În Țara Șosetelor Desperecheate - partea III

partea I
partea a II-a

Întrebând în stânga și în dreapta de casa Zmeului, Făt-Frumos ajunse în fața unui castel fortificat, unde aflase că Ileana Cosânzeana era ținută ostatică. Deși îi luă ceva să dezactiveze sistemul de alarmă antiefracție, Făt-Frumos era, după câteva ore, în curtea care îngrădea castelul. Auzise zvonuri cum că Zmeul ar avea un sistem de securitate pe bază de videointerfon, detector de mișcare, camere de supraveghere, dar tot ceea ce găsi a fost un dragon care scuipa flăcări în timp ce sforăia, dormind în covrig pe un covor verde-prăzuliu pe care scria "Welcome".
- Hmmm, cam liniște pe-aici... își zise el, sperând ca măcar acum calul îi va răspunde. Era supărat pe el de pe drum, de când insistase să coboare într-o fântână, la sfatul spânului.
Trecu pe ușa din fier forjat de la intrare, având grijă să nu-l trezească pe dragon și tiptil, tiptil, în vârful picioarelor, pătrunse într-o sală mare și elegant decorată. Uimit de draperiile din catifea roșie, de podeaua din aur strălucitor, de torțele pe bază de flacără violet, Făt-Frumos uită o clipă de primejdie și de oboseala drumului și îndrăzni să se așeze pe unul din fotoliile imense, tapițate cu stofă de culoare vișinie.
Deodată, auzi un zgomot ca de clopot, iar o durere puternică îi explodă în moalele capului. Ridicând ochii înlăcrimați, o descoperi pe Ileana Cosânzeana, cu o tigaie în mână. Era așa cum o știa din reviste: blondă, ochi albaștri pătrunzători, implanturi, ce mai, își merita titlul de cea mai frumoasă fată din Țara Șosetelor Desperecheate.
- Auuuu, fu reacția lui.
- FĂT-FRUMOOOOS! De ce n-ai dat și tu un telefon să-mi spui că vii? Credeam că e vreun pitic iar, săptămâna trecută a trebuit să chem vrăjitoarea cea rea să mă scape de ei! Îmi pare rău pentru tigaie... Of, hai cu mine.
Și-l luă de mână, iar el se lăsă dus, fascinat și amețit de durere în același timp. O privea ca hipnotizat când o pungă de gheață îi ateriză drept în cap și-l trezi la realitate.
- Nu te mai holba! Nu e frumos! Ia spune, de ce mă vizitezi?
- Păi, începu el timid, am venit să te salvez.
Ileana făcu niște ochi mari și-albaștri la el, după care pufni în râs. Avea un râs cu sughițuri, ceea ce-l uimi pe Făt-Frumos, aducându-i aminte de râsul cristalin al Fericicăi.
- Da' ce-am spus așa amuzant? Am venit să te salvez de zmeu. Am înțeles că te ține ostatică.
Acum Ileana se tăvălea pe jos de râs, ținându-se cu mâinile de burtă. Făt-Frumos începea să se simtă cam prost, dar așteptă ca Ileana să se calmeze și să-l lămurească.
- Făt-Frumos, acesta e un zvon. Zmeul nu mă ține ostatică. Eu am ales să rămân cu el, sunt soția lui. Rudele mele cele rele, care m-au ținut închisă în turn, ele sunt de vină pentru neînțelegere... Nu vor ca lumea să afle cât de greu am trăit cu ele, și le este rușine că am ales să mă mărit cu Zmeul.
Făt-Frumos se simțea dezorientat și amețit. Unde mai pui că încă mai vedea steluțe verzi de la lovitura pe care i-o aplicase Ileana cu tigaia.
- Voi... doi...
- Noi doi suntem soț și soție și suntem foarte fericiți împreună. Avem și-un pet dragon pe nume Bingo, cred că l-ai văzut afară.
Privindu-i uimirea de pe chipul frumos, Ileana se gândi că Făt-Frumos arată tare caraghios, stând așa, cu gura întredeschisă și cu punga de gheață în cap și se puse din nou pe râs, cu sughițuri. Începu și el să râdă și îi povesti despre peripețiile de drum, despre Împărăție și Fericica.
Ileana puse de o cafea și comandă niște prăjituri, rugându-l să stea la cină și să-l cunoască pe soțul ei care va fi încântat să bea o bere și să se uite la meci în compania lui.
Seara, când buzduganul Zmeului se înfipse în ușă, Făt-Frumos aștepta nerăbdător pe canapeaua din sufragerie. Zmeul era un tip înalt și puternic, cu o burtă proeminentă și un început de chelie.
- Ce faci, frate? Ce mă bucur c-ai venit la noi în cartier! Ce vânt te aduce pe la noi?
Și Făt-Frumos îi povesti de-a fir a păr cum stăteau lucrurile.
Meciul era unul important, din Liga I, Ileana [Merci, Mih!] gătise friptură, berea Zmeului era cea mai bună din toate câte băuse, atmosfera era plăcută, focul ardea în șemineu jucăuș, iar Făt-Frumos se gândi la focul lui de acasă, la Marea Sală, la grădina cu flori îmbobocite în această perioadă a anului, la supușii lui dragi și la Fericica. Văzând liniștea și pacea din casa celor doi, își aminti de liniștea și pacea de acasă, de serile tihnite, de clipele lui de fericire...
Și-atunci luă hotărârea să plece spre casă dis-de-dimineață.