nu mă faci să te visez în fiecare noapte, nu mă zgudui cu iluzii care mai de care, nu îmi dai lumea peste cap.
n-ai nici cea mai mică intenţie să mă ameţeşti, să mă zăpăceşti, să-mi dai frisoane.
nu îmi aleargă inima pe câmpii de tâmpită când te văd. nici nu arăţi a cine ştie ce. ce-i drept, îţi stă bine cu cămaşa aia bleu.
nici măcar nu ştiu ce culoare au ochii tăi, tu realizezi? cred că-s albaştri, că poate aşa se explică treaba cu cămaşa bleu.
ah, şi n-ai păreri care mai de care, nu exagerezi, nici nu faci excese. nici prea relaxat nu eşti.
şi totuşi îmi placi.
ai un zâmbet tâmp care îmi aduce aminte de unul din şoriceii din Cenuşereasa. Cred că ăla gras, deşi tu nu eşti gras. Gus Gus. ce mai comedie.
şi-ţi place brânza împuţită şi vorbeşti cu accent franţuz, ce nebunie.
cred că ştiu de ce îmi place de tine.
ai nişte steluţe în ochii de culoare neidentificată de fiecare dată când mă priveşti. şi se asortează de toată frumuseţea cu zâmbetul de Gus Gus.
şi steluţele din ochii tăi aprind steluţele din ochii mei şi zâmbetul tău tâmp trezeşte un zâmbet absolut ridicol pe faţa mea.
hai să bem vin, să mâncăm brânză împuţită şi să parlons nous d'amour, cheri.
să mor dacă te mint.
