was your favourite kind of smile.
so you wouldn’t want to break it every time you see it.
cam așa aș vrea, da. să nu mai văd mutrele voastre mirate “da’ ce zâmbești fetițo? ești posedată? ia să-ți pocim noi puțin rînjetul ăsta enervant!”
da, dragii mei, am o herghelie de demoni colcăind prin mine, de-aia surîd ca pisica de Cheshire. și cu cât vă irită mai tare, cu atât mai mult vă arăt fasolea, mai ceva ca nenea castoru’ ăla din reclama de la Colgate. aici fac o paranteză. voi știați că de fapt castorii au dinții galbeni, nicidecum albi? mi se pare o alegere neinspirata pentru o reclamă la pastă de dinți. adică, na, vede copilu’ la discoveri sau animăl planet ca rozătoarele acestea au de fapt dantura galbenă și diformă și se duce la mami să-i spună că nu se mai spală pe dinți, că doar nu vrea să ajungă și el așa?
whatever, ne întoarcem la subiectul de bază. mutra mea zîmbitoare. am avut ședință la muncă și fiecare a trebuit să scrie pe bilețele 3 calități proprii. biletele se amestecau și cu toții trebuiam să ghicim al cui era fiecare în parte. o prostioară. n-a fost nevoie decât de una dintre caracteristici pentru a fii identificată: zîmbitoare.
și-aici toată lumea s-a încruntat. și eu am roșit.
so, what would you do if i smiled to you?
would you laugh at me? would you smile back? would you stay?
what would it be?
Photo by Ghinea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu