miercuri, 29 septembrie 2010

Obosita

Obosita. Sunt atat de obosita ca nu mai am diacritice, atat de franta ca nu mai stiu cine e fata incercanata care ma priveste din oglinda. M-am saturat sa tot alerg, sa tot fug, sa ma tot zbat. De parca toata viata e un maraton, de parca fiecare pas pe care il fac trebuie sa fie apasat si iute. Sunt obosita si-mi vajaie capul, ma doare tot corpul si imi simt nervii moi ca de vata. As vrea doar un rasarit, pe malul Dunarii, sa ma imbrac in nisip si alge, sa incremenesc in tumultul molatec al verii, iar apa sa-mi clipoceasca usor printre degete.
M-am saturat de bagaje, m-am saturat de cafele de seara si de mirosul necunoscut al pernei. As vrea doar un apus rosu, vibrant, o ameteala de culori sangerii aruncate in vapaia unei seri de vara, cand pana si vantul tace in zborul lui printre firele de iarba. As vrea doar sa mai sorb odata apa racoroasa si repede a unui rau proaspat de munte, ca o mangaiere de gheata ce-ti alina setea si dorul. As vrea doar un sarut, unul care sa nu se mai termine niciodata, niciodata, niciodata, doar noi doi, prinsi intr-o imbratisare care ne topeste respiratia aburinda, sub cerul negru si inghetat al noptii geroase de decembrie. As vrea doar chipul tau aurit de lumina galbena a unui felinar, doar sclipirea din ochii tai, doar odata, doar acum, pentru totdeauna.
Nu sunt atat de obosita, atat de franta sau atat de trista, incat sa uit sa visez azi.

7 comentarii:

Mih spunea...

Dor al dorurilor mele...citind parca mi se construia in minte acele oaze de pace si iubire. Daca le gasesti sa mi le zici si mie. Dau orice pentru ele... :)

pikchiu spunea...

rosu precum soarele care merge la culcare, atat de obosit incat ii pica razele in ochi
si portocaliu precum pistruii obositor de adanci ai unei coji zbarcite de portocala,
esti galben de obosita! precum benzile ce alterneaza cu cele negre, pe corpul unei albine.
verdele nu te oboseste niciodata.
albastru precum un rau de munte mult prea obosit sa aiba ca tzel varsarea in Dunare,
iar ochii iti sunt violetincercanat de oboseala, curcubeule!

Mih spunea...

wow...cata inspiratie pikchiu :P
Foarte fain!

Suflet Curcubeu spunea...

sunt un cearcan, sunt o vanataie, sunt un suspin, sunt obosita, dar totusi sunt.
acum iar sunt in cautare de adapost, iar fug acasa, in bratele lor, iar ma ascund, iar ma invalui in tristeti cu iz de gara...
sunt un cearcan uman :)

pikchiu spunea...

si tot ce conteaza! esti!

mih, posesia carnetului de student si lipsa netului sunt de vina :))

Vali spunea...

Off topic: Uite un concurs care te-ar putea interesa http://vali-me.com/2010/09/30/concurs-pentru-bloggeri/

Suflet Curcubeu spunea...

off topic: multumesc, dar nu... :)