As the colours fade away.

I see myself differently.
I see the bruises, the flaws, the irregularities, the deficiencies and weaknesses dancing in livid gray on my soul.
I see flaws on my skin, the dark circles around my eyes, the first wrinkles that pucker my face in tiny fine folds.
As the colours fade away, I see me, with all emotions and all reason on a puzzle so easy to read that the missing pieces don't seem to count.
As the colours fade away, I remain a countour, defining all that I was, all that I am, all that I'll ever be.

And it's safe to bound myself to shapes and limits, in the brighter and darker shades that reveal me now.

I question the Universe's decision to put me on Earth when I was born

Știți diminețile acelea în care soarele strălucește, păsărelele ciripesc printre copacii pictați în culori aurii de toamnă, iar vântul adie cu parfum de frunze și cafea cu lapte și biscuiți?
Ei, azi e una din zilele acelea în care afară e frumos și senin ca-n Mordor, ciorile croncănesc prin copaci golași și zgribuliți, iar în aer plutește un miros de parizer cu usturoi.
Nu-mi place să car chestii. Bine, cui îi place? Dar mie chiar îmi displace să car chiar și o cartelă de metrou. Prefer să-mi iau un gentoi mare cât mine și s-o port pe umăr cu eleganța cu care ai purta un sac în cârcă. Dar ce te faci când până și sacul are fund și nu-ți mai încap cele 1000 de chestii și chestioare pe care trebuie să le iei luni de dimineață după tine la birou?
Să revizuim lista cu "must-have" al acestei zile de 14 pe care eu îl cred a fi un 13 sub acoperire:
- una bucată laptop de 3kg; mă rog la Dumnezeu să-l bușesc odată și bine; văzând însă cât de rezistent e la intemperii și la capriciile mele, am cam prins drag de el.
- una bucată geantă cu portofel, NG de luna asta, gumă de mestecat și o oglindă pe care o țin după mine degeaba.
- una bucată cadou pentru fosta mea șefă.
- una bucată pachețel, că suntem fată gospodină și pretențioasă; vrem să mâncăm sănătos.
- una bucată bere Orval de Belgia, cadou pentru A.

Prima greșeală: cum nu sunt o caracatiță și am maxim două mâini, am decis să pun berea în geantă și punga cu pachețelul în aceeași geantă cu laptopul.

A doua greșeală: la un moment dat m-am încurcat în eșarfă, căști și genți, așa că am pus și cadoul șefei și eșarfa în geanta cu laptopul.

Rezultatul:
- am o geantă din care curge bere. ce-i drept, e de calitate. berea.
- laptopul, eșarfa și cadoul șefei miros a sosul de iaurt cu usturoi cu care asezonasem eu cuminte pieptul de pui...

Soluții:
- new bag. old bag out.
- înmuiem laptopul în spirt. dacă nu scot mirosul, măcar o să am un laptop vampire-proof. cred că era singura măsură de securitate care-mi lipsea.
- eșarfa o salvez dacă o țin în apă cu balsam.
- "Șefa, știam că îți plac produsele tip SPA. Tocmai ce au descoperit beneficiile dermatologice ale usturoiului și le-au incorporat în cel mai invoativ produs de pe piață. :D"

That's about it.

O zi mai frumoasă decât a mea tuturor!

Alexa

Aripi de fluture

E-atât de ușor să străpungi liniștea deplină a nopții, atât de ușor și de dulce. E ca o tentație care îți dă un strop de siguranță, îți ostoiește teama că ești singurul om în viață, singurul care străbate noaptea.

E-atât de ușor să te lovești de toate lucrurile inutile pe care le-ai strâns în timpul în care nu ți-a păsat ce aduni, ce aduci și ce lași acasă. E ușor să le strângi pe toate la un loc în ziua în care te hotărăști să faci curat, să le dai foc și să uiți că au existat.

E-atât de ușor să ștergi un număr de telefon. Doar un buton distanță. DELETE.

E simplu să te trezești într-o dimineață îngândurat și apăsat de o existență monotonă, repetitivă, în care te regăsești odată cu primele riduri, cu primele fire albe, cu ultimele clipe... Iar undeva, într-un colț năpădit de praf și întuneric, se află ele, amintirile, dovada vie a faptului că ai pășit în viață, că inima ta a bătut. și a bătut în ritmul inimilor pe care le-ai atins. 

E simplu să îți pierzi cheile. Să-ți uiți eșarfa sau abonamentul de transport, sau chiar și portofelul. 

E-atât de ușor uneori să ne lăsăm ochii acoperiți de vălul ignoranței. E-atât de ușor să te înglodești în nepăsare până treci în neștiință și-apoi în neființă.

E-atât de ușor.

Ca atunci când rupi aripile unui fluture. Atât de ușor, încât atunci când îl prinzi și-l simți nemișcat, aproape paralizat, strâns de degetele tale, te îmbată atracția gestului. De a distruge, de a face viața să se oprească... Îmbietorul impuls te face să-l contempli și vezi, vezi cât e de speriat și sfios. Atât de speriat, că nu-și lasă nicio celulă să tresară... Și-o clipă de disperare mută îi umbrește scurta existență.

E-atât de ușor.