Fum, gălăgie, lume, muzică... Tu ridici paharul, bei tot conținutul și așezi ușor paharul pe masă. Ea se întoarce spre tine și tu o săruți, după care se strîmbă.
- Are gust amar...
Tu zîmbești și îi strîngi ușor degetele.
Apoi toți ne pierdem în norii de fum, contopindu-ne cu gălăgia.
Un moment de tăcere, tu te întorci spre ea, ea te privește în ochi, eu sunt în căutare de cai verzi în podea, ceva, orice, numai să îmi țină cîmpul vizual departe de scena aceasta. Tresari și eu răsuflu ușurată. Îți întorci brusc chipul, iar zîmbetul ei zboară lent într-un colț al gurii ca apoi să renască:
- Ai ciocolată pe față...
Și începe să îi șteargă cu degetele semnul de pe obraz.
- E un semn din naștere, mă trezesc eu șoptind exact cînd muzica se oprește. Și de la ciocolată are migrene.
N-am putut suporta zîmbetul tău acru și felul în care i-ai prins mîna de încheietură și ai dus-o spre buze, așa că m-am ridicat de la masă, iar o pereche de ochi căprui m-a urmărit îndurerată pînă m-a înghițit noaptea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu