marți, 3 mai 2011

câteodată zâmbesc fără motiv


dar ce atâta tristețe, dragii mei?
hai să dansăm în ploaie
să bem cafea cu lapte
să întârziem la muncă
să zâmbim oamenilor de pe stradă
să batem din palme.
să zumzăim prin jur zum-zum,
pe balcon să fie fum-fum,
să ascultăm muzica la căști împrumutate
de ea. uitați-vă la ea.
își dorește să nu fi citit cartea aceea minunată.
tocmai ca să o poată descoperi iar,
cu ochii inocenți înecați în filele ei gălbui,
în timp ce-și roade o unghie albastră.
da, doar ea poate să-și dorească să
viseze și după ce s-a trezit din somn.
doar ea poate să te facă
să zumzăi zum-zum
să-ți bată inima bum-bum
să te trezești, nu știu cum
cu un sărut, când tragi un fum.
tot ea a scris aici, n-aveam cum
să fiu eu.
sunt fată serioasă, ce Dumnezeu!

4 comentarii:

ganduri.aruncate.pe.net. spunea...

De acord!:] Ce atata tristete?! Viata e frumoasa si fara efecte speciale!:x

Suflet Curcubeu spunea...

Corect! Tocmai ce am venit din ploaia de afara... :)

Alexandra :) spunea...

si eu tocmai am luat un 4 la mate :|

Suflet Curcubeu spunea...

zambeste, Alexandra, maine poate fi mai rau. adica poti lua 2.
dar daca zambesti, s-ar putea maine sa ai forta necesara sa te aduni si sa vezi ce anume lipseste in "ecuatia" ta. atunci ai sa poti transforma mai usor 4-ul acela intr-o nota mai pe placul tau.
iti tin pumnii :)