Sunt beat și-s în fața ușii tale.
Am bușit până mi-au amorțit mâinile. Și-s atât de beat că nu mă pot ține pe picioare. Nu știu dacă ești de fapt acasă. Abia acum realizez că ești singura persoană cu "Saturday night fever" pe care o cunosc. Numai eu știu câte episoade de manie ai avut. Și-apoi plângeai până aveai ochii roși, iar eu mai aveam puțin și spărgeam un zid de draci.
Dar n-o să uit niciodată seara în care ai plecat să te vezi cu G., la concertul ăla idiot la care n-am vrut să merg. Fuck folk.
Și-ai venit acasă cu buza spartă și beată.
Și îți era dor de mă-ta. Plângeai în hohote. Și am stat lângă tine să adormi până la 4.
A doua zi, mi-ai povestit cum ai reușit să îți spargi dintele într-o sticlă de bere și cum te-ai tăiat.
Și n-am mai știut doi ani de tine apoi.
Și-acum sunt beat de nu știu pe ce lume sunt și te sun de 20 de minute și tu nu răspunzi.
Și cred că un vecin deja a sunat la poliție.
Să-i ia dracu' pe toți.
Pe vecini, pe mă-ta, pe tine și mai ales pe ăla de ți-a dat peste mână când duceai berea la gură și ți-a spart dintele. Oricum n-o să te iubească cum te iubesc io, să moară mă-sa.
Sunt beat și-s în fața ușii tale. Dar cred că mă trezesc. Și că tu nu mai stai aici de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu