duminică, 22 august 2010

Romanța inimii


Asculta mai multe audio Muzica

Unui rus i-a stat inima, la propriu, după ce nevasta l-a părăsit. Omul trăiește și astăzi, sistemul lui vascular pompând în continuare sângele în organism.
Nicolai Mihalniciuc, din orașul Saratov s-a supărat după ce a aflat ca soția sa, Lidia, îl înșală. Când l-a părăsit, a făcut infarct, iar medicii au constatat cu stupoare ca inima bărbatului încetase sa bată și, în schimb, funcția acesteia fusese preluata în întregime de vasele de sânge, relatează Pravda. Nicolai are șanse sa trăiască mulți ani de-acum încolo, ca un om normal, fără excese, ca sporturi extreme sau emoții devastatoare. O dată pe lună, bărbatul merge la control și primește o medicație care suplinește funcția cardiacă, ajutându-i și sistemul vascular, care a preluat toata "munca" inimii.

Cred că ți-ai trece degetele prin părul ei castaniu. Cred că i-ai săruta ochii și i-ai mângâia umerii rotunzi și proaspeți ca merele coapte de soarele tomnatic. I-ai alina cu dragoste sânii și ai adormi în parfumul ei, parfumul serilor de vară, cu luna plină și albă, ca o perlă strălucitoare pe-un șirag de stele.
Cred că ai iubi-o. I-ai citi povești în serile în care stă cu picioarele pe pereți, plictisită și amorțită. I-ai face cafea cu lapte dimineața și ceai cu miere seara. I-ai căra bagajul de fiecare dată. I-ai bandaja genunchiul rănit. Poate ai ajuta-o chiar să facă și curățenie uneori. Sau măcar i-ai duce gunoiul. I-ai încălzi apă pentru Fervex și ai înveli-o dacă adoarme înainte să înceapă filmul ăla pe care vreți să-l vedeți de mult.
Ai face toate astea. Și mai mult.
Cred că ai iubi-o.
Cred că ai iubi-o.
Vreau să cred.
Vreau să cred.
Cred că ai iubi-o, dacă n-ai avea cicatricea aceea.
Cred că ai iubi-o, dacă în pieptul tău s-ar auzi versul vieții curgând, pulsând, bătând ritmul melodiei pe care toți îl știm, mai puțin Nicolai.
Cred că ai iubi-o, dacă ai avea o inimă.
E vina ei, e numai vina ei. Dacă n-ar fi plecat, ai fi... Și-atunci, închid ochii, simt cum îmi vâjâie urechile, am capul plin de vodkă și simt cum gura mi se crispează într-un surâs amar. Îmi doresc ca inima ta să nu mai bată fără mine. Știu că e inuman, e crud și nedrept, dar asta îmi doresc. Să nu mai bată. S-o văd zvârcolindu-se de durere o ultimă dată, apoi să amuțească, într-un somn ucigaș. Vreau să cred că fără mine inima ta n-o să mai bată. Să nu mai bată, să-și dea suflarea în timp ce colții morții o străpung, așa cum o săgeată rupe pieptul căprioarei.
Strâng ochii umeziți de lacrimi și-un tremur îmi trece prin tot corpul. Nicolai are o inimă, dar nu îi folosește la nimic. Pe când tu nu-ți folosești inima la nimic.

2 comentarii:

Mih spunea...

Cred ca toti trecem prin astfel de stari...numai contextul este altul. [M-am regasit 99,99% in tot ce ai scris.]

Si ce am putea face daca inima aia bate si fara noi? :|

Suflet Curcubeu spunea...

cred ca ar fi asa de trist incat nici nu ne-am da seama...