niciodată nu există prea multă drujbă în viața ta. de aceea, drujba-mi strică somnul, visurile mi le pradă, iar tăietorul de iarbă, copiii de liceu fumând la geamul meu de la parter, țipetele de pe terenul de joacă, toate urlă "Rise and shine, it's a bright new day"
la facultate, examen. zona e plină de muncitori care mai de care mai plictisiți și adormiți, toți trăgând de câte-o lopată, cu ochii la trecători, "ie grele facultățile ăstea, păpușe?" "ie grele, nene!" "io dacă eram în locu' tău mă duceam în țări străine să dansez pe mese și să bag banii la chiloți!"
după-amiaza, la muncă, numai dâmburi gropi și hopuri. locul e un șantier, simfonia picamerului mă amețește, iar urechile mele sângerează. nu mai zic de muncitori.
seara, acasă, țipetele de pe hol, muzica house la maxim, huruitul frigiderului, bocăneli și troscăneli...
așa că weekendul ăsta iar am plecat, să-mi limpezesc sufletul de oraș, de zgomot, să-mi scot picamerul din creier și drujba din inimă, să merg la munte, să îmbrățișez copacii, să ascult liniștea crestei și să stau așa, cufundată în armonia naturii...
6 comentarii:
Era o reclama in care punea pe un muncitor cu picamer intr-o cutie de sticla. :)) nu ar fi rau ca toti sa aiba asa o cutiuta magica.
Si eu urasc santierul ce ne inconjoara. Numai ca, spre fericirea mea, zona in care stau nu are decat un liceu langa si multe cluburi :)) Macar de praf si muncitori vorbareti am scapat. Aaa si am si multi copaci:X
p.s. sper ca ti-a priit weekendul. :*
încearcă să-ţi concentrezi atenţia asupra vântului, poate te ajută şi-ţi mai distrage atenţia de la tot ce e în jur...
~~~
mi-e dor şi mie să îmbrăţişez un copac :)
@Mih, cutiile acelea izolate fonic ar fi utile pentru o grăma' de chestii: cerșetorii fake din metrou, vânzătorii ambulanți de șervețele umede și toate persoanele care trec pe stradă și se exprimă cam așa:
fiare veeeeeechi, fiareeeeeee!
cartoooofi!
sticle goale, sticle goaleeee!
cărămidă pentru sobeeeee!
perdeleee, hai la perdeleeee!
bastoane, băieți! ciocolată, băieți! batoane, băieți! semințe, băieți!
etc, you get the point.
weekendul meu a fost minunat, l-am petrecut cu niște oameni frumoși și buni, culegând gunoaie de prin pădurea din Valea lui Ivan și admirând crestele în Ceardacul Stanciului. nu mai zic de cioba de fasoi' cu ceapă, de extraordinarul Nea Gogu, cabanierul, de clipele frumoase pe care le-am petrecut în compania stelelor, a brazilor, a liliacului sălbatic și-a canelor de vin :)
@Diana, ai dreptate, vântul îmi este tovarăș vechi. de multe ori îmi alină dorul de casă, de Dunăre sau de munți, chiar de persoana aceea dragă, care-i atât de departe că nici metroul, nici telefonul, nici e-mailul nu mai duc la ea...
am îmbrățișat eu un brad pentru tine, iar acum polarul meu miroase așa frumos a rășină că nu l-aș mai băga la spălat. păcat că l-am tăvălit prin grohotiș :D
O seară faină tuturor
*cănilor cu vin, se înțelege de unde se trage greșeala :D
hai ca daca stii sa asculti ce te-nconjoara, o sa iasa o adevarata simfoinie. :)) Numai sa pui totul cap la cap.
Hello David, probabil ar ieși un trip-hop cu infulențe death/black metal... of, de-ar fi așa, și n-ar ieși o manea grasă...
Trimiteți un comentariu