marți, 18 mai 2010

fructe de pădure, pepene și straciatella


Asculta mai multe audio Muzica

ambalaje, telefoane, ciorapi, cărți, umerașe, căști, genți și-un cuțit. nu mai am loc în pat de ele. ascult cum cade ploaia la geam și mă gândesc.
azi am trecut pe lângă chioșcul unde ne-am văzut întâia dată. îți cumpărai înghețată. m-am oferit să-ți iau una, dar m-ai refuzat, cu obrajii îmbujorați și ochii strălucind. ai plecat, lăsând în urma ta parfumul citric al părului lung și brunet.
mi-amintesc de parcul unde te-am revăzut. stăteai pe o bancă și citeai. nu îndrăzneam să mă așez lângă tine, până te-am văzut că te ridici. norocul meu. din nou chioșcul de înghețată. nu aveai mărunțiș. și m-ai lăsat să-ți cumpăr una. fructe de pădure, pepene și straciatella. preferata ta.
ne-am plimbat o jumătate de oră doar. ai plecat, aveai nu știu ce bagaj de făcut.
de-atunci am știut.
erai mereu veselă, plină de viață, râdeai zgomotos, din toată inima, dansai pe stradă și țipai de bucurie când vedeai pe cineva drag.
cea care mă făcea să roșesc. care mă enerva atât de ușor. cea care uita mereu să pună dopul la pasta de dinți. care nu suporta să doarmă îmbrăcată.
adormeai cu mâna prin păr, cu fața acoperită și genunchii strânși, cât mai strânși. aveai un somn atât de agitat încât de multe ori așternutul ajungea pe podea. dar nu-mi păsa, căci mereu te trezeai mai târziu decât mine. puteam să te privesc cum dormi. doamne, cât de liniștit îți era chipul și cum aș fi vrut atunci să te sărut. dar îmi era teamă să nu-ți stric visele acelea de copil pe care mi le povesteai la micul dejun.
apoi cafeaua. mereu cafeaua de dimineață. și-apoi dușul, hainele, parfumul, drumul către metrou, țigara înainte de serviciu, sărutul de rămas-bun, sărutul de bun-venit, cumpărăturile, cina, tăcerea ta bizară, privirea ta pierdută-n gol, zâmbetul amar care îți împodobea chipul, tresărirea, ceaiul, îmbrățișarea, palmele tale ușoare pe gâtul meu, parfumul tău iar, atingerea fină a frunții tale pe obrazul meu, sânii tăi moi, contopirea, geamătul, ochii tăi, ochii tăi, lacrimile... lacrimile, noaptea, ploaia, visul...
ambalaje, telefoane, ciorapi, cărți, umerașe, căști, genți și-un cuțit. nu mai am loc în pat de ele. ascult cum cade ploaia la geam și mi te imaginez aici. ești atât de aproape încât parfumul tău mi-a invadat plămânii, îți simt buzele fierbinți pe tâmple și mângâierile dulci prin păr.

9 comentarii:

Mih spunea...

ce ritm alert are spre sfarsit...foarte fain. Tocmai memoram si eu prima intalnire si tot tacamul cu persoana respectiva:P Si chiar ma gandeam sa scriu un post. Dar nu o mai fac ca o sa zici ca m-am luat dupa tine :))

[cred ca are ceva seara asta de ne amintim aceaste povesti]

MusicInfusion spunea...

Hei, foarte faina postarea ta.Bravo:D

Suflet Curcubeu spunea...

@Mih, eu n-o să zic nimic :-$

[e din cauză că ploua]

@MusicInfusion, mulțumesc. Melodia m-a inspirat foarte mult. :)

Dianna spunea...

ştii cum e zâmbetul acela trist, zâmbetul de dor...? asta mi-a lăsat textul în minte şi pe buze...

ce ciudat... în toate colţurile ţării a ploua şi parcă acelaşi efect la avut asupra noastră :)

Suflet Curcubeu spunea...

@Dianna, știu... Nu există fericire de care să îți amintești fără tristețe. [Octavian Paler]

nostalgia cuprinde România...

Mih spunea...

Eu cred doar ca e anotipmul amintirilor, a iubirilor pierdute, a celor care le vom pierde, a apasarii..clima e data peste cap..la fel si starea noastra emotionala. Si cine zicea ca nu comunicam cu tot ce ne inconjoara..pana la urma suntem pamant..

[scuzata-mi fie melancolia...mi-e dor de stare de siguranta...][m-a pus pe ganduri postul asta..de fiecare data cand il recitesc.]

Suflet Curcubeu spunea...

@Mih, cred că a ieșit soarele :)

[te scuz mamă, dar nu te lăsa condus de melancolie]

Joker spunea...

Cam multe culori in curcubeul asta al tau.
De la un anumit numar in sus...pot fi obositoare, tu stii de gratia si intensitatea lor. La o aruncare fulguranta cu privirea ...eu asa bagai de seama.
Ps Poate mai mult decat am citit eu in viteza aici, la tine sunt ochii...ce de abia se intrevad.

Suflet Curcubeu spunea...

@Joker, parametrii întregului spectru de emoții umane nu sunt de fiecare dată cei doriți.
E lucru de înțeles că unora li se poate părea obositoare această paradă a culorilor, dar doar la o aruncare fulgurantă cu privirea :)
O seara faina