, întârzierea la întâlnire, confuzia, disonanța, tristețea din mijlocul veseliei, miezul bucuriei din depresie, utilitatea întruchipată a melancoliei, ultimul metrou prins în grabă, asta sunt. eu sunt cearta din miez de noapte, rimelul întins și picurat în ceașca de cafea, sunt copilul nedreptățit de lume, incapabil să găsească vinovați, incapabil să accepte incorectitudinea, inadaptat și respins. sunt cea care plânge pe o bancă din parc la 2 noaptea, dârdâind de frig. sunt îmbrățișarea strânsă care te înăbușă pentru că te ia pe nepregătite și nu apuci să-ți tragi sufletul.
duminică, 8 decembrie 2013
1001 Oameni buni și frumoși. Episodul 4: Luci
tu ești cafeaua cu lapte, răsăritul pe care îl văd din cort, printre gene somnoroase, ești nisipul și algele din păr, ești rock-ul din căști, ești jazz-ul de la 4 dimineața, când localul se închide, ești omleta de la micul dejun, salata de la prânz și ciocolata de la cină, ești plimbarea de care te bucuri pe frig și vânt, când alergi după ratb și-l prinzi, când cumperi lucruri de care n-ai neapărată nevoie, dar care te fac să te simți bine pentru că sunt drăguțe. ești casiera plăcută de la relații cu clienții, ești clipa în care te simți ușurat că ți-ai recuperat telefonul uitat de 5 minute într-un bar întunecat, ești veselia de pe strada gri și înțesată de oameni triști și apăsați de griji, ești bradul de crăciun făcut din sticle de bere, ești zacuscă pe pâine tu, cu roșii adevărate, bio. ești bicicleta lucioasă din vitrină, fata frumoasă cu umerii slabi și goi, orbul de la metrou care îți zâmbește, ești grija aia pentru cei din jur, când vrei să ajungi acasă la timp să faci ceva repede de mâncare și un ceai pentru că vei avea musafiri, ești botoșii pufoși și călduroși purtați pe ger, ești o țuică fiartă cu boia dulce, piper și scorțișoară când ești răcit-cobză. ești motivul pentru care ies în oraș deși n-am chef, ești râsul isteric din locuri publice și gluma la care nu te prinzi din prima. ești îmbrățișarea strânsă care te înăbușă pentru că te ia pe nepregătite și nu apuci să-ți tragi sufletul.
miercuri, 27 noiembrie 2013
25 de lucruri despre mine (listă veche și începută prin vară)
Am descoperit această listă cu lucruri despre mine.
Ca o adevărată egocentrică ce sunt, validez lista și v-o pasez la analizat. To be continued, dacă am chef.
1. Îmi place să spăl vase.
Ca o adevărată egocentrică ce sunt, validez lista și v-o pasez la analizat. To be continued, dacă am chef.
1. Îmi place să spăl vase.
2. Îmi place să cânt atunci când spăl vase.
3. Îmi plac înghețata și morcovii. Mă tot întreb când o să apară înghețata de morcovi.
4. Sunt berbec.
5. Beau doar bere neagră. Silva Neagră.
6. M-am îmbătat de 2 ori în viață și tot am putut calcula determinanți de matrici.
7. Cât am fost mică, mi s-a părut că sunt ciudată pentru că îmi plăceau pisicile. Credeam că am să îmbătrânesc pe loc dacă am să recunosc asta cu voce tare. Și îmi era o teamă groaznică de câini.
8. Până acum 4 ani, nu purtam fustă.
9. Într-o zi minunată de vară, mi-am izgonit toți pantalonii de acasă.
10. Acum am doar o pereche de blugi pe care îi port rar spre niciodată.
11. Tot în aceeași perioadă am decis că fără make-up nu o să-mi mai arăt mutrișoara în mulțime. Încă mă țin de cuvânt.
12. Nu folosesc fond de ten decât dacă îl amestec cu 3 pătrimi cremă hidratantă. Ca la Dove, numai că pe bune :)
13. Nu foloseam ruj până acum jumătate de an. Sau dacă o făceam aveam senzația că semăn cu Bozo the Clown.
14. Mi-ar plăcea să învăț să conduc o barcă.
15. Nu mă gândesc să conduc mașină.
16. Nu merg pe bicicletă. Am căzut în cap când eram mică și de aici o grămadă de necazuri.
17. Am senzația că dacă aș învăța să conduc, aș ajunge să am ochi de bufniță.
18. Iau decizii foarte. Foarte greu sau foarte ușor.
19. Am luat o amendă RATB pentru că mi-a expirat abonamentul exact în ziua în care plecam din București.
20. Am luat amenda RATB în ziua primului meu salariu.
21. Scrisul meu de mână seamănă atât de bine cu al prietenei mele din liceu, încât puteam copia foarte ușor. Eu făceam problemele, iar ea copia teoria.
22. Nu-mi place să stau acasă mai mult de o săptămână.
23. Beau foarte multă apă.
24. Nu beau suc decât dacă sunt într-o situație specială.
25. Nu sunt bună la ținut minte chestii în general, așa că mereu țin 2 agende după mine, cu 20 de nuanțe de post-it-uri, cu 10 alarme pentru taskuri importante.
Cam atât pentru moment.
Să fiți cuminți!
Cam atât pentru moment.
Să fiți cuminți!
marți, 26 noiembrie 2013
Cuvinte
Când e vorba de cuvinte, nu poți avea niciodată prea multă grijă.
Când e vorba de muzică însă, e atât de simplu.
În seara asta am tras draperiile albe, cu flori, și perdelele și m-am uitat la parcul înghețat ce își arunca razele pale peste blocurile din jur. Toate luminile erau aprinse, doar eu tăceam în întunericul ce-mi devenise tovarăș.
Am admirat zăpada, ascultând Rob Pattinson.
Depresiv, ai spune tu.
Știi că sunt studii care demonstrează că muzica tristă ne face mai fericiți?
Poate de-asta zâmbesc inexplicabil de mult.
Mie Rob Pattinson îmi amintește de sutele de seri petrecute pe geamul camerei de cămin, seri cu parfum de ceai ieftin, de mâncare, de detergent și balsam de rufe, de aer proaspăt, rece... era mult prea cald, așa că mereu stăteam cu geamul deschis. Și mă gândeam că mă privești de undeva de departe, pe fereastră. Și vezi cât de singură sunt, cât îmi e de dor de mama, cât aș vrea să pot să dorm în unele nopți, cât de mult îmi doresc uneori să tresară măcar un sunet, măcar o voce, măcar o amărâtă de notă să răsune în clădirea asta...
Câteodată îmi imaginez că sunt doar o imagine creată de tine. Atunci sunt cel mai liberă. Pot să mă joc de-a ce vreau eu și toate-mi sunt pe plac. Imaginația ta este lumea în care evadez și pot fi eu.
Alteori mă proiectez prin ochi dragi, verzi, căprui, negri. Și-s liberă, dar nu le aparțin. Ție pot să-ți fiu. Lor nu.
Poate ar fi cazul să trag draperiile, dar cred că încă nu te-ai săturat să mă vezi după atât de mult timp. Iar mie mi-a fost dor să scriu. Să scriu și să ascult muzică depresivă, în timp ce arunc câte o privire pe fereastra înghețată, să-mi văd chipul reflectat în ger și ninsoare. Și pe tine, fericit că mă întorc mereu în brațele tale care mă înlănțuie în libertatea de a fi eu, cea imperfectă, cu toate bucuriile și visele, decepțiile și zâmbetele.
Când e vorba de cuvinte, nu poți avea niciodată prea multă grijă.
Când e vorba de muzică însă, e atât de simplu.
luni, 25 noiembrie 2013
Ai o lacrimă în bere!
Mi s-a tăiat azi respirația în timp ce ascultam Wild Side of Life și mi-am amintit de atunci când îți cântam If you lose me, tot de Freddy Fender. Și ai făcut mișto de mine.
Și-așa că azi am ascultat aproape toate melodiile care îmi amintesc de tine. Ce-a ieșit? O mică depresie în tema "Dacă există o singură persoană pentru fiecare dintre noi?" și bineînțeles, mult Sinatra. Tu știai că avem un întreg album de Sinatra ale cărui melodii au însemnat, în mod separat, ceva pentru noi?
Nu știi, nu? Eh.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)