luni, 3 ianuarie 2011

oh happy day

The Weepies - World Spins Madly On

Asculta mai multe audio soundtrack


la ora 3 îmi fac floricele pe unghii.
la ora 4 jumătate adorm, cu parfum de portocale și iasomie pe pernă.
la 6 și 10 sună telefonul. snooze. sună iar. snooze din nou.
la 6 jumătate mă ridic, spăl mutra, dau cu o umbră de fard, mă deghizez în mine și plec. am uitat ceva? nu. a ba da, cheile. nu, le am în palton. telefonul? în buzunar.
ninge superb, iar eu alerg spre stația de tramvai, doar-doar voi prinde un 36, să pot admira ninsoarea de la geam.
ghinion, l-am ratat. mă urc în 56 și ajung la metrou. mă așez și scot cartea. mă pierd pentru o clipă printre rânduri. nici nu realizez când ajung în Pipera.
liftul plin de oameni, la muncă. unii și-au uitat cartelele magnetice, alții parolele de windows. e cea mai plină zi a băieților de la IT. în rest, joacă CS în rețea.
muncă, telefoane, taste, covrigi cu mac, cafea cu lapte, clementine. și-o ciocolată cu coniac. multe zâmbete, mulți La Mulți Ani, fulgii cad la fereastră sârguincios, acoperă totul într-o mare de alb.
ora 16:00. plecarea.
ninge atât de frumos că-mi vine să dansez.
metrou. înghesuială. Universitate. iat-o!
au urmat complimentele, cuvintele de bun venit, privirile călduroase, sub care se ascunde dorul.
o pornim ușor, spre cărturești, eu cu ochii pe luminițe, poate se aprind, ea atentă să nu calc în vreo băltoacă. ajungem și coborâm la cafenea. ceai verde sencha. ea cere ceai de fructe. și 2 cornuri. unul cu stafide. și unul cu unt. delicios.
povești, amestecate cu miere, povești triste, poveștile noastre. hai și-o bârfă, că nu strică. zâmbete. râsete. lacrimi în colțul ochiului, șterse discret.
a fost frumos să te țin iar de mână și să-ți ascult of-ul, ma cherie amie. lumea asta a noastră se învârte atât de nebunește, că uneori, pentru a rezista, trebuie să ne agățăm una de alta.
după ce tu ai insistat să plătești și ai și făcut-o până la urmă, am dat iama în ceaiurile din cărturești, ne-am învârtit și ne-am pregătit mici surprize la ieșire. m-am ales cu două cutiuțe superbe de ceai, care îmi vor aminti mereu de tine, petite.
drumul până la tramvai a fost o adevărată fericire. ne-am împărțit atât de multe azi, cuvinte, cadouri, îmbrățișări, zâmbete, secundele microscopice de fericire. salata cu ton, biscuiții Pim's, markerele neon, topurile noi de hârtie. toate îmi amintesc de tine.
"cea mai importantă este viața"
am ascultat melodia asta până în stație și mi s-a părut veselă, deși e atât de tristă.
bulgări de zăpadă, ninsoare, țurțuri, vâsc înghețat, privirile insistente ale unui tânăr, bocanci prin zăpadă, jocul de-a joaca, o tresărire, luminițele aprinse, bomboanele cu Cola, Tedi și sunt atât de fericită că v-aș putea îmbrățișa pe toți.
și-acum duș. mă duc la My Moo, să spăl ceva rufe și să facem ceva nebunii.
va urma.

ps: acesta este un post scris pe nerăsuflate, în 5 minute, vă rog iertați greșelile și bucurați-vă cu mine de imperfecțiunile care fac viața atât de frumoasă :)

4 comentarii:

Mih spunea...

savurat pe nerasuflate...


p.s. daca am fi perfecti, ce farmec ar mai avea viata? si ce rost ar mai avea iubirea?

>:D< :)

Suflet Curcubeu spunea...

iubeste viata, si ea te va iubi inapoi :)
>:D<

hain spunea...

te-am citit dintr-o rasuflare:p esti fericire

Suflet Curcubeu spunea...

:)
si tu esti zambetul meu de ora 14:40