A reason to breathe

A reason to smile
is not your smile
but flip-flop Friday with Boschi
A reason to dance in joy
is not you dancing with me
but Dana, jumping in a room of crowded people;
A reason to sing
is not your voice
but Cati, playing her guitar with passion;
A reason to laugh in tears
is not the tear you shed the day I left
but Papi, laughing, while pointing at me.
A reason to be happy
is not your happiness,
but my friends, all around me.
You're still the only light
But suddenly it's a bright new day in my life.
You're still the only colour
But a rainbow will rise from the souls of those that love me
A reason to breathe
is not you
is cause I have to.




ps - daca am greseli, sa-mi spuneti, caci am scris asta in 5 minute si a trebuit sa plec, e ziua Danei, yay :)

am răcit

gata, mă dau bătută. nu sunt nici frumoasă, nici deșteaptă, nici devreme acasă, dacă iei în considerare faptul că nu prea ajung deloc, la o adică. n-am nici bani, nici silicoane, n-am citit nimic de Kafka și încă mă mai uit ocazional la Sailor Moon.
dimineața sunt nesuferită. seara, melancolică. noaptea, insomniacă. câteodată uit cât e de fapt ceasul și încurc stările și-atunci exasperez lumea, că "nu mai știu la ce să mă aștept din partea ta, ești nebună, ești dusă, împușcă-te, don'șoară și lasă-ne să trăim liniștiți bla bla bla"
nu-mi plac oamenii fără sare și piper și nici măcar nu sunt canibal. pur și simplu îi privesc când îmi vorbesc și cuvintele lor trec prin mine.
urăsc telefoanele și faptul că nu știu să vorbesc cu cei dragi la ele. nu știu de ce, dar mereu intervin pauze lungi în care îmi e greu să găsesc ceva de spus, lucru care în mod normal nu s-ar întâmpla. dar, ce vorbesc, mie numai lucruri normale nu mi se întâmplă. răcesc vara, fac insolație iarna, mi-e greață de la ciocolată, adorm de la cafea, am fobie de singurătate și păienjeni și stau singură și mi-e foarte greu să-mi amintesc să cumpăr otravă de gândaci, îmi e dor de mama, deși 90% din timp ne ciondănim, îmi plac persoanele gălăgioase, deși mă obosesc și mă irită uneori, când sunt mai gălăgioase decât mine.
aș vrea să am ochi albaștri și 10 kg în minus. aș vrea să pot merge pe bicicletă și să nu-mi fie teamă să cad. aș vrea să nu cad. dar dacă totuși cad, să nu-mi julesc rău genunchii, căci îmi plac rochiile înflorate, cât mai rustice și romantice. îmi plac brățările indiene și broșele camee. iubesc să am mereu flori în cameră și îmi place să dorm cu o bucată de izopren drept pernă.
îmi vine să vomit de la Coldrex, dar îmi place supa Rollton. N-am mai băut ceai de 8 ore and it's seems such a long time.
îmi place să scriu, dar habar n-am despre ce, știu doar că probabil îți zici că sunt nebună și să știi că ai dreptate, sunt nebună, dar doar umpic, atât cât să nu am un diagnostic clar, să știi totuși că am ceva care nu e bun în mine, să iau o doza mică de calmante și tu tot să mă iubești.
cum ziceam, mă dau bătută, dar nici nu știu la ce. știu doar că urăsc atunci când oamenii sunt răi și cruzi și nedrepți cu mine sau cu alți oameni și că până acum am avut numai relații ciudate. i'm needy, but they're so needy, i don't need them...
ps. am un nas roșu de-mi vine să mă înrolez în echipa de reni a moșului... i'm out of tissues...

Romanța inimii

Asculta mai multe audio Muzica

Unui rus i-a stat inima, la propriu, după ce nevasta l-a părăsit. Omul trăiește și astăzi, sistemul lui vascular pompând în continuare sângele în organism.
Nicolai Mihalniciuc, din orașul Saratov s-a supărat după ce a aflat ca soția sa, Lidia, îl înșală. Când l-a părăsit, a făcut infarct, iar medicii au constatat cu stupoare ca inima bărbatului încetase sa bată și, în schimb, funcția acesteia fusese preluata în întregime de vasele de sânge, relatează Pravda. Nicolai are șanse sa trăiască mulți ani de-acum încolo, ca un om normal, fără excese, ca sporturi extreme sau emoții devastatoare. O dată pe lună, bărbatul merge la control și primește o medicație care suplinește funcția cardiacă, ajutându-i și sistemul vascular, care a preluat toata "munca" inimii.

Cred că ți-ai trece degetele prin părul ei castaniu. Cred că i-ai săruta ochii și i-ai mângâia umerii rotunzi și proaspeți ca merele coapte de soarele tomnatic. I-ai alina cu dragoste sânii și ai adormi în parfumul ei, parfumul serilor de vară, cu luna plină și albă, ca o perlă strălucitoare pe-un șirag de stele.
Cred că ai iubi-o. I-ai citi povești în serile în care stă cu picioarele pe pereți, plictisită și amorțită. I-ai face cafea cu lapte dimineața și ceai cu miere seara. I-ai căra bagajul de fiecare dată. I-ai bandaja genunchiul rănit. Poate ai ajuta-o chiar să facă și curățenie uneori. Sau măcar i-ai duce gunoiul. I-ai încălzi apă pentru Fervex și ai înveli-o dacă adoarme înainte să înceapă filmul ăla pe care vreți să-l vedeți de mult.
Ai face toate astea. Și mai mult.
Cred că ai iubi-o.
Cred că ai iubi-o.
Vreau să cred.
Vreau să cred.
Cred că ai iubi-o, dacă n-ai avea cicatricea aceea.
Cred că ai iubi-o, dacă în pieptul tău s-ar auzi versul vieții curgând, pulsând, bătând ritmul melodiei pe care toți îl știm, mai puțin Nicolai.
Cred că ai iubi-o, dacă ai avea o inimă.
E vina ei, e numai vina ei. Dacă n-ar fi plecat, ai fi... Și-atunci, închid ochii, simt cum îmi vâjâie urechile, am capul plin de vodkă și simt cum gura mi se crispează într-un surâs amar. Îmi doresc ca inima ta să nu mai bată fără mine. Știu că e inuman, e crud și nedrept, dar asta îmi doresc. Să nu mai bată. S-o văd zvârcolindu-se de durere o ultimă dată, apoi să amuțească, într-un somn ucigaș. Vreau să cred că fără mine inima ta n-o să mai bată. Să nu mai bată, să-și dea suflarea în timp ce colții morții o străpung, așa cum o săgeată rupe pieptul căprioarei.
Strâng ochii umeziți de lacrimi și-un tremur îmi trece prin tot corpul. Nicolai are o inimă, dar nu îi folosește la nimic. Pe când tu nu-ți folosești inima la nimic.

Mai departe de lume

Voi curge odată cu Dunărea...
Din adâncurile ei va răsări un curcubeu, iar eu voi descoperi o comoară pe care s-o împart cu voi toți...