fereastra

Asculta mai multe audio Muzica
nu promit să-ți îndeplinesc visele, dar pot să te feresc de coșmaruri. nu pot să fac miracole, dar pot să te fac să zîmbești. nu pot să-ți iau durerea, dar pot să te fac să uiți pentru cîteva clipe de ea. e adevărat că îți amintești de mine foarte rar, dar n-ai să mă poți uita niciodată...
mîna îi tremură. luă biletul de pe masă. coala era umedă, iar scrisul se întindea printre rînduri. își simțea obrajii scăldați în lacrimi cum o ard. deschise geamul. un ac de durere rece îi străpunse fruntea, iar trupul îi tresări la atingerea înghețată a aerului. aburul se joacă în jurul ei și mîinile încep să-i înghețe. dar frigul îi face bine. o dezmeticește. își trece o mînă prin păr. și pentru o clipă totul se îndepărtează de ea. cerul e plin de stele, ferestrele sunt întunecate, strada pare pustie. un geamăt răsună și în puterea nopții ultima lacrimă cade ca o șoaptă. le-am isprăvit, nu mai am ce plînge.
scoase biletul din buzunar.
a trecut un an, doar un an. amintirile încă persistă, ele sunt parfumul pe care îl port întotdeauna. în piele, în suflet. acolo ești tot timpul. și-acolo vei rămîne. dar acum trebuie să plec, trebuie să îndeplinesc niște vise, să înfăptuiesc un miracol și să opresc durerile tuturor. pentru că vreau să-mi amintesc de tine rar, dar să nu te uit niciodată...
vîntul îi suflă bucata de hîrtie din mîinile înghețate, iar fereastra se închide ușor. luna dispăru între norii întunecați și bucle vineții se iviră la răsărit. curînd razele de soare vor zîmbi, vor invada draperiile, apoi se vor prelinge pe podea.
un strop de lumină cade ușor în așternut și îi mîngîie fața...