luni, 28 februarie 2011

Poate și mâine.

Proclam tăcere până veți reuși să-mi smulgeți un zâmbet.
Nu mai vreau să ascund faptul că am obosit.
E mai simplu să recunosc că sunt vulnerabilă azi. poate și mâine.
Mi-e greu să-mi termin povestea, căci ritmul ei vesel a fost rupt de cineva. Cineva care n-a pus preț pe vise, pe cuvinte și tăceri. Măcar de-ar fi învățat să creadă iar în ele.
Ochii îmi sunt roșii, fardul negru și întins, distanța e perfectă, tăcerea rotundă și bolnavă.
Azi nu mi-e greu să recunosc că am crezut că mi-e bine.
Azi nu mi-e greu să recunosc că am greșit.
Azi mi-e greu. Azi mi-e greu.
Alexandru Andries - Casanova

Asculta mai multe audio jazz

5 comentarii:

ana G. spunea...

si atunci cum o sa-ti pot desena sfarsitul povestii?

Mih spunea...

in orice poveste cu feti frumosi apare si zmeul sau bau-bau. NU descuraja, si spunei Fericicai sa-i trimita lui Fat Frumos un sms, caci cu siguranta a uitat ca are potiunea magica cu el, cea cu eticheta in curcubeu si gust de ciocolata.

>:D<

Un copil cuminte spunea...

ai lav iu gaiz.

Mih spunea...

uii tu >:D<

ana G. spunea...

what are pokefriends for? :))
>:D<