Beautyspot

Fum, gălăgie, lume, muzică... Tu ridici paharul, bei tot conținutul și așezi ușor paharul pe masă. Ea se întoarce spre tine și tu o săruți, după care se strîmbă.
- Are gust amar...
Tu zîmbești și îi strîngi ușor degetele.
Apoi toți ne pierdem în norii de fum, contopindu-ne cu gălăgia.
Un moment de tăcere, tu te întorci spre ea, ea te privește în ochi, eu sunt în căutare de cai verzi în podea, ceva, orice, numai să îmi țină cîmpul vizual departe de scena aceasta. Tresari și eu răsuflu ușurată. Îți întorci brusc chipul, iar zîmbetul ei zboară lent într-un colț al gurii ca apoi să renască:
- Ai ciocolată pe față...
Și începe să îi șteargă cu degetele semnul de pe obraz.
- E un semn din naștere, mă trezesc eu șoptind exact cînd muzica se oprește. Și de la ciocolată are migrene.
N-am putut suporta zîmbetul tău acru și felul în care i-ai prins mîna de încheietură și ai dus-o spre buze, așa că m-am ridicat de la masă, iar o pereche de ochi căprui m-a urmărit îndurerată pînă m-a înghițit noaptea.

idle

Asculta mai multe audio Muzica
vorbele sunt zadarnice, taci. fiecare sunet care îți părăsește buzele tremurînde se va lovi de zidul de gheață care s-a ridicat între noi. aerul e îmbibat de vocea ta, totul vibrează în tonalități ridicate, și mai ridicate, pînă îți simt strigătul mut lovindu-mă din toate părțile. încep să mă învîrt, și-ți văd chipul trist cum se prelinge într-o amorțeală toxică, ca și cum un drog necunoscut îmi pătrunde prin vene. amețesc. îmi aud propria inimă cum bate bum!bum!bum! și pentru o secundă totul devine imaterial. îmi văd sufletul. îl văd. plutește între trupurile noastre. e așa cum am citit, ca o pînză de păianjen din care se ridică valuri de abur sidefat. strălucește luminînd în culori de curcubeu,cum ți-am povestit în seara aceea fierbinte. mai ții minte? mirosea a stuf și-a prietenie în aerul înăbușit din mașină, și eu eram obosită, iar tu trist. și era cald. și-aveai mîinile transpirate. și-acum îmi amintesc atingerea lor, dar e rece. e-atît de rece... simt cum îngheț și carnea îmi devine piatră. și-aș vrea să adorm. mi-e somn. extaz, melancolie, moleșeală, toate se adună într-un singur gînd, o singură celulă de amintire care explodează într-un întuneric ce-mi apasă cearcănele și-mi înghite flacăra din ochii cadaverici. vreau să respir, dar plămînii nu au nicio presiune. vreau să mișc, dar mușchii îmi sunt uscați de putere. închid ochii. șoapte se scurg prin mine. o coardă de chitară s-a rupt. tu... unde ești? vreau să te aud. vreau să te aud cum strigi. vreau... sistolă... diastolă... vocea ta. te aud. te aud și atingerea ta caldă mă face să tresar. ești aici.
dar și tu ești, îmi spui, și-o lacrimă alunecă ușor, un rîu fierbinte de viață care curge de pe obrazul tău pe obrazul meu...

fereastra

Asculta mai multe audio Muzica
nu promit să-ți îndeplinesc visele, dar pot să te feresc de coșmaruri. nu pot să fac miracole, dar pot să te fac să zîmbești. nu pot să-ți iau durerea, dar pot să te fac să uiți pentru cîteva clipe de ea. e adevărat că îți amintești de mine foarte rar, dar n-ai să mă poți uita niciodată...
mîna îi tremură. luă biletul de pe masă. coala era umedă, iar scrisul se întindea printre rînduri. își simțea obrajii scăldați în lacrimi cum o ard. deschise geamul. un ac de durere rece îi străpunse fruntea, iar trupul îi tresări la atingerea înghețată a aerului. aburul se joacă în jurul ei și mîinile încep să-i înghețe. dar frigul îi face bine. o dezmeticește. își trece o mînă prin păr. și pentru o clipă totul se îndepărtează de ea. cerul e plin de stele, ferestrele sunt întunecate, strada pare pustie. un geamăt răsună și în puterea nopții ultima lacrimă cade ca o șoaptă. le-am isprăvit, nu mai am ce plînge.
scoase biletul din buzunar.
a trecut un an, doar un an. amintirile încă persistă, ele sunt parfumul pe care îl port întotdeauna. în piele, în suflet. acolo ești tot timpul. și-acolo vei rămîne. dar acum trebuie să plec, trebuie să îndeplinesc niște vise, să înfăptuiesc un miracol și să opresc durerile tuturor. pentru că vreau să-mi amintesc de tine rar, dar să nu te uit niciodată...
vîntul îi suflă bucata de hîrtie din mîinile înghețate, iar fereastra se închide ușor. luna dispăru între norii întunecați și bucle vineții se iviră la răsărit. curînd razele de soare vor zîmbi, vor invada draperiile, apoi se vor prelinge pe podea.
un strop de lumină cade ușor în așternut și îi mîngîie fața...