nu voia decât fie soare, să fie cald, atât de cald încât să-i transpire mâna mică strânsă într-a lui. nu voia să se știe singură. și mai ales... nu voia să mai facă atâtea compromisuri.
acum se preface că e bine, își schimbă vocea în telefon, să pară veselă, plină de viață, așa cum toți vor s-o audă. a băut ceva fierbinte, de aceea își trage nasul. și normal că îl trage, doar nu l-ar împinge... râsete, clinchete de pahare, lumea doarme liniștită la noapte.
nu și ea. cafeaua pe care a băut-o azi în parc plus cea de dinainte de a se întâlni cu prietenele ei o vor ține trează. cafeaua și gândul că tristețea o va copleși dacă nu este atentă...
a văzut filmul pe care și-l dorea. interesant pe alocuri, dezamăgitor ca și tot.
hei, mâine se va duce să vadă luminițele aprinzându-se peste orașul ăsta meschin și murdar. dar nu e atât de curajoasă. nu mai vrea să mai facă nimic din lucrurile pe care voia să le facă împreună.
între egoism și lașitate aleg lașitatea. și o cafea tare, care să mă țină trează și atentă să nu cad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu