Ștersături

Odată, demult, am șters un vers.
Acum mă cert cu tasta backspace și se pare că ea câștigă. Atât de nesigură sunt că toate ideile mele despre ce voiam să scriu se ciocnesc și se fac țăndări.
Un ciob mi-a intrat în ochi și nu mai văd ce scriu.
E ciudat că nu regret nimic din ce am scris, dar regret ce n-am scris. Așa cum nu regret nici un rău pe care alții mi l-au făcut, ci doar binele pe care puteam să-l fac și nu l-am făcut.
Încep să mă uit chiorâș la rânduri, la cuvinte, la litere...
Așa că mă opresc aici. Nu mai scriu nimic ce aş putea şterge mai târziu. Nu mai regret nimic. Nu mai şterg nimic.
Nici măcar un vers cu apocalipticul „Te iubesc”.

Oare de ce?

Katy Perry-Lost
Asculta mai multe audio Divertisment
M-am ținut de cuvânt. Am scris în limba franceză după ce n-am mai luat contact cu draga de ea de 2 ani. Bazaconiile și greșelile sunt ale mele.
What's new: rochie de vară.
What's old: I still miss some people(sigh!)...
What's blue: The polka dots dress I wore yesterday.
What's borrowed: papucii Cristinei.
What's wrong with me: I wish I'd knew.
What's good about being me: I can do whatever I want.
Și da, ai avut dreptate.
Nu eu v-am pierdut, voi m-ați pierdut pe mine.
Se spune ca nimic nu se uită mai repede decât o binefacere(Morceau avale n'a plus de gout, pe franceza - se pare că m-am infestat rău!). Și că nimic nu doare mai tare ca adevărul... Le temps de la verite... Le jeu... c'est fini.
Mes choses terribles ont gagne, tu est perdu dans ma petite mer de pensees...
Am spus eu că sunt infestată deja... dar nu de franceză, ci de melancolie. De nevoia de a îmbrățișa pe cineva cu sufletul. De vise fără soț. De cântece despre un Tu câștigat la loteria sentimentelor și pierdut în buzunarul atâtor amintiri pârjolite. Le-am carbonizat la focul din inima mea.
Și mi-e somn. Nu suntem la mare. Nici la munte. Nu am sare în păr. Nici vânt. Nu mă ștergi cu prosopul de nisip. Nici nu mă ții de mână în timp ce încerc să urc panta. Nu căutăm scoici prin apă. Nici flori sălbatice pe creste. Nu suntem noi. Nici povestea.
Sunt doar eu... Și trebuie să recunosc că am o mâță care îmi ține o serenadă în seara asta... Din păcate, fuge de mine de fiecare dată când încerc să mă apropii. Oare de ce?

Le temps d'amoureux

daniel levi- l'envie d'aimer
Asculta mai multe audio Muzica
Une brise legere venait de se lever par une pante douce de les collines. Le champ brillait de lumiere tandre et l’air ete pleine de le parfum de thym et de lavandes.
Je l’a trouvai au milieu de champ, habillee avec sa blanche robe, son long cheveaux desordre dans l’herbe.
Elle a souri quand j’ai prise sa main.
A ce moment, un lapin traversa le champ, non loin de nous.
Elle me montra du doigt.
- Je veux l’attraper. Elle me regarda un instant, ses yeux brillerent, et il me sembla qu’elle rougissait.
Les yeux tristes…
Les discussions durrerent jusqu’au coucher du soleil et ce fut une journee plaisante.
Elle chanta joyeusement, d’une voix douce, et m’a prit dans ses bras. Nous avons suivre le chemin dans le foret, ou la lumiere joue sa brille dans le feuilles. Toute sa etant etait d’une serenite chaude.
Elle s’assez exalte sur le tapis de feuilles, herbe et fleures, sa cuir mur de porcelain eclate tout le sol.
Une seule baiser a declenche la pluie. Elle, en toute innocence, etait une tres belle creature. Mes mains caresse cette creature. Ma bouche reconfort ses levres. La pluie. Le boue. Sa blanche robe mouille. Les boucles brunes sur mes joues. Le beatitude d’un instant.

E atât de dimineață în dimineața asta

Fukkatsu no serenade
Asculta mai multe audio Blog
Atât de dimineață că aproape am uitat de vise, de așternut și de fereastra larg deschisă. Și de tine.
E atât de dimineață că mă îndrăgostesc de ziua asta. Dar am examen, așa că e o iubire im-po-si-bi-lă...
E atât de dimineață că amintirile mă năpădesc și uit de fiscalitate, de impozite directe și TVA. Atât de dimineață încât nu-mi recunosc mâinile, fața, cearcănele... Ba, cearcănele astea erau acolo și ieri... și alaltăieri parcă...
E atât de dimineață că aerul se contractă și lasă dâre fluide și răcoroase pe piele și în păr. Atât de dimineață că răsăritul alungă secunda de iubire și explodează la orizont. Raza asta se plimbă pe fața ta acum și te trezește.
E atât de dimineață că simt că nu am cum să fiu eu aici, singură cu gândurile și cursurile mele... Atât de dimineață că tu ești departe pentru prima oară.