Wake up

Today I heard your name for the first time in 2 months. I felt as if I was electrocuted, a million impulses running through me, all pointing to your face, your smell, your smile, to all that I did not leave myself miss all this time.
And it's strange, since you have such an unusual name. It felt weird to stand there, midway my smile, with my hands in the air, feeling my stomach bungee-jump.
It was a smiling woman mouth that said your name. She pronounced it so distinctly, so enunciated, so deliberate and yet so unknowing of its toxic effect. She didn't even pronounce it correctly. You've always had a funny name. I always used to make fun of it.
Right in the middle of the last vowel, I felt all the air in my lungs hurt and I had to let it out and then hold my breath. And yet she remained ignorant to my secret suffering and rambled on.
And it was all our history.
How we used to dream.
To work.
To smile.
To laugh and laugh and laugh till it hurt.
She talked about our dream as if it was the most common thing in the world.
Our dream, our beautiful grand dream. Oh, how I miss dreaming with you, darling. I miss dreaming about you. I miss waking up with my very first though being you. I miss waking up with you. Coming home to you. Finding you there. Staying up all night with you. Being your hideaway.
How could you? How could you make my dream come true?
How could you turn my beautiful dream into the cold reality of this woman?
How could you?
How could you?

As she finished talking, I took a deep breath and I re-composed myself. I rose from the table, cold smile on my face, cold heart in my chest, cold solitude all around me. And I just pretended it never happened. And then it hit me. Maybe I was dreaming all this entire time.

Wake up, Alexandra.

Standards of business conduct my ass

From: WZ
Subject: Monday email
To: XY

Dear XY,

I did nothing last week, while you were on leave.

Kind regards,
WZ

*************************************

From: XY
Subject: RE: Monday email
To: WZ

I'm so going to whip you...

*************************************

20 minutes later...


From: XY
Subject: Hey, did you do what I asked you to?
To: WZ

*************************************

From: WZ
Subject: NO.
To: XY

*************************************

From: XY
Subject: RE: NO.
To: WZ

You're just a mean little bitch, aren't you?

Kind regards,
XY

poveste cu o anti-prințesă

Într-o zi o anti-prințesă s-a dus la dragonul care păzea castelul în care era prizonieră deja de câțiva ani și i-a zis:
- Bă, dragonule, nu vrei să facem o înțelegere, ceva? Fac orice numai să scap de aici că mă plictisesc groaznic și pe Cartoon Network desenele sunt de căcat.
Dragonul se uită le ea chiorâș, că suferea de strabism, și-i zice:
- Sigur, de ce să nu încercăm.

Moment în care m-am trezit.
Și voi tocmai ce ați citit cel mai aerodinamic căcat zburător.

Noapte bună!

aritmetica sentimentelor

de cele mai multe ori iau decizii bazându-mă doar pe ceva ce nu e instinct, nu e nici rațiune, e ceva acolo, rulând în background până se tocește de tot și rămân doar cu bucățica aia de esențial. adică fix motivul pentru care am luat decizia respectivă.

acum să nu credeți că aștept să mi se aprindă beculețu' când e clar că e pană de curent și e mai întuneric ca în iad. ei, aș. iau decizia și o raționalizez după.

în dimineața asta mi-a picat fisa aia de jackpot. am așteptat-o atât de mult, încât chiar am crezut că am pierdu-o pentru totdeauna. I was really starting to question my motives.

dar nu, nu m-am julit singură degeaba. 

cum să-ți zic, explică tot.
tot ce tu trebuia să înțelegi, eu n-am știut să demonstrez. ți-am dat direct rezultatul și am pretins de la tine să afli cerința.

de-asta este matematica obligatorie în școală.

fix pentru oameni ca mine și ca tine, care își pun sentimentele în globuri de cristal cu proprietăți de perpetuum mobile.

partea cea mai dureroasă e că datorită ție am aflat care e ecuația. și, uite așa, a mai apărut o variabilă care îmi dă calculele peste cap. cine va afla rezultatul, va trebui să o facă fără ajutorul tău. 

trebuie să fiu corectă.

și uite așa o sa ne alegem iar cu vânătăi și capete sparte.

acum că știu că pot să schimb fericită becurile, nu prea îmi mai dă ghes inima. acum că lustra e curată, să ne spânzurăm, zic.

și brusc îmi pică o altă fisă, mărunțiș de data asta: e ora 3 pm și apartamentul nu s-a curățat singur. am tot sperat. 

fighting with myself

She cheated on him. He hit her. I hate them both for what they represent, but I love them for what they are, as they are dear to me. I cannot stare them in the eyes, for I feel that I am the one to blame. I do not agree with her, but I would never turn my back to a friend that needs me. And I could never hurt her, as she is a very important piece of my soul. But his suffering disturbes me, it trembles my heart and makes my mind twist, as her betrayal is more than he can endure... too much to bear and keep within yourself. Though it is hard not to judge her, hitting her would mean much more pain for him than for her. As every hit falling on her, all of her small bruises, her wounds, are marks on his soul. I remember when I was a girl, I remember I would fight my little sister. I would feel like every tiny punch that hit her soft white skin was a wound on me. I felt my heart pounding, not just with rage, but trying to escape my hurtful chest, while my lungs were so close to explode I could hardly breathe. Every breath I took was as if the air was ash.
I remember that after the moment faded away and the fight had stopped, I would reach my hand to my heart to make sure it was still alive. And it was. It was desperately beating inside of me, probably afraid of my insatiable fury against me.
I wish she knew this. I wish she knew I regret all of our foolish fights, from then and now. I wish I had told her that I felt so furious of myself back then, that I was nothing more than a child, a child driven by the guilt and fear that she will resent me. Somehow she forgave me. But I will never think proudly of myself for being that sister. And that's why I lost back then, and that's why I lose today.

let's have a keyword analysis

Bright Eyes - Train Under Water

Asculta mai multe audio acustica


cum ne-am cunoscut - aici, acum. îmi pare bine.
smack my ass and call me judy - take it easy, abia ne-am cunoscut...
curcubeu happy - yup, that's me. most of the time :D
povești din tramvaiul 19 - amintiri dragi.
poze cum un curcubeu este lasat pe marea neagra - cum trimite Hani pozele, am să vă arăt și asta :)
de ce e rotund curcubeul - ca să să-l poți mângâia mai ușor. dacă avea colțuri, te loveai de ele...
si amanta are suflet - și încă cum are, biata...
inima cat un purice - a mea e cât doi :)
woke up this morning - me too.
secunda la patrat - pune mâna pe carte, lasă blogurile.
as vrea sa fiu un curcubeu - imediat, să-mi iau bagheta și Polipoțiunea. Le-am uitat în pelerina de iarnă.
esti un curcubeu - mulțumesc.
scheme de curcubeu - un grafic, o diagramă, ceva?
tramvaiul 21 poveste - era tramvaiul 19. nu-i nimic, eu încurc tramvaiele zilnic și tot ajung acasă.
curcubeul te face baiat? - cu altceva n-a mers???
dragon cu trei capete care scuipa flacari - de unde știi de animalul meu de companie? îl cheamă Sughiț cel Groaznic și are doar un două capete...
i feel dumb - then, there's two of us.
imperecheaza sosete - cu ce? poate facem un hibrid între șosete și bustiere, vedem ce iese :)
sa descoperi Speranta - iar eu pe Lumina, sunt verișoare, mânca-ț-aș.
curcubeul fara coloare - să-mi sară colorile dăn oci.
suflet în pamint - scoate-l mă, de-acolo, poate îți mai trebuie...
tot mai viscol imi esti - iar tu, tot mai caniculă...
cine a descoperit curcubeul? - eu știu cine l-a făcut...
urme de ruj - Ariel e soluția.
n-o sa uit de tine niciodata - de ce ai vrea să mă uiți?
ochii, curcubeul omului - frumos.
mă doare - nu ne spui și ce?
vreau un copil - ați nimerit prost, cucoană. încercați peste drum.
beautiful and depraved - nu recunosc nimic.
ce tot plângi pentru el? - chiar așa. toanto. nu vezi că nu merită?
mi-e dor de munți - mergem weekend-ul ăsta, să ne plouă bine?

poze cu Sughiț cel Groaznic:


photosource

things that annoy me

boys who dress all in white;
people who walk slow in front of me;
people who sit on the left side on the automatic stairs;
automatic stairs;
no new messages;
bumping into people with hot coffee/choco/tea in their hands;
no lost calls;
when I really have to take a shower and there's no hot water or no water at all;
the echo of an empty fridge;
gaining weight;
when my telepathic messages don't reach you, you fool;
when I say just "Hey" instead "Hey you, take me by the hand and let's run away together";
when I look for your face in the crowd and it never shows;
waiting for it to fall apart, instead of taking intiative and break everything out of my own actions;
the need for sleep. it makes me slow and blurry;
this song. because it gets me down, every time I hear it.
Rob pattinson - Never think

Asculta mai multe audio soundtrack

cu inima cât un purice și sufletul cât o acuarelă

azi, pentru o clipă, pentru o singură clipă, am crezut că te văd venind și inima mi s-a strâns dureros, și-am simțit că mă sufoc.
norocul meu că bezmeticeala nu e boală. aș fi fost nevoită să port după mine toți oamenii la care țin, ca să nu-i uit vreodată.
poate că prin sânge îmi curge vin, și-n minte mi s-a adunat un singur sunet, care mă face să vibrez, dar tot simt pulsând undeva, în adâncul tuturor cutiilor din mintea mea, o amintire care mă alină și mă zgârie deseori. să nu crezi că nu mă gândesc la tine.
am uitat iar să împachetez rufele, dar de tine n-am uitat.
am făcut iar ravagii în bucătărie, gătind și pe podea și pe tavan, dar n-am putut nicicum să șterg imaginea ta odată cu toate petele. imaginea ta revine cu o persistență demnă de o pată de clor. da, pată de clor. clorul arde, decolorează, așa cum tu mi-ai dezbrăcat o bucățică de suflet de culorile curcubeu la care țin atât de mult. dar clorul dezinfectează. și-așa, ciuntită, ciopârțită, crâmpoțită și boțită, sunt mai pregătită ca nicicând să mă arunc în aer, convinsă că voi zbura.
n-aș aștepta o clipă în plus să mă arunc, de teamă să nu se piardă vraja acestor momente când totul e liniște, când toți nervii mei se contractă în așteptarea exploziei, în așteptarea clipei când trăgaciul eliberează glonțul captiv și el vâjâie fericit spre libertate, spre lumină...
aiuresc, dar nu mint.
greșesc, dar nu comit.
beau vin și ascult sigur ros, dar nu mor. nici de dor, nici de ciudă, nici de plictiseală, nici de somn.
mai am puțin și-adorm.
mai am puțin.
vin.

Suflet scultpat în piatră

Pașii îi sunt amețiți, parcă asfaltul se ridică și coboară convulsiv sub picioarele ei. Avea gâtul uscat, și-o senzație de claustrare îi apăsa pieptul. Ar fi vrut să plângă, să urle, să țipe, dar se simțea captivă. Un pas, doi, amețeala îi încurca vederea. Vântul îi amesteca părul. Coșmarul se pierdea în fum. Buzele îi ardeau, degetele îi tremurau crispate. Totul, totul se prăbușește, pereții jerpeliți, tavanul crăpat, prin care se scurge ploaia, rugina, desenele graffiti, blocurile de beton impregnate cu mirosul greu de urină și gunoi, toate o strivesc, o amestecă într-un dans extatic al secundelor, al minutelor, al tuturor acelor momente prețioase... Ea nu mai e trup, nu mai e carne. Prin venele ei nu curge sânge, pielea ei nu mai e moale. E doar spirit, un suflet ferm și luminat, care face față tuturor intemperiilor, plină de rațiuni ascunse și poezie, alergând prin labirintul lucrurilor omenești. Pe ea o regăsești în toate vremurile, căci e aceeași stâncă, aceeași bucată de rocă dură de care se sparg valurile, aceeași statuie nemișcată sub soarele ce reflectă trist crucea arsă a unui vis. E ea, doar insuflare naivă și sublimă, doamnă a tuturor vremurilor, doar spirit ca un abur. Ea nu mai e trup, nu mai carne. Trupul ei e schela ce se prăbușește, iar carnea ei se sfarmă în mii de bucăți. Prin venele ei nu mai curge sânge, pielea ei nu mai e moale. Prin venele ei e doar praf albicios, iar pielea ei e doar asfaltul suferind.
Și dacă totul se năruie, de ce n-aș putea reclădi aceeași madonnă din piatră și durere? De ce să nu pot din nou s-o zidesc în culori vii, s-o îmbrățișez cu trupul meu viu, s-o mângâi, dându-i viața din căușul palmelor mele?

Psychotic

I don't know what it is, but there's something about high heels that makes me psychotic. A lot like the smell of gasoline makes me psychotic. And the way my room looks when it hasn't been cleaned in a month makes me psychotic. And the sweat stains on a hot day make me psychotic and of course, if I forget wearing stockings, the irritation on my legs makes me psychotic. Or the way people seem to look at me when I'm dressed up makes me psychotic. And the sound of cellulose makes me psychotic. And the ticking clock at night makes me psychotic. And if you put those two together, you can go to hell. And my insomnia makes me psychotic. And the way my breath smells bad in the morning makes me psychotic. And being all alone on a free Saturday makes me psychotic. And being all alone on a free Saturday, with no electricity makes me psychotic. And being all alone on a free Saturday, when it rains really bad and it thunders and there's no electricity, makes me psychotic. And incidentally my worst fear, after spiders, is thunders, so if you make me stand in a rain of spiders that thunders, then I'll get as psychotic I can be. And the way my skin burns after you touched it makes me psychotic. And the way you kiss her in front of me makes me psychotic, and I don't wanna talk about this anymore because I'm unbelievably fucking psychotic!

și-atunci le-am condamnat pe toate la moarte...

Asculta mai multe audio Muzica

pe curviștina inocentă care nu poate să trăiască fără Fănel, că dacă o părăsește Fănel, ea se omoară.
pe prostănaca aia depresivă care e obsedată și frustrată de ce spun ceilalți despre ea. ia-ți pastilele de slăbit și dispari.
pe panarama aia care se crede femeia fatală. poți să rânjești cât vrei din buzele alea pline, tot n-or să-ți cadă bărbații ca muștele la picioare.
pe prefăcuta aia mică, care se minte singură că e mai frumoasă și mai deșteaptă decât este. go take some psychotherapy sessions.
pe târfa aia plină de resentimente și ambiții. nimeni nu te place. nimeni nu te vrea. stop being a bitch.
pe ipocrita aia care l-a făcut pe un prost s-o iubească atât de mult, încât voia săracul s-o ia de nevastă, așa proastă și needucată cum era.

pe toate le-am condamnat la moarte și nu mă simt vinovată, nu am remușcări, nici milă, să le ia dracu' pe toate. și dacă nu scap de ele nici așa, promit că-mi iau ștreang și săpun și-mi pun capăt zilelor, fără Fănel nu pot să trăiesc, of, ce trist.

cel mai frumos sărut

Asculta mai multe audio Muzica

ai vânătăi pe genunchi
îi zic, oftând din rărunchi
și țigarea ți s-a stins
sau o fi fost din-adins
n-o mai aprinde-acum
nu mai face-aici fum
suntem la spital, tâmpito
nu mă mai privi așa
într-o doară
mai bine dă-mi niște supă strecurată
și spune-mi de țeava înfundată
de acasă
nu plânge, n-am murit
știi doar că sunt tâmpit
cum ies de aici îmi iau alt motor
vreau pe străzi din nou să zbor
nu plânge, ce dacă sunt desfigurat acum
doar că mi-e rău de la fum
taci, proasto, și-ascultă
nu mai plânge ca o tută
într-o săptămână ies de-aici, chiar și-n scaun cu rotile
n-am nevoie de injecții, perfuzii sau pastile
vreau tărie să suport surorile
blonde și amabile
care nu-mi găsesc vena
ea stinse țigarea de tot
și-mi dădu un strop de antidot:
luă o mușcătură din cheeseburger
într-un mod total nealimentar
mestecă ușor, pe-ndelete
cu-o bizară blândețe
și mi-o duse la gură, zâmbind
nimeni, niciodată
nicio altă fată
doar mama a putut atât de bine
să facă așa ceva pentru mine.

my beautiful aneurysm

insomniile și migrenele mele nocturne sunt legate de o parte din copilăria în care sub mine locuia un cuplu foarte ciudat. ciudat, pentru că o bătea noapte de noapte, iar a doua zi erau împreună ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
îmi amintesc și acum țipetele disperate care sfâșiau noaptea, plânsul copilului lor, sunetul de vase sparte și loviturile repetate care rezonau înăbușit și sec în caloriferul lângă care aveam patul, spre ghinionul meu.
de multe ori tânguielile acelei ființe nu se opreau decât spre dimineață, când ducea copilul la școală. era plină de vânătăi și toți vecinii o priveau iscoditor, într-o căutare bolnavă a semnelor bătăii pe chipul ei trist și bătrân.
într-o zi a plecat și dusă a fost.
vecinul a murit într-un accident acum 3 ani. atunci m-am mutat.
dar se pare că au rămas semne mai adânci decât aș fi crezut, căci m-au impresionat puternic acele episoade în care mă rugam sub pătură ca el să înceteze loviturile, iar ea să nu mai plângă. și mai ales, voiam să nu-mi mai fie milă de țâncul lor, căci era un nesuferit...




feel free to comment