luni, 26 aprilie 2010
Superputeri secrete
Asculta mai multe audio Muzica
Dacă-mi iei pietrele pe care mi-au călcat bocancii,
lacrimile ce mi-au scăldat ochii,
visele ce mi-au îmbibat cearșaful cu parfumul nopții,
rochiile pe care le-am purtat când eram fericită,
Dacă-mi iei toți prietenii,
toate clipele în care am plâns, am râs sau am băut cu ei,
dacă-mi iei stelele văzute prin fundul unei sticle de vin,
dacă-mi iei tricoul alb pe care mi-am așternut momentele microscopice de fericire,
Dacă-mi iei glasul care mă ceartă,
inima care urlă de durere când plouă cu uitare,
grijile pe care mi le poartă când traversez pe roșu
sau când iubesc pe cine nu trebuie,
Dacă-mi iei camera mea cu patul și ferestrele mele deschise către răsărit,
curtea cu pomi înfloriți și liliac,
treptele și ceasul doișpe când frunzele de plop aiurează,
vecinii care ascultă muzică tare la 1 și se pișă de la etaj,
Dacă-mi iei aburii de ceai ai serii,
diminețile aromate cu cafea,
asfaltul care mi-a zdrelit genunchii,
dulapul care mi-a zdrobit fruntea,
Dacă-mi iei băiatul blond care nu m-a ajutat să car geanta grea pe scările de la unirii,
care mi-a zâmbit când m-am împiedicat,
dacă-mi iei playerul, telefonul
nu-mi pasă, ia-mi cartela,
Ia-mi ceștile ciobite, ia-le,
lasă-mi Dunărea, lasă-mi Carpații,
seninul din ochi și mâinile de copilă,
lasă-mi sufletul curcubeu peste toți,
Lasă-mi oamenii buni,
lasă-mă să aud măcar ușile închizându-se la metrou,
măcar să simt o ultimă agonie,
să fiu măcar mințită,
Lasă-mă măcar să ard de dor,
să iert și crimele, cruzimile, nenorocirile, ura cea mai adâncă,
lasă-mi măcar un aprilie,
măcar un pic de suferință sau de depărtare,
Lasă-mi măcar o melodie, chiar și manea,
măcar s-aud,
să fiu,
să trăiesc,
să exist,
lasă-mi măcar cărțile pe care am vărsat bere,
jurnalul din care am rupt sălbatic filele cu tine,
lasă-mi măcar o minune,
una, nu două,
lasă-mi măcar ștreangul să-mi fie cald,
măcar să-ngheț de frică,
lasă-mi ceva,
nu-mi lua până și conștiința,
Căci dacă-mi iei toate astea și nu-mi lași nimic,
Omoară-mă,
fără părinți,
fără sora mea enervantă,
fără acasă,
fără strada școlii,
fără prieteni,
fără sentimente,
fără munți și fără Borcea mea jegoasă,
fără regrete,
fără sex, droguri, alcool și rock'n'roll,
fără insomnii și coșmaruri, fără tine, fără voi, fără ea,
fără bătăile sacadate ale inimii,
fără superputerile mele,
fără ele nu sunt nimic,
și nu are ce să fie,
doar de-aș suferi un pic,
m-aș simți atunci mai vie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Lasa-mi fiinta...pleaca..instraineaza-te de tot...tu poti sa mori(nu tu pisi..celalat tu..)
Pis, mă-ncurci în tu-uri...
stop being emo, or I'm gonna do some damage. a, stai, s-ar putea să-ți placă... dacă nu te înveselești o să-ți aplic o terapie cu roz... mult roz... >:)
dar sufletul, gândurile... privirea... sunt doar a le tale :)
ale mele, ale mele, doar că le dau pe credit :)
cui?
cui merită!
Trimiteți un comentariu