1001 Oameni buni și frumoși. Episodul 4: Luci

tu ești cafeaua cu lapte, răsăritul pe care îl văd din cort, printre gene somnoroase, ești nisipul și algele din păr, ești rock-ul din căști, ești jazz-ul de la 4 dimineața, când localul se închide, ești omleta de la micul dejun, salata de la prânz și ciocolata de la cină, ești plimbarea de care te bucuri pe frig și vânt, când alergi după ratb și-l prinzi, când cumperi lucruri de care n-ai neapărată nevoie, dar care te fac să te simți bine pentru că sunt drăguțe. ești casiera plăcută de la relații cu clienții, ești clipa în care te simți ușurat că ți-ai recuperat telefonul uitat de 5 minute într-un bar întunecat, ești veselia de pe strada gri și înțesată de oameni triști și apăsați de griji, ești bradul de crăciun făcut din sticle de bere, ești zacuscă pe pâine tu, cu roșii adevărate, bio. ești bicicleta lucioasă din vitrină, fata frumoasă cu umerii slabi și goi, orbul de la metrou care îți zâmbește, ești grija aia pentru cei din jur, când vrei să ajungi acasă la timp să faci ceva repede de mâncare și un ceai pentru că vei avea musafiri, ești botoșii pufoși și călduroși purtați pe ger, ești o țuică fiartă cu boia dulce, piper și scorțișoară când ești răcit-cobză. ești motivul pentru care ies în oraș deși n-am chef, ești râsul isteric din locuri publice și gluma la care nu te prinzi din prima. ești îmbrățișarea strânsă care te înăbușă pentru că te ia pe nepregătite și nu apuci să-ți tragi sufletul.

eu sunt cea care dă cu aspiratorul pe stomacul gol, sunt cea care uită unde îi sunt cheile și telefonul, care se întoarce din drum pentru că a uitat instalația de brad pe care vrea să o returneze, sunt indecizia între pungile de plastic și pungile de rafie când ești la casă și trebuie să achiți, sunt rochia de culoarea liliacului pe care uit să o spăl, sunt cutia de cadouri improvizată, întârzierea la întâlnire, confuzia, disonanța, tristețea din mijlocul veseliei, miezul bucuriei din depresie, utilitatea întruchipată a melancoliei, ultimul metrou prins în grabă, asta sunt. eu sunt cearta din miez de noapte, rimelul întins și picurat în ceașca de cafea, sunt copilul nedreptățit de lume, incapabil să găsească vinovați, incapabil să accepte incorectitudinea, inadaptat și respins. sunt cea care plânge pe o bancă din parc la 2 noaptea, dârdâind de frig. sunt îmbrățișarea strânsă care te înăbușă pentru că te ia pe nepregătite și nu apuci să-ți tragi sufletul.