marți, 14 decembrie 2010

Ninge, iubitule, ninge...

Ninge, iubitule, ninge... ninge peste mine, peste străzi, peste oraș... ninge, și eu mă pierd în dansul fulgilor mari și grei, ce mă apasă. cristale reci de gheață îmi intră în ochi, îmi sărută respirația albă și-mi zgârie sufletul în căderea lor. ninge atât de sălbatic și crud, că uiți unde ești, uiți unde e acasă, te pierzi în lumina galbenă a felinarelor, lumină bolnavă și candidă ce împresoară aleile cu raze aurii și calde. ninge amarnic, ninge cu lacrimile mele înghețate, ninge în sufletul meu și sufletul meu ninge peste tine. ning în conștiința mea încă vie cuvinte sfinte și păgâne, într-un viscol de sentimente ce-mi străpung tâmplele și plămânii.
Așa sunt oamenii, iubitule, se lasă ademeniți de valsul florilor de gheață. prinși în ninsoare, fulgii le intră în ochi, iar ei nu mai pot vedea adevărul, nu mai pot recunoaște chipurile dragi. cristalele reci le sărută buzele, iar gura le devine aspră și amară, izvor de pelin... oamenii își dezvăluie inimile, iar pumnalul rece al iernii le rănesc până ce risipesc toată frumusețea lor, până ce storc și ultima zvâcnire de iubire... Așa sunt oamenii, iubitule...
Ninge, iubitule, ninge. ninge cu vorbele tale. ninge cu gândurile mele. ninge de-am ajuns un om de zăpadă, singur, trist și pierdut. ninge, iubitule, ninge, așa că lasă-ți ochii să se odihnească închiși lângă ai mei și buzele mele să-ți sărute buzele. iar dacă brațele tale mă vor învălui într-o îmbrățișare caldă, și ochii, și buzele, și inimile noastre se vor adăposti una pe alta de ninsoare...
Ninge, iubitule, ninge, și nu-i țipenie de om pe stradă, doar o țigară aprinsă și-o mână înnăsprită de ger. Ninge, iar eu nu știu cine ești, nu-ți știu chipul și nici strălucirea din ochi... știu doar că în noaptea asta ninge pentru noi. doar pentru noi.
Ninge, iubitule, ninge, viscolul își cheamă mireasa la altar, doar cerul să le fie lăcaș sfânt...
Ninge, iubitule, ninge... ninge timpul peste noi cu flori de tei, iar fiecare secundă este un nesfârșit izvor de risipire. ninge, iubitule, ningem amândoi...

4 comentarii:

xytudor spunea...

Cineva te asteapta.Cineva te simte
Cineva te alege si te va intelege mereu.Cineva te iarta.Cineva te accepta asa...Cineva te crede. Cineva te vede...cine esti si cine ai vrea.Stii oare cine va
fi acel cineva?? Care iti va da tot ce iti lipsea...Tot ce vei vrea.E sigur cineva care te va urma noapte si zi...Tu numai zi si vei vedea...

...nu vreau sa fiu impertinenta...dar m-ai impresionat de cand ti-am descoperit sufletul pe acest blog...

pikchiu spunea...

flashback: niste tineri zambareti si frumosti, cantand intr-o mocanita, un cantec de iarna vesel :)

Alexandra :) spunea...

cand eu i-am spus iubitului mei ca ninge , el mi-a raspuns : "si ce vezi tu asa de extraordinar in asta? Doamne, ce copil esti ! " :)

Suflet Curcubeu spunea...

@xytudor, cred că vorbești de vocile din capul meu, că numai ele mă urmează peste tot :)
blogul meu e doar un copil, sunt alte bloguri, alți oameni, alte cărți, alte inscripții și rânduri care să merite atenția ta...

@pikchiu, I soooo love that flashback. mi-amintesc mereu cu drag de mocăniță și de ninsoarea sfântă din 31.12.2009, din Maramureșul meu iubit :)

@Alexandra :), când va ninge mai mult așa, să îl iei pe prietenul tău la o bătaie cu bulgări. să faci un bulgăre mare cu dragoste și să i-l aplici în scâfârlie, ca să vadă cât de extraordinar de frumoasă este iarna! :)