duminică, 21 noiembrie 2010

parfumul zilelor liniștite. mi-e dor de Ana

Bețișoare parfumate, ceai negru cu piersici și biscuiți cu ciocolată. Miroase a lăcrămioare, lumina trece prin ochiurile perdelei, dând tuturor obiectelor din cameră o strălucire delicată. Acorduri vechi și noi, triste și vesele, dar limpezi, învăluie armonios albumul cu poze, poza înrămată, cărțile îngălbenite de vreme, creioanele colorate... Din când în când zbârnâie telefonul, și-atunci tresar de bucurie. Cu un oftat ușor, din cutia mea cu bucurii scot un plic mare și galben, care ascunde multe alte plicuri cu colțuri îndoite, ponosite de timp și de degete de copil. Îmi arunc ochii pe adresele de pe plicuri, îmi aleg o scrisoare și îi citesc conținutul cu o sete inocentă. Îmi amintesc de capitolul "Perpendicularitate", de cum ne povesteam de notele de la teze, de cum îmi trimitea felicitări scrise caligrafic cu mâna ei mică. Îi plăcea să adune scoici de pe malul mării, primăvara și toamna. În amintirea mea nu există chip mai frumos ca al ei.
Sorb din ceai, ronțăi din biscuiți, sting bețișorul, scrisoarea stă împăturită în plicul ei, iar cutia cu bucurii și-a reluat locul de seamă. Mă îmbrac ușor, îmi dau cu o umbră de fard, îmi strâng părul și-mi privesc chipul în oglidă. Ar trebui să folosesc anticearcăn. Așa mi-a zis o colegă de facultate.
Am fost cuminte weekend-ul ăsta. Am dormit, am făcut curat, am și gătit umpic. Am fost la D. la spital, but he's doing just fine. Chiar mai bine decât mă așteptam. Mâine sperăm să-i dea drumul.
Am avut o seară plăcută cu Hani, ne-am plimbat prin ratb cu o sticlă de vin roșu, care mai apoi a suferit o frumoasă transformare, alături de scorțișoara și merele din dotare. Au urmat apoi floricelele și filmul. I just love Clark Gable. icsoicsoicso :)
Bineînțeles că ea a adormit înaintea mea, prilej să citesc o carte și să fac o baie fierbinte. Nu știu câți dintre voi v-ați trezit dimineața să vă culcați la loc, dar eu recunosc că este una dintre plăcerile de duminică. Da, o duminică dimineața cu un masaj relaxant, cu mic dejun cu gauffre, ciocolată și banane.
Zâmbesc, căci mă așteaptă un parc plin de ceață și un zâmbet drag și cald.
Încă îmi rod unghiile, căci fata cu ochii minunat de verzi care îmi scria n-a mai dat niciun semn. Mi-e dor de tine.
Plain White T's - Hey There Delilah

Asculta mai multe audio punk


Hey there Ana, what's it like in Năvodari city? :)

2 comentarii:

tu-dor spunea...

este de admirat faptul ca te gandesti la prieteni...doar oare gandurile lor se indreapta spre tine? atunci cand oferi o faci dezinteresat dar cateodata...este bine sa existe reciprocitate.

Suflet Curcubeu spunea...

imi e de ajuns ca te-ai gandit tu la mine si m-ai vizitat azi, la 17:34.
:)
si da, legea atractiei universale functioneaza. atat de dor imi era de Ana, ca am reusit sa vorbesc cu ea chiar in seara aia...