duminică

azi e una din acele zile în care soarele îți întră pe fereastră direct în suflet.
azi e ziua în care zuzele vor juca monopoly.
și vor face o broșă roz din fimo.
și vor asculta cîntece de munte.
va mirosi a cozonac.
și-a gînd curat.
și-a prietenie.

Post Scriptum

este inevitabil să nu zîmbesc cînd mă gîndesc la tine. e imposibil să opresc căldura asta dulce să-mi cuprindă sentimentele și să-mi calmeze fiecare tresărire sau cadență a inimii. te-am iubit. da, te-am iubit. dar mai mult decît asta contează că prin tine am reușit să ajung acolo unde nu mi-aș fi imaginat că voi păși, acolo unde nu credeam că-mi va adia gîndul nebun sau unde privirile mele erau oarbe sau pur și simplu nu vedeau dincolo de viața de zi cu zi, mică și urîtă. mi-ai înseninat zilele, chiar dacă uneori tot tu mi-ai furat și nopțile. sunt pierdută în cuvinte, pierdută în amintiri, pierdută de tine și de noi, dar totuși acum mă regăsesc mai mult ca niciodată ca făcînd parte din lumea ta, acum cînd îmi e cel mai mare dor de tine. te-am iubit pur și simplu pentru că ai un suflet. pentru că ai un suflet pur și simplu. pentru că ești calm, deși eu sunt furtună, pentru că ești modest și sincer. pentru că iubești lucrurile primare, dar curate. tot ceea ce faci e neprefăcut, nestudiat, familiar și spontan.
poate e totul în mintea mea, în care caz acolo vreau să și rămînă, dar cred că te-am iubit din cauza sentimentului sincer de cinste pe care îl emană prezența ta. și poate pentru că mă faci să zîmbesc. aproape mereu.
tu m-ai văzut și singură, fericită și euforică. m-ai prins în palmele tale de atîtea ori. ai urmărit razele soarelui aprinzîndu-se la răsărit pe chipul meu. mi-ai spus și lucruri pe care nu voiam să le aud, dar niciodată nu m-ai îndepărtat. împreună am pășit în același ritm, în aceleași locuri, prin aceleași amintiri și vise... mi-ai auzit respirația aprinsă de noapte. mai ții minte cînd ne-a prins ploaia? sau cînd rîdeam amîndoi? sau noaptea aceea cu stele? mai ții minte cum mi-am pierdut reacția și cuvintele cînd tu mi-ai pus cea mai simplă întrebare dintre toate?
știu că mai citești și tu ce zmîngălesc pe-aici și sunt curioasă dacă vei avea vreo reacție. oricare va fi ea, eu vreau să ști că te-am iubit. te-am iubit și-atît.
dacă îți amintești de momentul în care ți-am cîntat melodia asta, atunci poate mai există speranță...
iar dacă nu, nu-i nimic, ține minte, te-am iubit eu, nu oricare.
ps - și în loc de „ps. i love you” îți zic ție, bă, i miss you...

The Pogues - Love You 'Till the End
Asculta mai multe audio Muzica

leapșa muzicală...

Cum nu prea sunt pe planetă zilele astea, m-am hotărît să mai scot o leapșa de la naftalină. Eu o am de la Pikchiu.
Care mai vrea, să ia cu pîine, cum s-ar spune...
Revin cu tristețile mele de provincială umpic :) mai încolo. Enjoy leapșa...

1.Esti barbat sau femeie?
Man, I feel like a woman!

2.Descrie-te
Live Wire :D.

3.Cum se simt oamenii in preajma ta?
You know I’ll be there for youuuuuuuuuuu!

4.Cum ti-ai descrie relatia anterioara?
Aiaiaiai, mon Dieu!

5.Dar pe cea actuala?
Te iubesc, dar nu-mi dau seama. :)

6.Unde ai vrea sa te afli acum?
In your wildest dreams ;)

7.Ce parere ai despre iubire?
Love you till the end, see you at the bottom :D

8.Cum e viata ta?
Un cîmp auriu, două cîmpuri aurii. This is the life.

9.Ce ai cere daca ai putea sa-ti pui o singura dorinta?
Timpul vieții ni-i scurt, hai să-l facem curat...

10.Spune ceva inteligent.
Why worry? Let it be...

ziua visez, noaptea nu dorm

Gotan project&yann tiersen - Bagatelle
Asculta mai multe audio Muzica
Examen, ciocolată caldă, Edith Piaf, Teatrul Nottara, metrou Piața Romană, toate s-au derulat în ritm alert. O nouă colegă de cameră, parfum de portocale, eu, aici, tu, departe, ei acolo... nici nu mi-am dat seama cînd ți-ai pus buzele peste ale mele, dar știu că atunci cînd am deschis ochii nu mai erai acolo. Crețul meu rîde de mine, iar eu o las pentru că o iubesc. Apoi ea plînge pe umărul meu și mă lasă să îi împletesc părul după ce o împac. Încerc să deschid ochii, dar se aude un zgomot spart, cioburile sunt peste tot, camera e plină de oameni pe care aproape că nu îi cunosc, toți rîd de mine și de farfuriile mele. Numai tu, tu strîngi cioburile și îmi mîngîi părul. Nu mai plînge, sunt aici... Alcoolul îmi golește mintea și-mi umple trupul de o amorțeală roșie și ciudată. Ochii îmi sunt goi, iar lacrimile reci. Toate, toate, aleargă încoace și încolo în sufletul meu, pe ritm de chitară dezacordată. Deschid ochii... Am visat? Nu mai știu ce e real și ce nu. Noaptea cade la fereastră, o noapte pe care nu vreau s-o împarți cu mine. Din tot ce ai, doar o lacrimă să-mi dai. Lacrimile tale, diamantele mele. And diamonds are suppose to be a girl’s best friend.Sună telefonul. E Cristina. Păi parcă am mai avut examenul ăsta odată. Sentimentul de deja-vu mă stoarce de orice energie, mă dezbracă de realitate și logică. Te văd furios, aruncînd cu lucruri în jur. Nu înțelegi că s-a terminat, dar trebuie să fie un vis, o iluzie, căci tu mă suni... Ce faci? Trag cocluzii și aștept să-mi dau seama unde sunt. Mi-e teamă să deschid ochii. Dacă e un vis? Respirăm, pășim, visăm, iubim și trăim în lumi diferite. Avem un singur moment în care toate sentimentele, toate visele și emoțiile noastre, toate amintirile se topesc sub același cer plin de stele, cînd tu respirai încet și cald, iar eu îmi număram bătăile inimii cît un purice. Acela n-a fost vis, nici visul n-a fost decît un surîs, iar el a murit pe buze date cu ruj de 5 dolari, nuanța roșu-apris, cunoscut sub numele de Venus. Nu mai vreau să dorm, vreau să visez. Și nu mai vreau să visez, vreau să trăiesc.