inside-out

un zâmbet strălucitor, un parfum la ureche, o perlă zglobie dansează și ea. lasă în urmă flăcări de păr închis la culoare și tot ce o înconjoară e proaspăt și vesel ca o reclamă la Floriol. își vine să o îmbrățișezi, să o strângi tare, să o muști și s-o zăpăcești. te face să te simți vinovat doar cu o privire și îți face orice grijă să dispară atunci când se prostește și se strâmbă. câteodată o surprinzi dansând ușor când crede că nimeni nu o vede. și cântă mai mereu, deși nimeni nu e atent la ea. alteori o vezi fixând un punct undeva pe perete sau prin perete, un punct la care se strâmbă sau zâmbește tâmp, de parcă e acolo cineva care îi face cu mâna.

se șterge la nas. iar sânge, iar. promite să nu mai aștepte până ajunge la doctor cu asta. apoi își pune ceva pe ea, se rujează și pleacă. înjură printre dinți. s-a trezit târziu și are o durere de stomac insuportabilă. ajunge în Pipera și se gândește deja să plece. are draci. oamenii îi par anoști și bătuți în cap. primește mailuri, dă mailuri. mănâncă porcării de la automatele cu porcării. ascultă muzică atât de tare, că simte cum o iau amețelile. dar e o senzație care îi place. apoi pleacă. dar nu se duce acasă, nu. se duce în locuri întunecate, gălăgioase și puțind a tutun și bere trezită. și bea. și râde strident. în baia barului cea scârboasă își împrospătează machiajul. are ochii înroșiți și încercănați. părul îi stă aiurea. se clatină când merge. a băut prea mult.

când dansează, parcă uită cine e. și zâmbește. zâmbește când dansează. altele se uită superior, amenințător sau provocator. ea zâmbește ca o reclamă la Colgate. și e mereu înconjurată de oameni veseli pe care îi știe de câțiva ani sau de o viață. și îi iubește, se vede. când vine dimineața, merg aproape toți la ea. să doarmă. și dezbat până a 8-9 dimineața diverse idei sau probleme, în timp ce cafeaua aburește plăcut. alteori, le prepară ceai bun, nu de-ăla la plic. și-s toți fericiți împreună, parcă ai vrea să faci și tu parte din peisaj. să ai și tu parte de mesaje de bună-dimineața. și de melodii care să te bine-dispună. și să vă uitați la desene. să vă sunați de 3 ori pe săptămână.

dar ei îi e dor de mă-sa. și plânge din cauza asta. dar nu zice nimic, stă și înghite ca o proastă. și plânge peste tot unde o apucă, deja mi-e silă de ea. și are toane. dimineața și seara nu te înțelegi cu ea. bagă cofeină toată ziua și doarme 4 ore pe noapte. și îi e mereu cald. prea cald. atât de cald, că uneori simte că se sufocă. și ceva se strânge în ea, și atunci începe să nege tot ceea ce a făcut-o vreodată să sufere, și se apucă să deseneze și să picteze și să cumpere flori. și pentru că e distructivă, mereu se expune la posibile dezamăgiri, doar-doar o putea să mai dea vina pe alte persoane pentru propriile frustrări și temeri.

și după ce suferă, spune că a mai învățat ceva.
cum să n-o urăști?
știi că n-o să poți, dar măcar o mamă de bătaie i-ai da.
dar ce vânătăi îi lași, le acoperim cu fond de ten rezistent la transfer și uităm de ele.
iar când plouă ne amintim de ele. sau când mergem la mare.
sau când ne uităm în oglindă când ne demachiem.

update

să ghicească cineva cu ce mă îndeletnicesc la această oră minunată a nopții:
a) muncesc;
b) dau cu mătura prin casă și pun rufe pe culme;
c) ascult Vivaldi;
d) toate cele de mai sus.

azi mi s-au ars siguranțele, mi-au pocnit becurile și mi s-a stricat frigiderul.
azi am zâmbit, mult și fals. până-am încremenit așa și ușor-ușor crisparea a dispărut și oamenii au început să-mi fie dragi din nou, automatul de cafea să dea latte bun doar pentru mine, razele să intre pe geam fără să-mi strice vizibilitatea laptopului obosit, dar voinic.
azi te-am văzut, deși nu trebuia. și m-ai îmbrățișat cu căldură. și purtai o cămașă bleu.
azi ți-am zâmbit ca unui prieten drag după o lungă perioadă de crispări și frământări. și-am avut curaj.
azi am făcut oamenii să zâmbească și mi-am baricadat sufletul de ploi.
și ce frumos e să iei decizii cu care ești și tu de acord, nu?

și da, azi muncesc și mă dau cu mătura prin casă. și ascult Four Seasons. și pun rufe pe culme. multe, multe rufe.
și pentru că nu se rupea a mai venit un elefant. și s-a rupt.

Sefeuri

Aristotel credea că avem apă și pământ în creier și că îl folosim pentru a ne răci sângele.
Apoi au venit nește băeți și au zis nea, nea, nea. Îl folosim ca pistă de alergare pentru aburii spiritului nostru.
Câteva microscoape, scanere și senzori mai târziu, au venit alții și au zis "Bă, e electric!". Deci prin sistemul nostru nervos umblă niște impulsuri electrice generate de neuronii dân capu' nostru.
Așa că s-au mai jucat puțin prin creier și au identificat niște centrii nervoși asociați cu recompensa și cu atașamentul care se aprind atunci când vezi pe cineva drag. Și ca acest exercițiu să fie dus la o perversitate maximă, au demonstrat că avem o înclinație să ne respectăm preistoricele instincte de reproducere și că, de fiecare dată când ne îndrăgostim, de fapt neuronii aflați în regiunile asociate cu recompensa împroașcă un cocktail chimic de neurotrasmițători precum dopamina și oxitocina, de mai mare dragul.
Așa că ai dreptate.
Nu te iubesc din toată inima.
Te iubesc din tot creierul. Și dacă nu mă crezi, să știi că Aristotel avea dreptate în cazul tău, doar noroi ai în capul ăla.

- Așa i-am zis, și-am plecat. A fost aproape ca-n filme. Trebuia să vezi cum i s-a schimbat privirea din scăpărătoare în cât toate cepele, zic eu cu pieptul umflat de mândrie.
Mă uit la M. și-mi zice, după ce-și ronțăie puțin unghia:
- Sefeuri. Mă doare capu'.
După câteva secunde adaugă:
- Nu mai bea.

Deschide ușa sau o sparg

Sunt beat și-s în fața ușii tale.
Am bușit până mi-au amorțit mâinile. Și-s atât de beat că nu mă pot ține pe picioare. Nu știu dacă ești de fapt acasă. Abia acum realizez că ești singura persoană cu "Saturday night fever" pe care o cunosc. Numai eu știu câte episoade de manie ai avut. Și-apoi plângeai până aveai ochii roși, iar eu mai aveam puțin și spărgeam un zid de draci.
Dar n-o să uit niciodată seara în care ai plecat să te vezi cu G., la concertul ăla idiot la care n-am vrut să merg. Fuck folk.

Și-ai venit acasă cu buza spartă și beată.
Și îți era dor de mă-ta. Plângeai în hohote. Și am stat lângă tine să adormi până la 4.
A doua zi, mi-ai povestit cum ai reușit să îți spargi dintele într-o sticlă de bere și cum te-ai tăiat.
Și  n-am mai știut doi ani de tine apoi.

Și-acum sunt beat de nu știu pe ce lume sunt și te sun de 20 de minute și tu nu răspunzi.
Și cred că un vecin deja a sunat la poliție.
Să-i ia dracu' pe toți.
Pe vecini, pe mă-ta, pe tine și mai ales pe ăla de ți-a dat peste mână când duceai berea la gură și ți-a spart dintele. Oricum n-o să te iubească cum te iubesc io, să moară mă-sa.


Sunt beat și-s în fața ușii tale. Dar cred că mă trezesc. Și că tu nu mai stai aici de ani.