sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Post Scriptum

este inevitabil să nu zîmbesc cînd mă gîndesc la tine. e imposibil să opresc căldura asta dulce să-mi cuprindă sentimentele și să-mi calmeze fiecare tresărire sau cadență a inimii. te-am iubit. da, te-am iubit. dar mai mult decît asta contează că prin tine am reușit să ajung acolo unde nu mi-aș fi imaginat că voi păși, acolo unde nu credeam că-mi va adia gîndul nebun sau unde privirile mele erau oarbe sau pur și simplu nu vedeau dincolo de viața de zi cu zi, mică și urîtă. mi-ai înseninat zilele, chiar dacă uneori tot tu mi-ai furat și nopțile. sunt pierdută în cuvinte, pierdută în amintiri, pierdută de tine și de noi, dar totuși acum mă regăsesc mai mult ca niciodată ca făcînd parte din lumea ta, acum cînd îmi e cel mai mare dor de tine. te-am iubit pur și simplu pentru că ai un suflet. pentru că ai un suflet pur și simplu. pentru că ești calm, deși eu sunt furtună, pentru că ești modest și sincer. pentru că iubești lucrurile primare, dar curate. tot ceea ce faci e neprefăcut, nestudiat, familiar și spontan.
poate e totul în mintea mea, în care caz acolo vreau să și rămînă, dar cred că te-am iubit din cauza sentimentului sincer de cinste pe care îl emană prezența ta. și poate pentru că mă faci să zîmbesc. aproape mereu.
tu m-ai văzut și singură, fericită și euforică. m-ai prins în palmele tale de atîtea ori. ai urmărit razele soarelui aprinzîndu-se la răsărit pe chipul meu. mi-ai spus și lucruri pe care nu voiam să le aud, dar niciodată nu m-ai îndepărtat. împreună am pășit în același ritm, în aceleași locuri, prin aceleași amintiri și vise... mi-ai auzit respirația aprinsă de noapte. mai ții minte cînd ne-a prins ploaia? sau cînd rîdeam amîndoi? sau noaptea aceea cu stele? mai ții minte cum mi-am pierdut reacția și cuvintele cînd tu mi-ai pus cea mai simplă întrebare dintre toate?
știu că mai citești și tu ce zmîngălesc pe-aici și sunt curioasă dacă vei avea vreo reacție. oricare va fi ea, eu vreau să ști că te-am iubit. te-am iubit și-atît.
dacă îți amintești de momentul în care ți-am cîntat melodia asta, atunci poate mai există speranță...
iar dacă nu, nu-i nimic, ține minte, te-am iubit eu, nu oricare.
ps - și în loc de „ps. i love you” îți zic ție, bă, i miss you...

The Pogues - Love You 'Till the End
Asculta mai multe audio Muzica

12 comentarii:

Mih spunea...

Citind mi s-a pus un nod în gât, de emoție, pentru că povestea o cunosc, numai că are alte personaje.

Foarte frumos l-ai descris. Cred că asta spune mai mult decât orice altceva, și mai ales despre tine. Pare imposibil ca o astfel de iubire să fie la trecut.

pikchiu spunea...

crezi in coincidente? ieri si azi am citit cartea, iar azi m-am uitat la film :)

Un copil cuminte spunea...

Mih și pikchiu, tare aș vrea cîteodată să vă îmbrățișez... you always make my day... deci pentru cei doi prieteni virtuali ai mei 2 big hugs >:D< >:D<

Mih spunea...

Ah, ce drăguț..după 13 ore de lucrat la o chinuitoare interfață, o îmbrățișare merge de numa numa. Pot să zic, you made my night. :))
>:D<

răzvan cîmpean spunea...

Dragă suflet curcubeu, povestea ta de dragoste e clar frumoasă, e chiar dragălaşă. mi-a făcut plăcere să citesc, dar cred că în astfel de situaţii resentimentele nu-şi au rostul. şi, da, e normal să fie acolo, e vorba de un final pe care nu-l doreai, dar felul în care poţi să te bucuri de ce ai avut şi nu de ce ai pierdut te va ajută să priveşti trecutul cu ceva mai puţină încordare. nu intenţionez să-ţi judec sentimentele, chiar le apreciez, dar şterge-ţi lacrimile şi lasă loc pentru zâmbete. viaţa nu-ţi oferă prea des oameni care-ţi fac sufletul să vibreze în ritmul acesta. în rest, toată fericirea de care ai nevoie:). tot bine, suflet curcubeu...

răzvan cîmpean spunea...

A! Piesa asta-mi place foarte tare:)!

Un copil cuminte spunea...

Razvan, nu era vorba de resentimente, ci de impulsul de a exprima aceste lucruri, lucruri pe care le-am ascuns și nici nu știu de ce. m-am simțit mai "ușoară" numai scriindu-le.
lacrimile au trecut și e prima oară cînd trag linie și rezultatul e pozitiv... mulțumesc pentru rîndurile frumoase și sincere, încep să cred că Dumnezeu mă favorizează,căci oriunde mă duc, dau numai peste oameni buni...
PS - melodia e în Top Alexandra.

răzvan cîmpean spunea...

Ştiu melodia de mai mult timp, dar revenind la discuţie, mă bucur că scrisul ţi-a făcut bine. Ştiu din proprie experienţă cât de purificator poate fi uneori. Încep să cred că oamenii care se aseamănă se adună şi că empatia e cea care ne aduce mai aproape. Să ai grijă de tine >:D<...

Mih spunea...

Nici eu nu cred că era vorba de resentimente, din contra. E ca și cum ai privi cu un zâmbet de liniște peste trecut, cu gândul că apele s-au mai potolit, că ai reușit să treci peste furtună. Şi eu cred că sentimentele nu sunt la trecut. :) De aia am spus că aceste rânduri vorbește despre felul tău de a fi. Puterea să vorbești aşa despre o poveste de iubire din trecut, nu o are oricine, doar o persoana verticală. Şi maturizată. Un suflet curcubeu. :)

Oricum, terapia prin scris este bună oricui. E ca și cum ți-ai scrie singur rețeta. >:D<

pikchiu spunea...

>:D< :D

Isa spunea...

Trecut..pai trecutul nu e decat un fost prezent, un fost viitor.
Viitor pe care n-aveai de unde sa-l cunosti.
Prezent pe care l-ai trait si l-ai respirat cu toti porii, pe care l-ai iubit din tot sufletul, de care ai incercat sa fugi apoi.
Intamplarile astea au trecut, insa stiu din proprie experienta ca amintirile vin dupa tine, e ca si cum ai lega o cutie de conserve de roata masinii, orice-ar fi..sentimentele se urca peste tine, te fac sa stii ca n-au trecut, si ca n-au sa treaca, ci doar, poate, or sa se potoleasca, or sa taca, or sa te lase sa respiri...

Un copil cuminte spunea...

@Răzvan, frumoase rînduri... îți mulțumesc încă o dată și-ți trimit o îmbrățișare virtuală.
@Mih, sensibil și cald așa cum te știu. ție ți-am dat deja o îmbrățișare, gata cu bunătățile pe ziua de azi :D
@pikchiu, îmi ești tare dragă. să-mi împrumuți și mie cartea :P
@MusicInfusion, sentimentele de care vorbeam erau cît se poate de cordiale, mă bucur din tot sufletul că le am și sper ca într-o zi să am atîtea "cutii de conserve" legate de roata mașinii încît să nu mai pot merge cu ea. oricum nu-mi plac mașinile. prefer bicicletele. sau bocancii :X

ce de lume. ce mă bucur. ce de prieteni. ce de oameni buni. ce mă bucur :)