Obosita

Obosita. Sunt atat de obosita ca nu mai am diacritice, atat de franta ca nu mai stiu cine e fata incercanata care ma priveste din oglinda. M-am saturat sa tot alerg, sa tot fug, sa ma tot zbat. De parca toata viata e un maraton, de parca fiecare pas pe care il fac trebuie sa fie apasat si iute. Sunt obosita si-mi vajaie capul, ma doare tot corpul si imi simt nervii moi ca de vata. As vrea doar un rasarit, pe malul Dunarii, sa ma imbrac in nisip si alge, sa incremenesc in tumultul molatec al verii, iar apa sa-mi clipoceasca usor printre degete.
M-am saturat de bagaje, m-am saturat de cafele de seara si de mirosul necunoscut al pernei. As vrea doar un apus rosu, vibrant, o ameteala de culori sangerii aruncate in vapaia unei seri de vara, cand pana si vantul tace in zborul lui printre firele de iarba. As vrea doar sa mai sorb odata apa racoroasa si repede a unui rau proaspat de munte, ca o mangaiere de gheata ce-ti alina setea si dorul. As vrea doar un sarut, unul care sa nu se mai termine niciodata, niciodata, niciodata, doar noi doi, prinsi intr-o imbratisare care ne topeste respiratia aburinda, sub cerul negru si inghetat al noptii geroase de decembrie. As vrea doar chipul tau aurit de lumina galbena a unui felinar, doar sclipirea din ochii tai, doar odata, doar acum, pentru totdeauna.
Nu sunt atat de obosita, atat de franta sau atat de trista, incat sa uit sa visez azi.

Suflet scultpat în piatră

Pașii îi sunt amețiți, parcă asfaltul se ridică și coboară convulsiv sub picioarele ei. Avea gâtul uscat, și-o senzație de claustrare îi apăsa pieptul. Ar fi vrut să plângă, să urle, să țipe, dar se simțea captivă. Un pas, doi, amețeala îi încurca vederea. Vântul îi amesteca părul. Coșmarul se pierdea în fum. Buzele îi ardeau, degetele îi tremurau crispate. Totul, totul se prăbușește, pereții jerpeliți, tavanul crăpat, prin care se scurge ploaia, rugina, desenele graffiti, blocurile de beton impregnate cu mirosul greu de urină și gunoi, toate o strivesc, o amestecă într-un dans extatic al secundelor, al minutelor, al tuturor acelor momente prețioase... Ea nu mai e trup, nu mai e carne. Prin venele ei nu curge sânge, pielea ei nu mai e moale. E doar spirit, un suflet ferm și luminat, care face față tuturor intemperiilor, plină de rațiuni ascunse și poezie, alergând prin labirintul lucrurilor omenești. Pe ea o regăsești în toate vremurile, căci e aceeași stâncă, aceeași bucată de rocă dură de care se sparg valurile, aceeași statuie nemișcată sub soarele ce reflectă trist crucea arsă a unui vis. E ea, doar insuflare naivă și sublimă, doamnă a tuturor vremurilor, doar spirit ca un abur. Ea nu mai e trup, nu mai carne. Trupul ei e schela ce se prăbușește, iar carnea ei se sfarmă în mii de bucăți. Prin venele ei nu mai curge sânge, pielea ei nu mai e moale. Prin venele ei e doar praf albicios, iar pielea ei e doar asfaltul suferind.
Și dacă totul se năruie, de ce n-aș putea reclădi aceeași madonnă din piatră și durere? De ce să nu pot din nou s-o zidesc în culori vii, s-o îmbrățișez cu trupul meu viu, s-o mângâi, dându-i viața din căușul palmelor mele?

mi-am amintit de Kant

"Vino draga mea, să-ți explic eu teoria virtuților și-a acțiunii corecte"
ei, asta e replica cu care Kant agăța studente. Mie, sincer, mi-e drag de el, cum s-a chinuit el să sporească demnitatea ființei omenești. Cum o fi, oare, să scrii toata viata numai și numai filosofii, morale, datorii, concepte, imperative... lucruri care fără o metoda de aplicare servesc doar la mâncarea nervilor studenților din anul III - AP. Ok, și ăia de la Filosofie îl înjură ocazional.
Am înțeles. Din spirit de datorie, voia să salveze lumea... dar oare de atât e nevoie pentru a angrena niște forțe care să te împingă să scrii atât amar de tratat? Și eu îmi doresc să salvez lumea, dar să fiu a naibii dacă am să mă apuc să scriu o carte despre cum voi face asta...
"Vino draga mea, să-ți explic eu teoria virtuților și-a acțiunii corecte"
eh, măcar n-o să mă uit cruciș dacă încearcă vreunul să mă agațe așa.
Nu mă apucă des. Rar spre niciodată.

LE - LDR sucks! Știu că e total pe lângă subiect, dar trebuia să mă "iecsprim".

Dieta, fără tine

Nu ți-e dor de zilele în care ne trezeam târziu și-afară era frig, iar noi stăteam în pat și mâncam doar portocale și biscuiți. Visam că trăim într-o lume a nostră, ne uitam la filme până târziu și deschideam geamurile la 3 dimineața să vedem cum ninge.
Răsăritul ne prindea adormiți, în timp ce sorbeam din ceai. Dar așa somnoroși, vedeam lumea mai bine, zâmbeam mai des, eram mai fericiți. Nu răspundeam la telefoane, nu dădeam mailuri, nu ne interesa ce e la televizor, stăteam liniștiți și n-aveam nicio treabă. Găteam omletă mexicană pe coridor de ne înjurau vecinii. Beam cafea rece și mâncam biscuiți cu miere.
E ceva malign în ploaia asta de septembrie. Încerc să mă trezesc mai bine, dar oamenii mă calcă pe picioare în tramvai. Un cetățean își suge burta, iar eu desenez pe geamul soios. Când ajung la serviciu, vântul îmi joacă feste și părul îmi stă mai vâlvoi decât atunci când m-am trezit. Ce bine că nu m-am chinuit să-l pieptăn.
Cred că te-am iubit mai mult pentru crema de zahăr de ars pe care o gătea maicăta. M-ai sunat acum 5 minute să-mi zici că ți-a mai rămas doar o porție și că nu vrei să mi-o păstrezi. Uitasem că mai ești și tu în agendă la mine. Am uitat că am cules în grabă un tradafir când te-am cunoscut. Am uitat că spinul înseamnă durere și sânge. Am uitat că lacrimile tale tremurau rătăcite. Am uitat că am fost atât de blândă, încât să nu rup cu mâna mea și rădăcinile trandafirului. Am uitat că plângeam și eu.
Gata, alungă speranța, șterge firicelul de sânge, șterge lacrima. Bea-ți ceaiul negru cu piersici. Pleacă la serviciu. Răspunde la telefon.
- Mai e o porție.
- Să dea dracu' să nu-mi păstrezi și mie.
- Dacă vii în seara asta...
- Mâine dimineață am zis. Mâine dimineață...
Și ghici ce. A doua zi de dimineață trădătorul lăsase crema de zahăr ars în frigider, dar bagajele erau făcute.
N-am putut să mănânc.

Un homme et une femme

"Une homme et une femme" te face să te îndrăgostești de cinema. Un scenariu simplu, o poveste minunat redată de regizorul Claude Lelouch în cele mai mici și nesemnificative detalii din comportamentul și mimica celor două personaje principale: Anne și Jean-Louis. Filmul are o construcție simetrică, se folosește foarte mult tehnica flashback-ului, iar lumina și alternanța cadrului cromatic îi dau un aer original și romantic.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest film este simplitatea cu care stările expuse în peliculă ajung la tine, uimind de asemenea prin eleganța cu care sunt zugrăvite personajele și povestea lor frumoasă de dragoste. E o poveste atât de frumoasă, că ar putea fi adevărată.

Bineînțeles, soundtrack-ul stă frumos la mine pe hard :)

Nicole Croisille And Pierre Barouh - Plus Fort Que Nous [ Un Homme Et Une Femme]
Asculta mai multe audio soundtrack

Plus fort que nous


Avec notre passé pour guide
On se devrait d'être lucide
Mais notre méfiance est à bout
L'amour est bien plus fort que nous

Qu'on espère ou qu'on se résigne
Quand il le veut, il nous désigne
Voilà ça devait être à nous
L'amour est bien plus fort que nous

Quand tu es près de moi, qu'y faire ?
Le temps s'habille de mystère
Et le vent du soir est plus doux
L'amour est bien plus fort que nous

Vivre libre en un marécage
Ou vivre heureux dans une cage
Qu'importe il fait son choix sans nous
L'amour est bien plus fort que nous

On croyait qu'il pourrait suffire
Pour ne plus aimer de le dire
Pourtant ça devait être à nous
L'amour est bien plus fort que nous

Avec notre passé pour guide
On croyait qu'il pourrait suffire
On se devrait d'être lucide
Pour ne plus aimer de le dire
Notre méfiance est à bout
Voilà ça devait être à nous
L'amour est bien plus fort que nous

lenea de duminică

E vreme de lenevit, de stat cu picioarele pe pereți și cu ceașca de ceai aproape. E vreme de mâncat goffre în pat și de lălăit la duș. Am văzut Pulp Fiction și nu m-a impresionat. Samuel L. Jackson mi-a plăcut, dar, vezi tu, a venit toamna, și toamna prefer filmele aurii, armonioase, comestibile, ușoare și pline de culoare.
În apartament e dezordine, iar eu nu fac nimic, decât să-mi strâng părul într-o coadă și să îmi fac unghiile neglijent, în timp ce citesc. Azi e liniște și pace și-aș vrea să știu să fumez. Doar azi.
De obicei mă rog ca ziua de azi să fie o zi cu hotărâri bune. Dar în duminica asta știu că nu voi avea probleme cu persoana necunoscută din oglindă. Voi sta în pat, am ceai, am goffre, am unt de arahide și jeleu de piersici. Nu are ce să se întâmple rău, decât să adorm cu ceașca de ceai în mână :)
Azi:
1. mi-am dat seama că nu îmi e teamă de ziua de luni, cânt alarma va suna la 6.15.
2. nu mă deranjează teneșii întinși aiurea prin cameră.
3. nici bocancii pe care îi am murdari de la Padinafest, de acum o săptămână.
4. am realizat că nu te mai iubesc, nu mai am ce iubi la tine.
5. mi-e dor să am ce.
6. voi trăi în pace și liniște cu cearcănele mele, părul nepieptănat, kilogramele în plus și lucrările neterminate.
7. mi s-a spus că sunt The Queen of the World. I just said I love this job :)
8.
9. mi-a fost prea lene să scriu la 8.
10. ascult Lene Marlin. deci vă dați seama cît de lene îmi e...


o să fug puțin zilele astea. să fiți cuminți.

ce mireasmă e-n aer...

o pâine proaspăt scoasă din cuptor,
pielea bebelușilor,
niște cearceafuri curate,
cafea proaspătă, cu lapte,
fânul crud, proaspăt cosit,
beciul vechi și prăfuit,
ploaia dintr-o zi de joi,
cărți vechi, chiar și cărți noi
și creioane colorate.
dacă le adun pe toate
în parfumul dimineții
aș găsi aroma vieții[mele]

Ce miros are viața ta?

Fata care și-a îmbrățișat umbra

Praf in Ochi - O Mie De Ganduri
Asculta mai multe audio muzica

O dureau ochii. Își simțea pleoapele grele și umflate, orbitele-i zvâcneau, totul era în ceață. Nu mai putea să plângă, dar convulsiile îi torturau plămânii, în încercarea zadarnică de a respira normal. Tremura. Tremura și îi era teamă să mai atingă pământul încă o dată, chiar și un singur pas. Genunchii îi erau moi și în întunericul care o înconjura își simțea trupul cum se întinde ca o pată profană pe o coală albă de hârtie. Simțea cum corpul ei se disipează în eter, iar viața i se desprinde în vântul rece. Totul în ea era rătăcit, pierdut, imaterial. Doar umbra ce i se prelingea pe pământ o încălzea. Tremurând de groază, se agăță de ea și umbra se stinse într-o îmbrățișare sufocantă, ucigașă. Fata și-a strâns umbra la piept, a adunat-o în sufletul ei și-a înecat-o în lacrimi...
Un zâmbet s-a frânt, când te-am ascuns atât de adânc în mine. Te-am ascuns atât de departe de restul gândurilor, amintirilor și senzațiilor că am uitat gustul tău amar. Iar acum, că glasul tău răsună iar, iar chipul tău e atât de aproape că nu mai știu dacă ești tu sau eu, acum, că te simt aproape de inima mea, îmi dau seama că te-am ascuns atât de bine că am uitat cine ești, am uitat tot. Acum, când nu mai sunt aceeași de ieri și m-am obișnuit fără tine, acum... îmi dau seama. Să te uit a fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l fac, așa că nu mi-am lăsat sufletul niciodată să tânjească după al tău, nici mintea să alerge spre tine. Și din cele o mie de gânduri care mă duc la tine mereu n-am păstrat nici măcar unul. Le-am alungat. M-am pustiit. Ți-am distrus amintirea dragă și amară... umbra mea.

Awake

One of these nights
I'm going to take my phone
and dial your number
I'll wait for the tone
my breath will hold until I hear the first ring
as if it'll stop forever in this instant.
I will close my eyes
And as the phone rings in desperate cries
I will picture you shivering, while pressing the answer button
And as your voice reaches my ears, it touches me inside
it scratches my heart and drives me crazy
I'll open my mouth and in a sharp voice
I'll say:
I wish that without me you'll be spending the rest of your nights awake.
You'll sigh and then press the button to silence
the one way to complete isolation
you'll close your eyes
but no sleep will caress your skin
and that's how it's going to be
this night, the night after
that's how it felt the night before
and you no longer feel you have to fight it
covered by muteness
as a picture with lines so spread
you cannot tell them apart
that's how you'll be
that's how I am
awake.

I may not be...

- beautiful;
- smart;
- rich.

But I'm free today.
So meet me down at the Blue Cafe :)

Nu luați în seamă ce-am scris mai sus, nici eu nu cred că nu sunt frumoasă sau deșteaptă :D

Asculta mai multe audio Muzica

Just me, then?

Asculta mai multe audio Muzica

Cafea sau ceai negru? încă o zi, încă o rază de lumină ce se strecoară pe sub draperia albastră, încă un duș cu apa rece care-mi trezește simțurile și-mi face pielea de găină, încă o cămașă necălcată.
Parfum, make-up, agrafe, toate stau întinse printre cești de cafea, cărți și haine.
Teneși? Sandale? Pantofi? Cu toc? Fără?
Același abonament de metrou, același colț parcă uitat de lumea de pe peron, aceeași carte și aceeași respirație întretăiată. Mă concentrez și uit de oameni, de stații, de peroane pe partea stângă, de uși care se închid și se deschid...
Îmi iau un bilet de ratb și realizez mecanica gesturilor mele. Același șir de acțiuni bine stabilite. Urc în tramvai, compostez biletul și mă agăț de-o bară, privind pe geam. Cobor la a 2-a stație și mereu mă opresc să ascult violonistul din pasaj. Merg în parc, admir curățenia aleilor și mi-aș dori să deschid cartea și pachetul de covrigi și să uit din nou că trăiesc.
Sun-o pe mama. Pune telefonul la încărcat. Nu uita de pâine. Spală vasele. Răspunde la mailuri. Zâmbește. Dormi. Tic-tac. Tic-tac. E noapte deja, dormi.
Și mă întind în așternuturile curate, cu gând să intru într-un vis care să mă scape de atmosfera apăsătoare din apartamentul 10. Nu-i sunet de chitară, nu-i glas de fată tristă, nu-i zâmbet, nu-i râs, nu-i clipire de geană, doar eu. Singură eu strâng o pernă în brațe și adorm spre dimineață, într-un amestec de tresăriri, somn adânc și clipe de luciditate.
Ce fac mâine? Cum o să fac? Să nu uit să-mi iau bilet de ratb și să... să iau pâine.
Și să-mi iau șervețele. Parfumate. Mă respect, n-aș putea să plâng dacă n-aș avea șervețele parfumate.
Și-un ceas să-mi iau. Un ceas pe care să-l setez după ora la care am uitat că trăiesc. Așa aș putea să reiau firul existenței de unde l-am lăsat.
Rău am mai ajuns, noi, fetele Manole. Una zidită de vie, alta s-a otrăvit cu Furadan iar eu... no, thank you. I just smile along... Would you like some coffee, some tea, some poison? Just me, then?