Partons vite

Alexa, je suis contente de toi!elle avait cache son visage dans ses mains.
Partons vite, la joie est loin!

Vezi mai multe video din Muzica

patetic vorbind,

Asculta mai multe audio Muzica
ai avut dreptate. zilele trec, se fac teanc, toate seamănă una cu alta, mai ales că în cea mai mare parte a timpului uităm că suntem dependenți genetic de azurul cerului. n-am reușit nici acum să găsesc un super-erou printre nori, dar măcar n-am uitat zilele de martie, cu mirosul pământului în care pulsează fecunditatea, cu aerul rece, dar mângâietor și dulce, cu parfumul delicat al mugurilor ce plesnesc pe crengile pomilor...
ai avut dreptate. pot să trăiesc fără tine. când și când, îmi mai apari în memorie și-atunci simt cum ceva se strânge în mine, dar zâmbesc și privesc în jur, uitând o clipă de singurătate și plictiseală.
nu pot să uit seara, acea ultimă seară în care te-am urât că m-ai lăsat să plâng pe terenul de sport și m-ai găsit tot acolo, cu rimelul întins și ochii tulburi. m-ai luat în brațe și m-am simțit ca un copil care a făcut ceva rău, așa că m-am ghemuit la pieptul tău și-am început să-ți spun verzi și-uscate. că te urăsc, că vreau să pleci, că nu mai vreau să-ți pese. mi-ai șters machiajul uscat și m-ai luat de mână. hai la o bere, nu suport să te văd așa. îmi venea să te înjur, să te lovesc, să te mușc, orice, numai să-ți arăt că te urăsc. dar am pus privirea în pământ. bine, merg, dar vreau să trecem pe-acasă. vreau să-i las un bilet lui satan să știe unde suntem în caz că vine după sufletul tău. am început să râdem, tu mi-ai luat ghiozdanul și tot drumul până la bar am ascultat forfota orașului și-am privit cerul înstelat.
toată lumea se uita la noi cum plângeam ca doi proști, ținându-ne în brațe. nici acum nu știu ce s-a întâmplat. ți-am zic, cred, că vreau să stau departe de tine. da, asta. da, și să vii să-ți iei lucrurile. ți-am udat tricoul ăla verde pe care-l purtai când ieșeai la fotbal și când ne-am revenit mi-ai zis că e o pierdere. pentru că era tricoul tău preferat și eu l-am udat cu lacrimile mele stupide. bietul satan. va veni după sufletul tău și va pleca cu mâna goală.
din nou râsete. a doua zi de dimineață tot dormitorul era cu curu-n sus. răscoliseși chiar și după șosetele pe care le aruncai peste tot. nu mai erai. mi-am făcut o cafea, am deschis geamul și-am început să plâng. și-am plâns, până-am adormit.
când m-a trezit alarma speram să fie un vis totul dar... țeapă, așa cum ziceai tu.
de-atunci zilele mele trec. noroc că nu am calendar. cred că l-aș fi măzgălit cu x-uri, toate fiind zilele fără tine. noroc că nu am voie să distrug pereții, m-ar fi tentat să fac măcar bețișoare, ca-n închisoare.
așa mă simt. în propria închisoare.
de-asta mă uit la prison break, poate prind vreo șmecherie să scap de-aici.
bullshit. mă uit pentru că-mi place actorul.
ai avut dreptate și de data asta.
ghici ce? mi-am pierdut telefonul și nu mai știu numărul tău, iar tu nu-l ști pe-al meu. hai să vedem dacă ai avut dreptate și-ai să mă suni tu primul.

Noapte bună

E noapte și frigiderul huruie
cred că moare
Paharul tău e murdar și n-am chef să-l spăl...
e răcoare
și tu ai adormit
visezi oare?
închid fereastra și mă-ntind
dar n-am stare.
Și te privesc cum dormi,
înger decăzut
și-aș vrea chipul senin
să-l sărut
dar e noapte și frigiderul huruie...
sunt pierdut
căci huruitul lui hectic
de rebut
m-a trezit... și-acum stau
în pat, ciufut
căci mi-am amintit
c-ai plecat
și-ai uitat
suc acidulat
în paharul nespălat...

Iar am scris ca un ciclop. adică având un ochi deschis și unul închis de somn și-oboseală. nu știu de ce am simțit nevoia să scriu ceva, poate pentru că sunt liniștită și mă simt... împăcată cu cei din jur, cu gândurile și emoțiile mele.
Mi-e somn. miesomnmiesomnmiesomn.
Mâine, proiect urbanism.
Mâine, ceai cu Cristina.
Mâine, work.
Mâine, Evarză... mâine. pardon, azi.

My friends are tree huggers

Asculta mai multe audio Muzica
Zile precum aceasta ar trebui trecute în calendar cu un curcubeu deasupra. M-am bucurat azi de soare și de vânt, de prieteni mulți și dragi, de o cafea împărțită cu una dintre cele mai minunate persoane pe care le cunosc, de libertate și zâmbete, de cărți și chitară, de suflete calde și colorate și de o mistuitoare dorință să ajung din nou pe munte. A, da, și de o durere de cap pe care dragul de Paul mi-a dat-o neintenționat. Stați liniștiți, el are buza spartă. În 4 locuri. Eh, eu sunt culpabilă doar de 3.
Revin cu poze imediat ce reușesc să dau de un alt inculpat care a dispărut de la locul faptei precum măgarul în ceață. Și nu vorbesc metaforic.
Aș vrea să vă împărtășesc puțin din bucuria mea, de-aceea vă rog, când mai vedeți un grup de nebuni gălăgioși și cuminți cântând în Herăstrău la chitară, întinși pe iarbă, opriți-vă o clipă... și zâmbiți.
Vasul mult prea fin al sufletului meu e atât de plin de fericire că stă să se spargă. Mă chinuie doar un dor de pădure, de verdeața proaspătă și munte, locul sfânt și iubit în care se ascunde mereu acea bucățică strălucitoare din sufletul meu.
Doar sunetul de chitară și glasurile dragi mă pot înconjura de o lumină aurie când muntele nu poate. De-aceea spun că zile precum aceasta ar trebui trecute în calendar cu un curcubeu deasupra.

PS – Cati a îmbrățișat un pom pe nume Gogu. Bineeee, Cati! Mulțumesc, Papi, Ghinea, Paul, Isah, Mari și tipului ăluia care a venit la noi să ne-asculte și să cânte.

LE : Poze!

Meet Cati.

She's adorable.

Meet Papi.

She's so cute I forget what a pain in the ass she can be sometimes.

Here's Isah.

Isah with Mari...

Isah without Mari :)

Here's me playing.

The rollerskates Cati almost fell with... She gracefully hugged a tree, but she won't need stitches...

Finally, here's me proposing to Paul...

De fapt, îl rugam să vină cu noi pe Negoiu, dar nimeni nu mă crede... :D
The End
Photos by Ghinea

poem

Asculta mai multe audio Muzica
you forgot your cup of tea...
the sigle thing
you forgot.
it smiled to me
this morning;
time stopped.
you forgot your cup of tea
and it helds a little sea.
it might just be the last thing
your lips touched this lovely spring.
can’t believe you forgot,
i feel i’m a blind spot
as it smiles again to me...
you forgot your cup of tea...

Pe o scară de la 1 la 10...

cât de mult vă doriți să vină căldura?

Pădurea de salcîmi

Asculta mai multe audio Muzica


- Dacă o să plec vreodată și n-o să mă mai întorc, te rog să nu mă uiți.
- Ce vorbești? De unde ți-a venit ideea asta?
Fata își lăsă capul brunet pe spate, insipră aerul îmbibat de parfumul salcîmilor și zîmbi. Privirea îi era pierdută în zare, ca și cum scruta depărtarea în căutarea a ceva...
- Nu știu, poate că mi s-a întipărit ideea că într-o zi n-o să te mai văd. Nu știu...
Cealaltă fată o privi nedumerită.
- Aș vrea să știu că nimic n-o să ne despartă vreodată, continuă prima. Aș vrea să fim mereu alături una de cealaltă. Își întoarse ochii de un căprui adînc către ea. Acum stăteau față în față.
- N-o să ne despartă nimic, ai înțeles? Nimic. N-o să permit asta.
Exista un fel de înțelegere tacită între ele, ca o promisiune care plana în eter și făcea ca tot ceea ce exista în jur să pară fără sens. Pădurea de salcîmi, cerul senin, dealurile înverzite, soarele primăvăratic, casele mici și străzile curate, toate se estompau prin legătura dintre ele.
- Simona... Te gîndești vreodată la ce-o să faci cu viața ta? Adică, să faci ceva?
- Da, dar nu știu în ce măsură voi reuși să fac ceea ce îmi propun...
- Și dacă n-o să putem să facem ceea ce ne propunem?
- Măcar am încercat...
- Și dacă nici măcar nu am avut șansa să încercăm?
Simona ridică sprîncenele negre în semn de întrebare. Avea un chip măsliniu și fin, ochi negri și un păr lung și creț, care nicioadată nu părea să stea locului. Chipul de copil, încadrat de zulufi neascultători, o făcea să semene cu o fiică a Medusei, doar că tot timpul avea un zîmbet inocent care te putea convinge să faci orice îți zicea.
- Simo, dacă n-o să putem face nimic? Dacă murim mîine?
- Ce-ți veni cu întrebările astea ridicole?
- Dacă mor?
- Atunci am să vin aici, în păduricea noastră de salcîmi, să-ți vorbesc, așa cum îți vorbesc acum. Ți-am zis, nimic nu ne va despărți.
- Da, dacă ți-e dor de mine, să vii aici. Am să fiu aici. Și dacă am să mor, am să fiu aici.
- La fel și eu. Dacă nu știi unde să mă găsești am să fiu aici.
Cele două fete își zîmbiră. Un sentiment de căldură le unea.
Aveam 13 ani și țineam peste măsură una la cealaltă. Mereu, pădurea de salcîmi a fost locul unde ne regăseam. Chiar dacă eu sunt în București, pasăre călătoare, mereu în căutarea a ceva care să mă mulțumească și să-mi aducă liniștea, mereu nerăbdătoare și neîmblînzită , iar Simona a rămas devotată locurilor natale, precum unui copac înrădăcinat în pămîntul în care s-a născut, nici acum nu am uitat promisiunile pe care ni le-am făcut în copilărie. Viața ne-a despărțit fizic, dar știu că ea se gîndește la mine și știu că legătura care s-a format între noi încă de la 7 ani nu se va rupe niciodată. Și cînd îi e dor de mine merge în păduricea de salcîmi a bunicului, să-și amintească orele de fericire inocentă, cu intimități adolescentine și naive, cu taine curate și prietenie pură.
Amintirile îmi înfloresc acum în suflet, cînd știu că e fericită. La Mulți Ani, Simo! La Mulți Ani și să mă ierți că nu sunt acolo fizic. Să fii fericită, Crețule!
N-am să uit niciodată jocurile și năzbîtiile copilăriei. N-am să uit să fiu Sailor Moon. N-am să uit că tu ești Sailor Marte. N-am să uit, îți promit, de toate serile de vară, cu discuțiile intime și plimbările "ciquitite", de nopțile pline de magia adolescenței, de pizza noastră cu aromă de șuncă, de camera ta cu miros de lăcrămioare, de claia ta sălbatică de păr, de certurile noastre inocente, de oglinda ta maaaare, de masa ta de biliard improvizată și posterele cu care ți-ai înțesat pereții... Niciodată...

era și timpul...

Asculta mai multe audio Muzica
Acesta este unul dintre acele posturi lungi și obositoare, la care nu am lucrat conștient, pentru că el a fost efectiv scris in 15 minute, dar frînturi din acest discurs mi s-au perindat prin subconștient timp de mult timp... poate prea mult timp.
M-am eliberat. M-am eliberat de tine și de noi, de tot ce am fost și suntem, de ceea ce am putea fi sau vom fi. Pînă și cuvîntul „liber” simt cum îmi joacă în creier, mi se plimbă prin irisul strălucitor și-mi înflorește pe limbă. Simt cum inima îmi tresaltă de bucurie și exaltare atunci cînd îl pronunț...
Nu libertatea sufletului e cea care mă încîntă, ci a rațiunii. Pot în sfîrșit să analizez lucrurile la rece, pot să extrag ideile pure dintr-un raționent curat fără vechile incursiuni ale stării de leșin pe care doar chipul tău mi-o poate provoca. Vechile efuziuni romantice îmi par acum copilării, te-aș lua frumos de urechi și te-aș pune într-o cutiuță pînă mi se face dor de tine. Pămîntul nu-mi mai fuge de sub picioare cînd tu mă dezamăgești și, ca să vezi, nu mai sunt confuză, nu mă mai pierd [decît uneori] în idei. Starea de imponderabilitate pe care mi-o inducea prezența ta a dispărut odată ce te-am făcut om. Da, te-am făcut om. Căci toată dragostea mea era ceva neomenesc, ceva ce scinda toate barierele psihologice și fizice, era dragostea aceea crudă, fără pată, un fel de devotament complet. Voiam să te iubesc atît încît să mă desprind de propria-mi ființă, să mă contopesc cu totul în voința ta, să devin însăși voința ta. Ca o mireasă spiritualizată, te-am ridicat la rangul de supraom, de ființă superioară care-mi transcende sufletul cu o simplă atingere. Mi-am sacrificat inima, sufletul, trupul. Toate erau în puterea ta, mai puțin conștiința. Nu mai suportam să te pierd printre degetele ei. Alerga în cercuri, precum o fată sălbatică, înnebunită de durere și extaz, beată de atîta pierdere și sacrificiu. Clipă de clipă, suferea precum o jivină rănită, nenorocită de însăși existența ei mizerabilă și agonia care o veștejea și o chircea, pînă ce-a rămas doar un fir subțire. Zi de zi, firul conștiinței se subția, simțeam fragilitatea cum se adună în mine, simțeam cum aveam să cad în umbră. Sălbăticiunea îngrozitoare care trăia dincolo de perdeaua ființei mele s-a trezit în clipa în care și-a dat seama că nu tu ești criminalul, ci eu. Eu, ca o copilă proastă, mă chinuiam să-mi sufoc propria-mi conștiință, bolnavă de întunericul ce se strîngea tot mai aproape de mine. Eu, comandată de idealismul meu scîrbos, am ajuns așa, ruptă de realitate și de oameni. Am crescut în mine dorința de iubire, am trăit-o prin toate sentimentele și-am transformat-o în însăși rațiunea de a fi.
Am greșit, căci tu nu aveai habar de modul în care eu te-am metamorfozat în Omul pe care îl iubesc dintr-o ciudată pornire izvorîtă din vanitate. M-am orbit singură pînă ce adevărul crud și amar mi-a intrat în ochi. De atunci, respir și gîndesc. Cîntăresc. Ideile curg, iar izvorul de binefacere pe care l-au format mă face să mă simt ca un nou-născut. Da, ca un om nou. Aveam, deci, nevoie doar să-mi admit greșeala, să admit că tu nu ești așa cum te vedeam, idealul meu spiritual, ci doar un om față de care nu nutresc decît un respect subțire ca o pojghiță de gheață, respect pe care doar prin libertatea acțiunilor tale l-ai cîștigat. Poate meritai mai mult. Dar acum, după tot zbuciumul, după tot chinul superficialității, după ce mi-am luat uși în nas și picioare în ușă, după ce am simțit cum îmi plesnește inima de presiune, cum îmi ticăie mintea ca o bombă pe care nu o poți dezamorsa, acum, aici, în scris, recunosc: nu te iubesc. Nu te-am iubit niciodată. Tot ceea ce a fost iubire în mine a fost pentru un Om care nu există. Greșeala mea, păcatul meu ordinar a fost să te văd ca acel Om care mi-ar aduce fericirea măruntă și m-ar ajuta s-o caut pe cea deplină. Cum ar zice Shakespeare: Oups, eroare! Au, nu... Alas, I am a woman friendless, hopeless!

comme d’habitude,

Asculta mai multe audio Muzica

nu pot să dorm. partea proastă e că alarma nu mai funcționează.
și papi e o dulce. s-a oferit să-mi strice somnul de cățel cu burta-n sus, doar-doar îi voi aduce cumva un strop de entuziasm pentru ziua asta amară de luni care m-a prins cu ochii cît cepele, pironiți pe pereți de la atîta numărat de oi imaginare. roiniță, tei, trei frați pătați, passiflora, sunătoare, coada calului, soc... toate plantele medicinale din lume cu efect de relaxare se află frumos etajate în dulăpiorul pe care acum 3 nopți mă chinuiam să-l mut în celălalt colț al camerei. adică, dacă tot nu mă fac să dorm, măcar estetic să mă mulțumească.
am pus mîna pe o carte și sper să dau log off în cele 10 minute cîte mi-au mai rămas din numărătoarea inversă. zice aici pe cutie că în 30 de minute își fac treaba pastilele cu passiflora de la plafar. ei, aș... mă mulțumesc dacă adorm chiar și într-o oră... n-am eu șanse să trag pe dreapta și să-mi primesc pașaport către Țara Lui Somn Liniștit... one mississippi, two mississippi, three mississs...

Dublu

Asculta mai multe audio Muzica
- Băi, de cînd beau din berea asta nu mai văd bine!
- Ai o problemă la ochi, îți zic eu!
- Da, dar văd dublu!
- Toți aici sunt gemeni, nu ți-ai dat seama?
Te rog, nu mă mai lăsa să gătesc, uite și tu cum arată camera asta. Broccoli pe jos, condimente împrăștiate pe masă, chiuveta plină de orez, vase nespălate teancuri-teancuri. Te rog nu mă mai lăsa să gătesc și să mă gîndesc la tine. Te-aștept și-am o scînteie ciudată în ochi. Și-afară plouă rece, mărunt și-apăsător, și-n casă plouă infernal în luna lui marte. Te rog, comandă de mîncare data viitoare, nu mă mai lăsa să mă apropii de vase. De fapt nici nu te mai aștept. De fapt am gătit doar pentru mine. Dar am gătit 2 porții. De fapt e chiar delicios. De fapt tu nu vii. Poate e mai bine așa, decît să stau cu ochii pironiți în podea, iar tu să-mi cauți privirea și să mă întrebi dacă sunt ok. Poate e mai bine să nu vezi scînteia aceea ciudată din ochi. Și poate e mai bine așa.
- Mai vezi dublu?
- Nu, dar văd că ești tristă.
- Eu ți-am zis că ai o problemă la ochi.

Well, I'm back

Asculta mai multe audio Muzica

Probabil vă întrebați ce-am mai făcut eu leitli. Păi... am citit mult, am dormit puțin spre deloc și-am tras ponoasele unui stil de viață toxic și aglomerat. Pe scurt, n-am făcut nimic bun. Aștept să se aprindă lumina divină și în beculețul meu ca să pot termina licența. Sau mă rog, măcar să-i găsesc un început. Și-așa cătrănită și cu morcovul, cu tot cu iepure și vînător în spatele meu, caut o potecă de salvare, că drumul l-am pierdut de mult. Am nevoie de o hartă care să-mi spună așa atunci cînd o consult: PE-AICI DA... PE-AICI NU.
Și că tot veni vorba. Am ajuns și la facultate, draga de ea. So please clap your hands măcar așa de încurajare, căci dacă mai rezist pe sistemul work-facultate-home sweet home-insomnia-la 7 tre’ să plec de-acasă vreau să dorm vreau să dorm înseamnă că sunt Super Girl și care mă mai supără îl altoiesc cu privirea mea cu laser, frate. Sau îl voi invita să ia masa cu mine. Eu gătesc. Dar nu mănînc. Nici cîinii de la cămin. Pun opera de hartă într-o pungă, scriu cu litere de-o șchioapă „Toxic waste” și-o duc frumușel la containerul cu miros de trandafiri...
A venit primăvara și mie mi-e dor de munte, mi-e dor de nisip și soare, de gustul libertății și-a aerului curat. Vreau să plec din oraș, vreau să alerg prin iarbă, vreau să mă uit la cer și să-mi imaginez că un nor-cămilă mănîncă un nor-înghețată și să stau ceasuri în șir cu ochii închiși, gîndidu-mă la aroma pe care o are norul-înghețată. Vreau să ascult o chitară la răsăritul soarelui, să ne împărțim fericirea de la unul la altul, să nu ne pese de vînt, ploaie, de cursul euro, de nasturii care ne cad de la palton sau de factura la telefon. Știu, ai să-mi spui că sunt nebună, eu am să zîmbesc, tu ai să mă iei în brațe, voi scoate un cîrîit pe care tu îl vei găsi drăgălaș, îmi vei spune că am dreptate și că nu există nimic mai frumos ca visele și libertatea. Iar eu am să-ți sustrag ceasul ca să uităm de ora plecării.
Promit să termin licența.
Să gătesc ceva semi-comestibil. Mi-a zis una bucată Paul bucătar că mă învață o rețetă mexicană.
Să mă apuc de minunatul proiect despre manipulare[MUHAHA!].
Să zîmbesc.
Să downloadez toate cele 20 de subtitrări pentru toate cele 20 de filme cu Mel Gibson pe care i le-am pregătit mamei ca mărțișor special.
Să merg la facultate zi de zi, sau măcar pe undeva pe-aproape:D.
Să visez mai des și să dorm mai mult.
Să merg pe Negoiu. De ziua mea.
Să te iubesc. De ziua ta, a mea și în fiecare Luni și Duminică și zilele dintre ele.
Să mă-mbăt cu fericire. Sau halcoale, depinde de ficatul fiecăruia.
Să merg la concertul Aisidisi, dragă pisi.
Să o recondiționez pe Felicia[chitara].
Să scriu mai des.
Să beau mai puțină cafea și mai mult ceai.
Să citesc toooooată lista de cărți pe care mi-am pregătit-o la început de an.
Să aflu care parte a creierului mi-o folosesc mai mult.
Să fac curat mai des.
Să port tocuri.
Să scot rochiile de la naftalină.
Să fac ordine în dulap.
Să mă țin de cuvînt cînd zic că voi face ordine în dulap.
Să vă fac să zîmbiți.
Să nu uit de postul acesta.
Să îmi amintiți de postul acesta în caz că uit :D.