- trebuia să știu că o să mă dezamăgești iar! mi-e silă de mine, nu-mi învăț deloc lecția, parcă îmi place să mă lași baltă mereu! trebuia să știu...
- trebuia să știi că o să vreau mereu să mă întorc!
m-am întors cu un tresărit spre tine. ți-am întâlnit ochii reci și strălucitori, zâmbetul malițios, și stomacul mi-a tresărit într-un mod dureros. am deschis gura, dar gâtul îmi era uscat și teama m-a paralizat, lăsând să-mi înghețe pe buze ceea ce acum pot să spun fără niciun ocol:
- poate n-am să mai vreau să te primesc.
Sheryl Crow - If It Makes You Happy
Asculta mai multe audio rock
vineri, 28 ianuarie 2011
marți, 25 ianuarie 2011
iubesc cuvintele
The Weepies - Simple Life
Asculta mai multe audio folk
Dacă ar fi, pentru o clipă, să închid ochii și să mă gândesc la tine, un buchet de emoții mi-ar înflori în piept, aș vedea zâmbetul tău în amintiri, m-aș simți împlinită și gata să zbor... și deși clipa a trecut și-am deschis ochii, nu contează, căci un zâmbet s-a născut pe chipul meu, un zâmbet pentru care doar tu meriți un sărut, un zâmbet ca o melodie iubită, ca un curcubeu după ploaie, ca o cafea cu lapte și-o carte bună.
Mi-ai spus, odată, că nu contează durerea, nu contează lacrimile, căci ele se transformă în ploaie, iar fără ploaie nu poate exista un curcubeu, iar fără curcubeu, tu nu știi ce-i fericirea.
Iar eu ți-am spus că simplul fapt că sunt în viață și pot vedea zăpada sclipind peste orașe și munți, într-o dimineață cu soare cald pe-un cer nemărginit, pur și incolor, doar aerul rece care îmi inundă plămânii, vântul care îmi răvășește părul, doar acestea sunt de-ajuns să mă facă mai fericită decât orice alt om de pe pământ.
Privirile ni s-au întâlnit și-am știut chiar de-atunci că sub cerul plin de stele nu vor mai exista doi ca noi.
Asculta mai multe audio folk
Dacă ar fi, pentru o clipă, să închid ochii și să mă gândesc la tine, un buchet de emoții mi-ar înflori în piept, aș vedea zâmbetul tău în amintiri, m-aș simți împlinită și gata să zbor... și deși clipa a trecut și-am deschis ochii, nu contează, căci un zâmbet s-a născut pe chipul meu, un zâmbet pentru care doar tu meriți un sărut, un zâmbet ca o melodie iubită, ca un curcubeu după ploaie, ca o cafea cu lapte și-o carte bună.
Mi-ai spus, odată, că nu contează durerea, nu contează lacrimile, căci ele se transformă în ploaie, iar fără ploaie nu poate exista un curcubeu, iar fără curcubeu, tu nu știi ce-i fericirea.
Iar eu ți-am spus că simplul fapt că sunt în viață și pot vedea zăpada sclipind peste orașe și munți, într-o dimineață cu soare cald pe-un cer nemărginit, pur și incolor, doar aerul rece care îmi inundă plămânii, vântul care îmi răvășește părul, doar acestea sunt de-ajuns să mă facă mai fericită decât orice alt om de pe pământ.
Privirile ni s-au întâlnit și-am știut chiar de-atunci că sub cerul plin de stele nu vor mai exista doi ca noi.
marți, 18 ianuarie 2011
prima sesiune fără...
1. cafea. mi-am propus să nu mai fac abuzuri.
2. emoții și griji. știu că am să trec și peste asta, așa cum am trecut și peste celelalte.
3. tanti Flory. de fapt aici pot să mai includ câteva lucruri de care îmi e oarecum dor: plita mea electrică, pantalonii meu scurți, pervazul de pe care spionam totul, curtea plină de pomi și flori prin care mă plimbam, terenul pe care alergam, băncuțele pe care stăteam cu D. la bârfe și nu numai, căldura sufocantă care mă făcea să deschid geamul la fiecare 30 minute, holul alb, colegele de palier care rămâneau fără curent și își încărcau laptopul și telefonul la mine...
4. Angie. că ne uitam amândouă chiorâș la cursuri, că ea dormea și eu orbecăiam până pe la 4 dimineața, că mă suna să-mi spună că va fi ok, că ne ajutam la examen, ea era mereu acolo. ori în patul de vis-a-vis, ori în locul din dreapta mea. eu scriu înclinat spre stânga :D
5. ciocolată. such a liar I am.
6. tocmai ce m-am săturat să enumăr toate lucrurile de care îmi e dor, așa că am să deschid geamul, am să pun de-o cafea și am s-o sun pe Angie.
7. mă duc în bucătărie.
8. tai o felie.
9. deschid fereastra.
10. cerul are nuanța ochilor tăi.
11. zâmbesc și îmi amintesc că mi-am spus să nu mai abuzez de cafea. și totuși cafeaua cu lapte în sesiune e un must. dar n-am lapte. simplă? dar Angie se încrunta la mine când beam cafea noaptea. ok, tea, poison, anybody? just me, then?
12. mi-am amintit că am gătit mere umplute :). îmi place când sesiunea devine un pretext să mă răsfăț cu dulciuri de care nu m-aș fi atins în mod normal.
13. asta e data pe care m-am născut :D
2. emoții și griji. știu că am să trec și peste asta, așa cum am trecut și peste celelalte.
3. tanti Flory. de fapt aici pot să mai includ câteva lucruri de care îmi e oarecum dor: plita mea electrică, pantalonii meu scurți, pervazul de pe care spionam totul, curtea plină de pomi și flori prin care mă plimbam, terenul pe care alergam, băncuțele pe care stăteam cu D. la bârfe și nu numai, căldura sufocantă care mă făcea să deschid geamul la fiecare 30 minute, holul alb, colegele de palier care rămâneau fără curent și își încărcau laptopul și telefonul la mine...
4. Angie. că ne uitam amândouă chiorâș la cursuri, că ea dormea și eu orbecăiam până pe la 4 dimineața, că mă suna să-mi spună că va fi ok, că ne ajutam la examen, ea era mereu acolo. ori în patul de vis-a-vis, ori în locul din dreapta mea. eu scriu înclinat spre stânga :D
5. ciocolată. such a liar I am.
6. tocmai ce m-am săturat să enumăr toate lucrurile de care îmi e dor, așa că am să deschid geamul, am să pun de-o cafea și am s-o sun pe Angie.
7. mă duc în bucătărie.
8. tai o felie.
9. deschid fereastra.
10. cerul are nuanța ochilor tăi.
11. zâmbesc și îmi amintesc că mi-am spus să nu mai abuzez de cafea. și totuși cafeaua cu lapte în sesiune e un must. dar n-am lapte. simplă? dar Angie se încrunta la mine când beam cafea noaptea. ok, tea, poison, anybody? just me, then?
12. mi-am amintit că am gătit mere umplute :). îmi place când sesiunea devine un pretext să mă răsfăț cu dulciuri de care nu m-aș fi atins în mod normal.
13. asta e data pe care m-am născut :D
marți, 11 ianuarie 2011
Petrecere în dulapul cu ceai
- Alo, gălăgia! cineva încearcă să doarmă aici! gemu cutia de ceai de tei. O ceșcuță deranjă pe toată lumea pentru a-și face loc să coboare de pe raft...
- Gomennasai, gomennasai, mă grăbesc foarte tare, ceainicul și celelalte cești și căni dau o petrecere la parter! Mă așteaptă acolo toți!
Ceșcuța se alătură celorlalte porțelanuri care deja făceau o hărmălaie de nedescris. Peste tot numai clinchet, numai ciocneli, chiar una din cănile mai vechi, care purta un desen cu Insula Corfu, începu să cânte de zor până ajunseră pe raftul de jos... Ce adunare! Cutiile de ceai dansau și se îmbrățișau, borcanul cu miere cânta la contrabas, în timp ce sticluța cu rom și esența de vanilie zdrăngăneau la o chitară elecrică. Era acolo și o linguriță de argint, care cânta cu o voce suavă și fermecătoare de mai mare îți era dragul s-o asculți. Ceainicul, comandantul operațiunilor, se cocoțase pe o cutie cu biscuiți și de acolo vocifera vesel:
- Și... vă simțiți pregătiți?
- Da! Bineînțeles! Uhuuuu! strigară vesele ceșcuțele.
- Buuun! Lingurițo, ce spui de niște rock'n'roll?
Camera se umplu de o melodie antrenantă. Farfurioarele toate începură să tremure, lingurile să se legene, ceșcuțele să facă piruete, iar cutia de zahăr declară sărbătoarea deschisă, în timp ce sărea în sus de bucurie.
Câțiva biscuiți cu ciocolată se apucară să facă niște scheme complicate, iar câteva pahare începură să se învârtă în cap precum dansatorii de break-dance. Nu dură mult și în scenă intră cutia de ceai de măceșe și râșnița de piper, renumiți balerini. Toată gașca era acum absorbită de dansul celor doi, când două portocale se rostogoliră pe deasupra tăvii amenajate ca ring de dans, punându-i piedică râșniței. Aceasta căzu cu un buf!, împroșcând toate cănile pictate manual care stăteau într-un colț, departe de ring, bârfind si discutând pe fiecare dintre ceșcuțele care veniseră la bal neînsoțite.
Un val de strănuturi veni dinspre ele, împroșcând pe toți cu vinul fiert pregătit de ceainic special pentru ele.
- Nu-i nimic, strigă cutia de zahăr. Hei voi, cele două pierde-vară!
Portocalele tresăriră.
- Să faceți curat mâine aici, dar mai întâi haideți să întindem o horă pe cinste! Să ne simțim bine între noi, prieteni, asta e tot ce contează!
- Uhuuu! exclamă strecurătoarea. În viața mea nu am văzut așa petrecere și bună înțelegere! Asta va fi cu siguranță o seară de neuitat, prieteni! Hai, pe aici, să facem trenulețuuul!
Lumina se aprinse fără veste și Alexandra intră în bucătărie. Muzica amuți. Somnoroasă, bău un pahar cu apă și apoi dădu să se întoarcă spre ușă. Cu un tresărit ușor, privi dulapul și, căscând ochii adormiți de mirare, întrebă:
- Iar am uitat să fac ordine în dulap?
PS - Ți-am promis poveste, poveste ți-am scris :)
- Gomennasai, gomennasai, mă grăbesc foarte tare, ceainicul și celelalte cești și căni dau o petrecere la parter! Mă așteaptă acolo toți!
Ceșcuța se alătură celorlalte porțelanuri care deja făceau o hărmălaie de nedescris. Peste tot numai clinchet, numai ciocneli, chiar una din cănile mai vechi, care purta un desen cu Insula Corfu, începu să cânte de zor până ajunseră pe raftul de jos... Ce adunare! Cutiile de ceai dansau și se îmbrățișau, borcanul cu miere cânta la contrabas, în timp ce sticluța cu rom și esența de vanilie zdrăngăneau la o chitară elecrică. Era acolo și o linguriță de argint, care cânta cu o voce suavă și fermecătoare de mai mare îți era dragul s-o asculți. Ceainicul, comandantul operațiunilor, se cocoțase pe o cutie cu biscuiți și de acolo vocifera vesel:
- Și... vă simțiți pregătiți?
- Da! Bineînțeles! Uhuuuu! strigară vesele ceșcuțele.
- Buuun! Lingurițo, ce spui de niște rock'n'roll?
Camera se umplu de o melodie antrenantă. Farfurioarele toate începură să tremure, lingurile să se legene, ceșcuțele să facă piruete, iar cutia de zahăr declară sărbătoarea deschisă, în timp ce sărea în sus de bucurie.
Câțiva biscuiți cu ciocolată se apucară să facă niște scheme complicate, iar câteva pahare începură să se învârtă în cap precum dansatorii de break-dance. Nu dură mult și în scenă intră cutia de ceai de măceșe și râșnița de piper, renumiți balerini. Toată gașca era acum absorbită de dansul celor doi, când două portocale se rostogoliră pe deasupra tăvii amenajate ca ring de dans, punându-i piedică râșniței. Aceasta căzu cu un buf!, împroșcând toate cănile pictate manual care stăteau într-un colț, departe de ring, bârfind si discutând pe fiecare dintre ceșcuțele care veniseră la bal neînsoțite.
Un val de strănuturi veni dinspre ele, împroșcând pe toți cu vinul fiert pregătit de ceainic special pentru ele.
- Nu-i nimic, strigă cutia de zahăr. Hei voi, cele două pierde-vară!
Portocalele tresăriră.
- Să faceți curat mâine aici, dar mai întâi haideți să întindem o horă pe cinste! Să ne simțim bine între noi, prieteni, asta e tot ce contează!
- Uhuuu! exclamă strecurătoarea. În viața mea nu am văzut așa petrecere și bună înțelegere! Asta va fi cu siguranță o seară de neuitat, prieteni! Hai, pe aici, să facem trenulețuuul!
Lumina se aprinse fără veste și Alexandra intră în bucătărie. Muzica amuți. Somnoroasă, bău un pahar cu apă și apoi dădu să se întoarcă spre ușă. Cu un tresărit ușor, privi dulapul și, căscând ochii adormiți de mirare, întrebă:
- Iar am uitat să fac ordine în dulap?
PS - Ți-am promis poveste, poveste ți-am scris :)
marți, 4 ianuarie 2011
things that annoy me
boys who dress all in white;
people who walk slow in front of me;
people who sit on the left side on the automatic stairs;
automatic stairs;
no new messages;
bumping into people with hot coffee/choco/tea in their hands;
no lost calls;
when I really have to take a shower and there's no hot water or no water at all;
the echo of an empty fridge;
gaining weight;
when my telepathic messages don't reach you, you fool;
when I say just "Hey" instead "Hey you, take me by the hand and let's run away together";
when I look for your face in the crowd and it never shows;
waiting for it to fall apart, instead of taking intiative and break everything out of my own actions;
the need for sleep. it makes me slow and blurry;
this song. because it gets me down, every time I hear it.
Rob pattinson - Never think
Asculta mai multe audio soundtrack
people who walk slow in front of me;
people who sit on the left side on the automatic stairs;
automatic stairs;
no new messages;
bumping into people with hot coffee/choco/tea in their hands;
no lost calls;
when I really have to take a shower and there's no hot water or no water at all;
the echo of an empty fridge;
gaining weight;
when my telepathic messages don't reach you, you fool;
when I say just "Hey" instead "Hey you, take me by the hand and let's run away together";
when I look for your face in the crowd and it never shows;
waiting for it to fall apart, instead of taking intiative and break everything out of my own actions;
the need for sleep. it makes me slow and blurry;
this song. because it gets me down, every time I hear it.
Rob pattinson - Never think
Asculta mai multe audio soundtrack
luni, 3 ianuarie 2011
oh happy day
The Weepies - World Spins Madly On
Asculta mai multe audio soundtrack
la ora 3 îmi fac floricele pe unghii.
la ora 4 jumătate adorm, cu parfum de portocale și iasomie pe pernă.
la 6 și 10 sună telefonul. snooze. sună iar. snooze din nou.
la 6 jumătate mă ridic, spăl mutra, dau cu o umbră de fard, mă deghizez în mine și plec. am uitat ceva? nu. a ba da, cheile. nu, le am în palton. telefonul? în buzunar.
ninge superb, iar eu alerg spre stația de tramvai, doar-doar voi prinde un 36, să pot admira ninsoarea de la geam.
ghinion, l-am ratat. mă urc în 56 și ajung la metrou. mă așez și scot cartea. mă pierd pentru o clipă printre rânduri. nici nu realizez când ajung în Pipera.
liftul plin de oameni, la muncă. unii și-au uitat cartelele magnetice, alții parolele de windows. e cea mai plină zi a băieților de la IT. în rest, joacă CS în rețea.
muncă, telefoane, taste, covrigi cu mac, cafea cu lapte, clementine. și-o ciocolată cu coniac. multe zâmbete, mulți La Mulți Ani, fulgii cad la fereastră sârguincios, acoperă totul într-o mare de alb.
ora 16:00. plecarea.
ninge atât de frumos că-mi vine să dansez.
metrou. înghesuială. Universitate. iat-o!
au urmat complimentele, cuvintele de bun venit, privirile călduroase, sub care se ascunde dorul.
o pornim ușor, spre cărturești, eu cu ochii pe luminițe, poate se aprind, ea atentă să nu calc în vreo băltoacă. ajungem și coborâm la cafenea. ceai verde sencha. ea cere ceai de fructe. și 2 cornuri. unul cu stafide. și unul cu unt. delicios.
povești, amestecate cu miere, povești triste, poveștile noastre. hai și-o bârfă, că nu strică. zâmbete. râsete. lacrimi în colțul ochiului, șterse discret.
a fost frumos să te țin iar de mână și să-ți ascult of-ul, ma cherie amie. lumea asta a noastră se învârte atât de nebunește, că uneori, pentru a rezista, trebuie să ne agățăm una de alta.
după ce tu ai insistat să plătești și ai și făcut-o până la urmă, am dat iama în ceaiurile din cărturești, ne-am învârtit și ne-am pregătit mici surprize la ieșire. m-am ales cu două cutiuțe superbe de ceai, care îmi vor aminti mereu de tine, petite.
drumul până la tramvai a fost o adevărată fericire. ne-am împărțit atât de multe azi, cuvinte, cadouri, îmbrățișări, zâmbete, secundele microscopice de fericire. salata cu ton, biscuiții Pim's, markerele neon, topurile noi de hârtie. toate îmi amintesc de tine.
"cea mai importantă este viața"
am ascultat melodia asta până în stație și mi s-a părut veselă, deși e atât de tristă.
bulgări de zăpadă, ninsoare, țurțuri, vâsc înghețat, privirile insistente ale unui tânăr, bocanci prin zăpadă, jocul de-a joaca, o tresărire, luminițele aprinse, bomboanele cu Cola, Tedi și sunt atât de fericită că v-aș putea îmbrățișa pe toți.
și-acum duș. mă duc la My Moo, să spăl ceva rufe și să facem ceva nebunii.
va urma.
ps: acesta este un post scris pe nerăsuflate, în 5 minute, vă rog iertați greșelile și bucurați-vă cu mine de imperfecțiunile care fac viața atât de frumoasă :)
Asculta mai multe audio soundtrack
la ora 3 îmi fac floricele pe unghii.
la ora 4 jumătate adorm, cu parfum de portocale și iasomie pe pernă.
la 6 și 10 sună telefonul. snooze. sună iar. snooze din nou.
la 6 jumătate mă ridic, spăl mutra, dau cu o umbră de fard, mă deghizez în mine și plec. am uitat ceva? nu. a ba da, cheile. nu, le am în palton. telefonul? în buzunar.
ninge superb, iar eu alerg spre stația de tramvai, doar-doar voi prinde un 36, să pot admira ninsoarea de la geam.
ghinion, l-am ratat. mă urc în 56 și ajung la metrou. mă așez și scot cartea. mă pierd pentru o clipă printre rânduri. nici nu realizez când ajung în Pipera.
liftul plin de oameni, la muncă. unii și-au uitat cartelele magnetice, alții parolele de windows. e cea mai plină zi a băieților de la IT. în rest, joacă CS în rețea.
muncă, telefoane, taste, covrigi cu mac, cafea cu lapte, clementine. și-o ciocolată cu coniac. multe zâmbete, mulți La Mulți Ani, fulgii cad la fereastră sârguincios, acoperă totul într-o mare de alb.
ora 16:00. plecarea.
ninge atât de frumos că-mi vine să dansez.
metrou. înghesuială. Universitate. iat-o!
au urmat complimentele, cuvintele de bun venit, privirile călduroase, sub care se ascunde dorul.
o pornim ușor, spre cărturești, eu cu ochii pe luminițe, poate se aprind, ea atentă să nu calc în vreo băltoacă. ajungem și coborâm la cafenea. ceai verde sencha. ea cere ceai de fructe. și 2 cornuri. unul cu stafide. și unul cu unt. delicios.
povești, amestecate cu miere, povești triste, poveștile noastre. hai și-o bârfă, că nu strică. zâmbete. râsete. lacrimi în colțul ochiului, șterse discret.
a fost frumos să te țin iar de mână și să-ți ascult of-ul, ma cherie amie. lumea asta a noastră se învârte atât de nebunește, că uneori, pentru a rezista, trebuie să ne agățăm una de alta.
după ce tu ai insistat să plătești și ai și făcut-o până la urmă, am dat iama în ceaiurile din cărturești, ne-am învârtit și ne-am pregătit mici surprize la ieșire. m-am ales cu două cutiuțe superbe de ceai, care îmi vor aminti mereu de tine, petite.
drumul până la tramvai a fost o adevărată fericire. ne-am împărțit atât de multe azi, cuvinte, cadouri, îmbrățișări, zâmbete, secundele microscopice de fericire. salata cu ton, biscuiții Pim's, markerele neon, topurile noi de hârtie. toate îmi amintesc de tine.
"cea mai importantă este viața"
am ascultat melodia asta până în stație și mi s-a părut veselă, deși e atât de tristă.
bulgări de zăpadă, ninsoare, țurțuri, vâsc înghețat, privirile insistente ale unui tânăr, bocanci prin zăpadă, jocul de-a joaca, o tresărire, luminițele aprinse, bomboanele cu Cola, Tedi și sunt atât de fericită că v-aș putea îmbrățișa pe toți.
și-acum duș. mă duc la My Moo, să spăl ceva rufe și să facem ceva nebunii.
va urma.
ps: acesta este un post scris pe nerăsuflate, în 5 minute, vă rog iertați greșelile și bucurați-vă cu mine de imperfecțiunile care fac viața atât de frumoasă :)
duminică, 2 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)