...tremurand de teama sa nu cazi. iti musti buzele si iti inclestezi pumnii, aproape sa te doara. iti tii respiratia, strangi ochii, ii intredeschizi, privesti printre gene la tine, cel nou. cercetezi cu sfiala fiecare coltisor de inima si realizezi ca ceva s-a schimbat. simti cum ti se furnica pielea, cum un fior usor te mangaie, simti ca trebuie sa lasi aerul afara din plamani, aerul care te chinuie, care te doare, care se comprima in pieptul tau, zbierand dupa libertate.
si respiri sacadat, deja contururile se pierd, ochii iti lacrimeaza, dar pasii tai se aseaza usor pe nisipul marii sau al Dunarii, pe iarba padurilor, pe stanci taioase de munti, pe pamant uscat de arsita si pe asfaltul topit al oraselor.
pasesti usor, caci stii ca toti te privesc. si toti vor sa aiba curajul tau. curajul de a merge pe trotuar si nu pe franghie. toti stiu ca sub franghie este o plasa de salvare, pe cand pe piatra neagra a asfaltului nu ai nimic sa te opreasca din cadere, sa previna vanataile, durerile, ranile, cicatricile...
pasesti usor, caci iti poti privi in suflet sa vezi linistea din el, sa simti cum te scufunzi in apele lui limpezi, lasandu-ti mintea sa faca si ea pluta. si te trezesti in larg, departe, intr-un vis de copil, intr-o poveste pe care o tesi din nimicuri ascunse in inima ta.
pasesc usor, caci si tu esti langa mine. si pasim in acelasi ritm, cadenta unei ploi de vara pe clapele unui pian. uneori mai si ninge, alteori ne scaldam in lumina de mai sau desenam contururi in focul ce trosneste in soba sau in norii de pe cerul nostru, doar al nostru...
pasesti usor, caci sub talpile tale se afla visele mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu