joi, 10 iunie 2010

momentul meu de liniște


Asculta mai multe audio Muzica
m-am trezit înfășurată în cearceaful încrețit de cute albastre, îmi era cald și-am deschis geamul. aerul de seară e înăbușit și uscat, dar liniștea străzilor te îmbie să te joci cu stelele, cât cuprinzi cu ochii. o toropeală dulce pune stăpânire pe mine, iar camera se scaldă în acorduri de jazz și blues. cana grena de pe masă nu are ceai, nici cafea, iar eu aș vrea să-mi țes visele într-o pânză colorată pe care s-o port în fiecare zi însorită. iar dacă îmi vei cere, am să-ți dau un petic roșu care-n lumina de dimineață ar străluci în curcubeu, iar în ploaia de vară, ar fi ușor ca un fulg.
prin geamul deschis străbate câte o șoaptă a nopții, iar eu simt cum mă trezesc și cum în piept se adună frânturi de nume dragi. aș fugi afară din casă, aș sări într-un picior și m-aș ascunde în lumina felinarului trist, doar să mă sting cu răsăritul, aș zbura într-un dans de fluturi, să mă pierd în asfințit încet, să dispar fără urmă în somnul vrăjit care te poartă departe de mine și de noaptea mea liniștită.
probabil visezi corăbii amorțite în ape înghețate. respiri ușor și dulce, fără niciun fel de tresărire.
din nou, liberă, poate inconștientă, fredonez melodii vesele lungită în pat și-aș vrea să-ți văd ochii deschiși. să mă oprești, să mă cerți, să-mi faci un ceai și să mă săruți pe genunchiul drept, unde m-a pișcat o insectă. ceai negru, te rog. nu contează că e noapte, mie-mi place.
așternutul meu șifonat seamănă cu o furtună pe mare și e în zadar să netezesc aceste valuri înspumate. calmă, aș da cu banul dacă să te alung din gândurile-mi nocturne sau să continui să visez. e târziu și te visez. de ce m-ai trezit?
ți-am făcut ceai. plec.
mai bine nu mă mai trezeai. pleacă.

Niciun comentariu: