joi, 18 februarie 2010

idle


Asculta mai multe audio Muzica
vorbele sunt zadarnice, taci. fiecare sunet care îți părăsește buzele tremurînde se va lovi de zidul de gheață care s-a ridicat între noi. aerul e îmbibat de vocea ta, totul vibrează în tonalități ridicate, și mai ridicate, pînă îți simt strigătul mut lovindu-mă din toate părțile. încep să mă învîrt, și-ți văd chipul trist cum se prelinge într-o amorțeală toxică, ca și cum un drog necunoscut îmi pătrunde prin vene. amețesc. îmi aud propria inimă cum bate bum!bum!bum! și pentru o secundă totul devine imaterial. îmi văd sufletul. îl văd. plutește între trupurile noastre. e așa cum am citit, ca o pînză de păianjen din care se ridică valuri de abur sidefat. strălucește luminînd în culori de curcubeu,cum ți-am povestit în seara aceea fierbinte. mai ții minte? mirosea a stuf și-a prietenie în aerul înăbușit din mașină, și eu eram obosită, iar tu trist. și era cald. și-aveai mîinile transpirate. și-acum îmi amintesc atingerea lor, dar e rece. e-atît de rece... simt cum îngheț și carnea îmi devine piatră. și-aș vrea să adorm. mi-e somn. extaz, melancolie, moleșeală, toate se adună într-un singur gînd, o singură celulă de amintire care explodează într-un întuneric ce-mi apasă cearcănele și-mi înghite flacăra din ochii cadaverici. vreau să respir, dar plămînii nu au nicio presiune. vreau să mișc, dar mușchii îmi sunt uscați de putere. închid ochii. șoapte se scurg prin mine. o coardă de chitară s-a rupt. tu... unde ești? vreau să te aud. vreau să te aud cum strigi. vreau... sistolă... diastolă... vocea ta. te aud. te aud și atingerea ta caldă mă face să tresar. ești aici.
dar și tu ești, îmi spui, și-o lacrimă alunecă ușor, un rîu fierbinte de viață care curge de pe obrazul tău pe obrazul meu...

Niciun comentariu: