Crăciun Fericit!

Tocmai am strâns toate vasele, toate paharele de vin (hâc!), toate firimiturile și tăvile rămase în urma mesei de Crăciun. Mă simt obosită, frântă, "bătută cu furtunul ud", cum ar zice Luci... dar fericită. De trei zile sunt într-o stare de continuă alertă, generată de curățenia de casă nouă și pregătirile de pe ultima sută de metri a unui Crăciun în care am pus suflet în toate cadourile de sub brad, în fiecare prăjitură pregătită, în fiecare gest care i-ar putea face să zâmbească pe cei din jur și, mai ales, în fiecare om drag. Sau mai puțin drag.

Pentru mine, momentul în care ușa se închide și muzica se oprește, în care ceilalți se bagă sub pături, aceasta este clipa în care pot să răsuflu, în timp ce spăl vase și cânt fals un colind, sau fredonez ceva vesel. E liniștea care se strânge într-un singur loc în tine, se cuibărește și te face s-o iubești. Îi vezi pe cei dragi dormind, sau chiar sforăind, și tu moțăi într-o ultimă încercare de a rămâne treaz să te mai bucuri puțin de această clipă.

Sunt un om fericit în mod voit. Aleg să fiu așa.

Și aleg să sufăr pentru o clipă de sinceritate. C-așa cred eu că e bine. Când o să mă lovesc mai tare, atunci poate o să schimb strategia. Până atunci, aia e, cum ar zice M.

Și aleg să încerc să te fac fericit. Și nu perfect.

Călărași-ul e un oraș mic și trist.

Dar eu sunt mare și fericită.

Crăciun Fericit!

What a woman is thinking about when wearing a tight skirt

What the fuck am I doing? WHAT. THE FUCK. AM I. DOING.

Keep it in your pants, you douchebag.

Owwww, you're cute. Aha, knew there's something wrong with you.

I wonder if I'm walking funny in these shoes.

Shit, I'm walking funny in these shoes.

Is my skirt too short?

By the looks of this old lady, my skirt is too short for the last century. So totally compliant with our days.

I'm late. Oh I am soooo late.

Dum de dum de dum de dum - O la la la - Na na na na naaaaaaaaa.

Fuck yeah, I am totally strutting this skirt.

Christmas blues, alcohol and old boyfriends

Să pui titlul Christmas blues, alcohol and old boyfriends în această perioadă echivalează cu Sex and violence în restul anului.
Treaba e că am o stare de moleșeală psihică amestecată cu niște swing-uri de mood de toată jena, totul pe un fond de depresie adâncă și de neînvins. De ce? Păi vine Crăciunul. Așa și? Iar sunt singură. Păi cum? Așa se întâmplă în fiecare an. Da, dragii mei, azi am realizat că-n toți anii mei mulți (ai naibii) de viață, n-am petrecut niciodată un Crăciun cu un significant other. Azi m-a lovit în cap, în timp ce încercam să pun o etichetă cu ce conține depresia asta a mea direct pe borcanu' cu tristețe.
Și-uite-așa, la sfârșitul unei zile care a trecut cu trenul peste mine, mi-am turnat în pahar ceva de suflet, că vorba aia, dă-mi, Doamne, tărie. Și Dumnezeu mi-a dat.
În altă ordine de idei, ieri mi-am amintit de primul meu prieten. Vaaaai cât de frumos o să spuneți. Nu. Nu a fost frumos, că m-a marcat. De ce? Păi era un geek și jumătate. Ne-am cunoscând rezolvând o problemă la fizică și ne-am certat în privința metodei prin care amândoi (!) ajungeam la același răspuns.
Da, am nimerit amândoi în aceeași bancă la Olimpiada de fizică apoi. Și mă aștepta în fiecare sâmbătă când ieșeam de la cursurile cu clasa județeană de excelență la fizică. Și mă alinta Arhimede. Și da, i-am făcut cadou o jumătate de inimă - pandantiv, pe care bineînțeles că amărâtu' și dragul de el a purtat-o zi de zi la gât.
De atunci, fără să vreau, mi-am creat un stereotip: geeks are my thing.
I once fell for a guy just because he had a Nirvana top with Albert Einstein on the back. Lame.
Și nu-mi dau niciodată numărul de telefon unui tip pe care abia l-am cunoscut fără să îl fac să calculeze măcar o funcție pentru a obține cifrele componente. Și trebuie neapărat să-mi cadă plombele când începe să vorbească despre robotică, mașinării, funcții matematice, arhitecturi de servere și limbaje de programare. That's the road to my heart.
So, Chirstmas blues. Checked.
Alcohol. Checked.
Old boyfriends. Cheeeeecked.


Song to go with the mood:

vine Crăciunul!

vine Crăciunul și colindele îmi cântă la fereastră, în căști și prin cap. am agățat beteală prin brad, prin păr și prin oameni. mi se strânge inima când mă gândesc că e primul Crăciun fără mama, dar am așa de multe lucruri pentru care să zâmbesc că nu pot lăsa singura notă falsă să-mi strice toată melodia.
în fiecare an, perioada aceasta îmi dă o energie pozitivă naturală și autentică, pe care o folosesc la maxim. mă simt ca un foc de artificii. îmi place să alerg după cadouri, să fac ceva cu mâinile mele pentru cei dragi, indiferent că e vorba de prăjituri, decorații sau pur și simplu un ceai. căldura oricărui gest mă învăluie în veselie, parcă aș fi mâncat 3 cutii de bomboane cu ciocolată.

în fiecare an, parcă plutesc printre mii de motive să zâmbesc. că e o plimbare prin frig și ger cu sora mea, în care împrăștiem voie bună, bomboane, îmbrățișări și zâmbete trecătorilor, că e un colind descoperit de curând, sau ceștile cu reni și fulgi de zăpadă, volumele Harry Potter pe care le citesc în fiecare an în această perioadă, reprezentând propriul meu cadou și cel mai bun dintre toate, că sunt momentele pline de culoare din jurul bradului și privirile furișe pe geam să vezi dacă ninge, gândurile bune îndreptate către cei mai puțin fericiți, parfumul de portocale și scorțișoară care plutește în căldura aproape moleșitoare a camerei mele, sau vechiul și clasicul playlist de colinde cu Sinatra și Celtic Woman, iubesc perioada aceasta.

promit să fiu cuminte și să împroșc cu voie bună orice Grinch care îmi iese în cale.

playlist de Crăciun, cu mere coapte, nuci și scorțișoară, gata scos din cuptor: http://www.youtube.com/playlist?list=PLhcnHz5xhl2qULO56RWpbm5ZU15IBuwqN
a se servi cu vin fiert și biscuiți :)

1001 Oameni buni și frumoși. Episodul 4: Luci

tu ești cafeaua cu lapte, răsăritul pe care îl văd din cort, printre gene somnoroase, ești nisipul și algele din păr, ești rock-ul din căști, ești jazz-ul de la 4 dimineața, când localul se închide, ești omleta de la micul dejun, salata de la prânz și ciocolata de la cină, ești plimbarea de care te bucuri pe frig și vânt, când alergi după ratb și-l prinzi, când cumperi lucruri de care n-ai neapărată nevoie, dar care te fac să te simți bine pentru că sunt drăguțe. ești casiera plăcută de la relații cu clienții, ești clipa în care te simți ușurat că ți-ai recuperat telefonul uitat de 5 minute într-un bar întunecat, ești veselia de pe strada gri și înțesată de oameni triști și apăsați de griji, ești bradul de crăciun făcut din sticle de bere, ești zacuscă pe pâine tu, cu roșii adevărate, bio. ești bicicleta lucioasă din vitrină, fata frumoasă cu umerii slabi și goi, orbul de la metrou care îți zâmbește, ești grija aia pentru cei din jur, când vrei să ajungi acasă la timp să faci ceva repede de mâncare și un ceai pentru că vei avea musafiri, ești botoșii pufoși și călduroși purtați pe ger, ești o țuică fiartă cu boia dulce, piper și scorțișoară când ești răcit-cobză. ești motivul pentru care ies în oraș deși n-am chef, ești râsul isteric din locuri publice și gluma la care nu te prinzi din prima. ești îmbrățișarea strânsă care te înăbușă pentru că te ia pe nepregătite și nu apuci să-ți tragi sufletul.

eu sunt cea care dă cu aspiratorul pe stomacul gol, sunt cea care uită unde îi sunt cheile și telefonul, care se întoarce din drum pentru că a uitat instalația de brad pe care vrea să o returneze, sunt indecizia între pungile de plastic și pungile de rafie când ești la casă și trebuie să achiți, sunt rochia de culoarea liliacului pe care uit să o spăl, sunt cutia de cadouri improvizată, întârzierea la întâlnire, confuzia, disonanța, tristețea din mijlocul veseliei, miezul bucuriei din depresie, utilitatea întruchipată a melancoliei, ultimul metrou prins în grabă, asta sunt. eu sunt cearta din miez de noapte, rimelul întins și picurat în ceașca de cafea, sunt copilul nedreptățit de lume, incapabil să găsească vinovați, incapabil să accepte incorectitudinea, inadaptat și respins. sunt cea care plânge pe o bancă din parc la 2 noaptea, dârdâind de frig. sunt îmbrățișarea strânsă care te înăbușă pentru că te ia pe nepregătite și nu apuci să-ți tragi sufletul.