câteodată zâmbesc fără motiv

dar ce atâta tristețe, dragii mei?
hai să dansăm în ploaie
să bem cafea cu lapte
să întârziem la muncă
să zâmbim oamenilor de pe stradă
să batem din palme.
să zumzăim prin jur zum-zum,
pe balcon să fie fum-fum,
să ascultăm muzica la căști împrumutate
de ea. uitați-vă la ea.
își dorește să nu fi citit cartea aceea minunată.
tocmai ca să o poată descoperi iar,
cu ochii inocenți înecați în filele ei gălbui,
în timp ce-și roade o unghie albastră.
da, doar ea poate să-și dorească să
viseze și după ce s-a trezit din somn.
doar ea poate să te facă
să zumzăi zum-zum
să-ți bată inima bum-bum
să te trezești, nu știu cum
cu un sărut, când tragi un fum.
tot ea a scris aici, n-aveam cum
să fiu eu.
sunt fată serioasă, ce Dumnezeu!