furtună

miercuri a trecut ca o furtună.
am realizat abia pe la 3 că îmi este foame.
abia la 7 am plecat de la birou.
abia la 8 mi s-a făcut dor de tine.
dor-dor.
abia la 9 mi-am potolit setea și-am câștigat un pet la Bergenbier.
abia la ora 12 ai plecat și iar dor-dor.
ascult Phil Harris pe bere și da, știu că nu știi cine e, dar ce contează?
mi-ești atât de drag că uneori îmi imaginez că te pot face mic-mic-mic de tot și te pot pune în buzunar.
așa pot să te iau cu mine peste tot.
și când mi se face dor-dor pot doar să te scot din buzunar, să naufragiez o secundă-două-trei în marea care se tulbură în ochii tăi, apoi să te ascund după ureche. să-mi șoptești de dor-dor.

miercuri a trecut cu furtună. mai e puțin. puțin și vom fi iar pe căi separate, baricadate, împrejmuite. pun pariu că eu o să pun și sârmă ghimpată, să-mi fie drumul lin și calea ușoară. iar ea o să te primească cu brațele deschise și bronzate.
dar hai să nu ne întristăm. m-ai sunat deja de 2 ori în 10 minute, iar eu am refuzat să-ți răspund ca să pot să încapsulez acest sentiment într-un post peste care să pot trece mai târziu. când o să-mi fie dor-dor și tu vei fi deja târât, umilit, murdărit, dar în brațele ei.
iar eu voi fi în furtună, furtuna mea.