Crăciun Fericit!

Tocmai am strâns toate vasele, toate paharele de vin (hâc!), toate firimiturile și tăvile rămase în urma mesei de Crăciun. Mă simt obosită, frântă, "bătută cu furtunul ud", cum ar zice Luci... dar fericită. De trei zile sunt într-o stare de continuă alertă, generată de curățenia de casă nouă și pregătirile de pe ultima sută de metri a unui Crăciun în care am pus suflet în toate cadourile de sub brad, în fiecare prăjitură pregătită, în fiecare gest care i-ar putea face să zâmbească pe cei din jur și, mai ales, în fiecare om drag. Sau mai puțin drag.

Pentru mine, momentul în care ușa se închide și muzica se oprește, în care ceilalți se bagă sub pături, aceasta este clipa în care pot să răsuflu, în timp ce spăl vase și cânt fals un colind, sau fredonez ceva vesel. E liniștea care se strânge într-un singur loc în tine, se cuibărește și te face s-o iubești. Îi vezi pe cei dragi dormind, sau chiar sforăind, și tu moțăi într-o ultimă încercare de a rămâne treaz să te mai bucuri puțin de această clipă.

Sunt un om fericit în mod voit. Aleg să fiu așa.

Și aleg să sufăr pentru o clipă de sinceritate. C-așa cred eu că e bine. Când o să mă lovesc mai tare, atunci poate o să schimb strategia. Până atunci, aia e, cum ar zice M.

Și aleg să încerc să te fac fericit. Și nu perfect.

Călărași-ul e un oraș mic și trist.

Dar eu sunt mare și fericită.

Crăciun Fericit!