aritmetica sentimentelor

de cele mai multe ori iau decizii bazându-mă doar pe ceva ce nu e instinct, nu e nici rațiune, e ceva acolo, rulând în background până se tocește de tot și rămân doar cu bucățica aia de esențial. adică fix motivul pentru care am luat decizia respectivă.

acum să nu credeți că aștept să mi se aprindă beculețu' când e clar că e pană de curent și e mai întuneric ca în iad. ei, aș. iau decizia și o raționalizez după.

în dimineața asta mi-a picat fisa aia de jackpot. am așteptat-o atât de mult, încât chiar am crezut că am pierdu-o pentru totdeauna. I was really starting to question my motives.

dar nu, nu m-am julit singură degeaba. 

cum să-ți zic, explică tot.
tot ce tu trebuia să înțelegi, eu n-am știut să demonstrez. ți-am dat direct rezultatul și am pretins de la tine să afli cerința.

de-asta este matematica obligatorie în școală.

fix pentru oameni ca mine și ca tine, care își pun sentimentele în globuri de cristal cu proprietăți de perpetuum mobile.

partea cea mai dureroasă e că datorită ție am aflat care e ecuația. și, uite așa, a mai apărut o variabilă care îmi dă calculele peste cap. cine va afla rezultatul, va trebui să o facă fără ajutorul tău. 

trebuie să fiu corectă.

și uite așa o sa ne alegem iar cu vânătăi și capete sparte.

acum că știu că pot să schimb fericită becurile, nu prea îmi mai dă ghes inima. acum că lustra e curată, să ne spânzurăm, zic.

și brusc îmi pică o altă fisă, mărunțiș de data asta: e ora 3 pm și apartamentul nu s-a curățat singur. am tot sperat. 

evil me

ultima dată când am călcat pe un melc, am avut o zi întreagă de prelegeri, lacrimi și regrete. de atunci sunt foarte atentă la drum (și merg un pic cocoșată, let's face it) și, în cazul în care întâlnesc un cefalopod în cale, intru pe modulul SWAT și îl transport până la cel mai apropiat tufiș.
ei, în noaptea asta, chioară și amețită, I did it again.
recidivistă.
ar trebui să mi se ia permisul de mers pe jos și să fiu închisă.

în altă ordine de idei, am schimbat placa. I fuck things up my way now.

I plan donating blood on Monday, but the (evil+pepsi) concentration just spiked. charity is overrated.

nu-i nimic, spălăm totul cu ceai. când totul e pe dos și găinațul aterizează fix pe rochia ta cea nouă, ceaiul te va spăla. să dansăm în jurul ceștilor frumos înșirate pe dulapul din bucătărie, zic.

verde să fie.

tot o apă

simt cum vocea Ellei sapă în inimi lacuri cu apă sărată. lacuri care seacă prin ochii tăi, prin ochii mei. 

aș vrea să mă strecor printre valuri și să ajung în pliul ochiului tău. acolo mi-ar fi răcoare vara, aș sta la umbra genelor tale și aș lenevi. iar iarna m-aș înveli cu pleoapa ta subțire. aș fi fericită.

de-aș ști să nu mai privesc lucrurile care îmi amintesc de ochiul tău. nu ți-am spus niciodată că lumina apusului îți colora irisul discret în auriu strălucitor. și nu ți-am povestit cum am călătorit pe o raza diafană până în apele curgătoare ale sufletului tău.

nu știu ce mări se aștern la picioarele noastre, știu doar că am trecut un ocean doar ținându-te de mână. tot o apă suntem amândoi.

Incubatie

Ningea ca dracu'. Iar eu aveam laptopul cu mine si facusem si cumparaturi. Era seara, ca orice seara naclaioasa de iarna. Stiam ca n-ai sa ma astepti in statie, asa ca nu am fost dezamagita cand am coborat. In jur, doar oameni obositi si bine-cunoscuta mizerie slinoasa de Bucuresti care infuleca fulgii albi si gratiosi asa cum te-ai astepta la o tumoare sa se hraneasca din tesuturile sanatoase din jurul ei.

Tigani multi. Intr-un colt, un amarat dormea infofolit intr-o pilota jegoasa. Cainele ii tinea de cald.

In aer plutea un miros vag de alcool si atunci am simtit pentru prima data cum plamanii ma strang.

M-am gandit la tine. Si la cat de dor imi era. Aveam sa te vad dupa aproape doua saptamani. Mi-am grabit pasii. O punga s-a rupt. Am imprastiat cumparaturile pe jos si mi-am zoit blugii. Inca un spasm usor in coaste.

Am ajuns pe strada ta. Si mi-am dat seama ca am lacrimi pe obraji. Am inceput sa alerg.

Imi simteam tot corpul greu, apasat sub greutate si absorbit in intunericul a tot ceea ce ma inconjura. Doar zapada aceea gri si vascoasa mai reflecta lumina de la un felinar chior si galben ca un bolnav de icter.

Alergam, dar imi simteam picioarele tepene. Si plamanii ma dureau. Inima imi popma tot mai tare. Imi zvacnea in urechi, imi pulsa in creier. Plamanii mi se rupeau, durerea aproape ca mi-a taiat respiratia. Aproape am ajuns. Inca un pas.

Durerea acuta din plamani s-a mutat in piept si am inceput sa tusesc. Am crezut ca o sa tusesc pana am sa-mi provoc o hemoragie interna, dar m-am linistit. Inca plangeam. 

Am sunat la interfon si fara nicio vorba, mi-ai dat drumul in casa scarii care mirosea a urina si a subsol.

Am tremurat in liftul apasat de ani. Usa de la lift s-a deschis cu un scartait prelung. Si acolo erai. M-ai privit si mi-ai luat o plasa din mana.

Si brusc am simtit ceva in mine cum se cutremura pentru prima data.