Nu vreau să dorm, vreau să visez...

N-am somn. Cred că de vină e cea de-a doua cafea băută azi la serviciu, între 2 telefoane și 3 agende. Sunt conștientă că sunt obosită, dar nu am chef să dorm. Patul e prea mare pentru mine în noaptea asta. Mă distrez pe seama mea și îmi privesc cearcănele în oglinda minusculă. Dâre de culoare galbenă, mov și roșie îmi împresoară ochii, îmi încoronează nopțile nedormite. Nopți petrecute prin București, la concerte, ceainării sau perindări prin parcuri. Nopți în camera mică, dar parfumată cu miros de ceai de măceșe, cu filme și jocuri, desene și mai ales taclale.
Ah, ceasul ăsta nu vrea să îmi fie prieten! Ne certăm mai rău ca niciodată. Nu ne mai sincronizăm deloc. Ziua începe uneori la fel, cu aceeași ceașcă de cafea... aceeași geantă doldora de cursuri, eșarfe, agende și alte asemenea nimicuri. Dimineața la fel de proaspătă mă îmbie să mijesc ochii și să pășesc pe coridorul alb și îngrozitor de asemănător cu cel al unui spital. Mereu văd un afiș care îmi urează să am o zi de curcubeu, iar Moscovici îmi cere să-l caut.
Curtea e acum mai plină de parfum și animație decât în alte dăți, dar stația de metrou încă îmi pare o gură știrbă căscată peste noi, cei care mai și visăm. Mereu aglomerație, mereu oameni gri, cu haine gri și fețe îngândurate.
Azi am fost dezamăgită de oameni. Nu e prima oară. Dar a fost prima oară când am realizat că unii oameni nu numai că nu vor să arate compasiune, milă sau înțelegere, nu pot simți aceste lucruri. Sunt incapabili să își descopere sufletul. Handicapați din punct de vedere sentimental. Ciudat. Nu cred că s-au născut așa.
Poate ar fi cazul să mai cobor la magazinul de vise. Acolo cei visători nu au aripi frânte, nu au lacrimi în inimă sau ochi. Și curcubeul e mereu pe cerul albastru ce se revarsă peste întreaga zare. Poate n-ar trebui să visez așa mult, poate o să mă împiedic de un ciot de realitate și am să mă prăbușesc în lumea celor gri. Dar până atunci vreau să visez cu fiecare moleculă, să mă scald în izvorul inocenței și să devin neființă în timp ce privesc pe geam cum răsare soarele. Vreau să mă lăsați în pace, așa nebună și cu capul în nori, plutind pe un lac din Utopia, dând la pește în timp ce pictez norii.
Și dacă deja am pus capul pe pernă și dorm, aș vrea să știu cum de mai visez?Dacă deschid un ochi am să fug de pe potecuța visului, trezindu-mă exact în Patul ăsta mare care a divorțat de Ceas, făcându-și o amantă pe nume Cafea. A păcălit-o c-o s-o ia de nevastă.
Ah, mi-e somn sau deja dorm, ce importanță mai are? Mâine am să recitesc prostioarele astea și am să mă amuz. Tomorrow, you`re here!
PS: Oare liliecii care dorm atârnați cu capul în jos sforăie? Aș vrea să mă lămuresc în problema asta. Cine poate să m-ajute?

Cum gândește o femeie...

You can pick me up at eight!

Maturizare

Am pus timpul într-o sticlă
și l-am lăsat să îmbătrânească
am mai rupt din noapte-o filă
și-am făcut cerul să crescă

Vântul s-a făcut opac
trenul n-a plecat din loc
zilele-au intrat în sac
norii negri au luat foc

Flăcări de lumină moartă
au topit sticla clepsidrei
pân`ce a ajuns o șoaptă
ce-a trecut prin anii mei

Nu am timp, nu am nimic
am băut sticla capac
îmi e teamă să mai strig
teamă... c-am trecut ața prin ac

Singura.

Singura care merge cu metroul și le zâmbește oamenilor ursuzi dimineața, la 7:00.
Singura care citește Codul de Procedură Penală în stație la 1 Decembrie 1918.
Singura care nu aruncă șervețelele pe jos. Le păstrez până ajung acasă uneori. Ce să-i faci, nu prea sunt multe coșuri de gunoi în mult iubitul București.
Singura care plânge când vede o bătrânică în baston cum se chinuie să ajungă la piață.
Singura care îi dă copilului cerșetor de ziua lui un cadou. Nu aveam bani la mine, dar am găsit eu ceva care a luminat fața scăldată în lacrimi.
Singura care dăruiește cărți pentru că asta ar vrea să primească în schimb.
Singura care plânge în public și nu arată că ar plânge.
Singura care ar face orice să nu te mai vadă tristă. Să te facă să te răzgândești atunci când spui că nu te mai poți bucura de lucrurile simple. Să te facă să zâmbești sincer. Măcar o dată. Spune-mi ce să fac... De ce mă îndepărtezi de tine? Aș vrea să îți spun cât însemni pentru mine, aș vrea să știi că îmi fac griji, chiar dacă doar pentru un minut, pentru ca în următorul să am mintea ocupată cu altceva. Măcar grijile, tainele, lacrimile mele sunt adevărate, sunt adunate toate aici, în suflet. Tu n-ai să le vezi pentru că m-ai rănit și nu vreau să știi că ai făcut-o atât de tare. Și prefer să fiu singură, decât cu tine, înger păzitor! Singură...
Singura care ar da orice să nu gândească așa cum gândește.
Singura care iubește atât de mult oamenii încât îi lasă să plece. Am pierdut oameni. Încă pierd. Urmezi TU. Aștept ziua în care amintirile îți vor năpădi gândul și dorul o să te împingă să mă cauți. Zadarnic. Nu mă mai recunoști. M-am schimbat. Așa crezi tu, dar eu sunt aceeași.Î mi lipsește doar bucata de suflet pe care ai luat-o cu tine ultima dată când m-ai văzut și acum, că mi-ai adus-o... nu, nu mai pot s-o lipesc înapoi. Nu mai vrea să fie vie, vrea să zboare singură spre cimitirul viselor. Singură...
Singura care doarme 4 ore pe noapte și spune că de fapt a dormit 6.
Singura care visează 20 de ore. Exact din momentul în care mă ridic din așternut și beau cafeaua cea de toate zilele până când închide la Soare, pe la 18:00.
Singura care ar vrea să vadă un asfințit din metrou.
Singura care își asumă responsabilitatea pentru ce a scris aici. Bazaconiile sunt ale mele, indiferent că e vorba de treabă serioasă sau de alea-alea. Asta am auzit-o la Chilian și am zis că mare dreptate are.
Singura care a sperat să nu se lovească de zidul rece azi după ce a primit căldură cât pentru jumătate de iarnă.
Singura care știe exact zilele în care nu trebuie să se machieze. E ciudat, dar mereu anticipez zilele în care o să trag o porție de plâns. În caz că mi se face chef.
-Ești bine?
-Da.
...normal că nu sunt, dar de ce întrebi? Doar așa, aiurea în tramvai? Nu înțeleg... azi m-ai văzut că eram la pământ și te-ai întors cu spatele. Preferai să discuți cu cea pe care de comun acord am numit-o nesuferită decât să mă privești în ochi. Ai plecat zâmbind spre casă și eu am rămas singură pe drum, singură la semafor, singură în stația de autobuz. Singură...
Singura care ar vrea să nu mai simtă tristețea în aer și să nu mai asculte melancodii(melodii melancolice). Dar voi toți mă vreți așa. Și am să vă fac pe plac. Sunt singura care se încumetă să o facă. Singura...


Vanessa Mae - Firefly
Asculta mai multe audio Muzica »