să ne scoatem ochii

ai ceva în ochi, ceva ce-mi aduce aminte de clipa când m-am născut, un crâmpei de inocență, o sclipire de fericire, un strop de copilărie, toate amestecate în irisul ce-mi este atât de drag.
ascunzi acolo mici secrete, mici povești, mici piese de puzzle care nu se potrivesc. și chipul meu, răsfrânt în căpruiul strălucitor, prins în pânza de capilare triste și obosite.
ai ceva în ochii ăia ai tăi încercănați. o rază din lumina ochilor mei.
Bird york - In The Deep

Asculta mai multe audio soundtrack

do you call it...

a. workaholic?
b. stress?
c. obsessive-compulsive personality disorder?

dream this every night for a week and then tell me:

în altă ordine de smiorcăieli, am una bună pentru voi:
câte cafele pot aduce un om normal în starea în care e atât de agitat încât să danseze salsa în timp ce doarme?

it's going to be another long day, people. filled with cups of psychoactive stimulant+milk.
Peggy Lee - Black coffee

Asculta mai multe audio jazz

pot să zbor

pot să scurtcircuitez orice electrocardiograf
să fac reclame la pastă de dinți
să mă dau cu capul de un zid și să nu-mi pese
să visez, să mă trezesc și să-mi continui visul
să dansăm, fără muzică, în foișorul din parc
să văd niște fleacuri în lucrurile care îmi dădeau dureri de cap
să fiu cu capul în nori și să am o scuză atât de bună
să mi se cânte îl loc să cânt eu
să fiu atât de fericită
datorită ție.

De ce nu?

Da, chiar așa, de ce aș scrie despre asta? De ce să scriu despre câți fluturi mi se fâlfâie prin stomac, despre câte melodii îmi vine să fredonez, toate odată, despre cât de des câte un curcubeu îmi iese prin urechea dreaptă, face un giumbușluc în aer și intră pe urechea stângă, despre cum îmi transpiră palmele sau cum nu mai ajunge tramvaiul odată la tine? De ce să scriu despre cum aș vrea să te ascult vorbind despre nimic și nimicuri, despre cum am descoperit că împreună avem superputerea de a opri timpul în loc, în timp ce ne privim în ochii obosiți, injectați de cafea și de răcoarea serii, ochi strălucitori care poartă un mesaj mut, dar prea puternic să nu-l simți, pregnant în prezența lui dulce, temut de buzele noastre ce se întâlnesc de atâtea ori, proaspete și crude, înmărmurite în zâmbetele noastre ce au devenit imposibil de șters acum?
De ce aș scrie despre așa ceva?
Da, chiar așa, de ce?

You know a guy really likes you

... when he is willing to give you his login info for his Vplay account just cause you haven't seen that particular Jeff Dunham video and he knows how much you'd enjoy it.
Peggy Lee - Mr Wonderful

Asculta mai multe audio jazz

I think the saddest thing is...

to be in a constant waiting for the love of your life to turn around the corner.
to try to find it in everyone that your eyes meet
to seek it in every second, in every night, in every dream that might caress your soul.
to never be recognized
to never be rewarded for all the times you tried
to never see that glimpse, that little sparkle of tenderness in the eyes you dive in, with all your heart, forgetting all your senses, revealing every inch of you, all your losses, all your victories, all you have, all you want to give...
to always wake up from that sweet dream.
to think that, even though you search, you seek, you try and you try to meet the paths of love, it never crosses your road.
EXTREME - MORE THAN WORDS

Asculta mai multe audio blues

Ultima dată când mai fac asta

Trec aproape zilnic pe lângă un parc în care un pitic de grădină se sfătuiește cu un japonez din piatră, pe lângă tufe de trandafiri și Mâna-Maicii-Domnului, pe lângă parfumul lor, prin lumina răsăritului, prin amintirea cuvintelor amărui, prin zâmbetul pe care mi-l trezești dimineața, la prânz, dar nu și seara. Seara nu, că toți suntem nesuferiți și somnoroși și obosiți atunci.
Fac bagajele rapid, spăl 2-3 cearceafuri, ne certăm puțin, ne împăcăm, că așa suntem noi, proști și zăpăciți, sălbatici și calzi.
Mă enervezi, s-a dus naibii toată serenitatea dimineții. Parcă ai pus un claxon în mijlocul armoniei unui lied. Dar nu-i nimic, nu ne facem griji. La o adică, dacă mă supăr, mă duc frumos în grădină, mă așez între domnul pitic și între domnul japonez și stau să le ascult poveștile. Poate așa uit că de fapt ai nevoie de mine, că de fapt am nevoie de tine.
Machiajul mi-l șterg cu demachiant, sau cu lacrimi.
Zâmbetul mi-l șterg cu tine, fără lacrimi.