Just me, then?

Asculta mai multe audio Muzica

Cafea sau ceai negru? încă o zi, încă o rază de lumină ce se strecoară pe sub draperia albastră, încă un duș cu apa rece care-mi trezește simțurile și-mi face pielea de găină, încă o cămașă necălcată.
Parfum, make-up, agrafe, toate stau întinse printre cești de cafea, cărți și haine.
Teneși? Sandale? Pantofi? Cu toc? Fără?
Același abonament de metrou, același colț parcă uitat de lumea de pe peron, aceeași carte și aceeași respirație întretăiată. Mă concentrez și uit de oameni, de stații, de peroane pe partea stângă, de uși care se închid și se deschid...
Îmi iau un bilet de ratb și realizez mecanica gesturilor mele. Același șir de acțiuni bine stabilite. Urc în tramvai, compostez biletul și mă agăț de-o bară, privind pe geam. Cobor la a 2-a stație și mereu mă opresc să ascult violonistul din pasaj. Merg în parc, admir curățenia aleilor și mi-aș dori să deschid cartea și pachetul de covrigi și să uit din nou că trăiesc.
Sun-o pe mama. Pune telefonul la încărcat. Nu uita de pâine. Spală vasele. Răspunde la mailuri. Zâmbește. Dormi. Tic-tac. Tic-tac. E noapte deja, dormi.
Și mă întind în așternuturile curate, cu gând să intru într-un vis care să mă scape de atmosfera apăsătoare din apartamentul 10. Nu-i sunet de chitară, nu-i glas de fată tristă, nu-i zâmbet, nu-i râs, nu-i clipire de geană, doar eu. Singură eu strâng o pernă în brațe și adorm spre dimineață, într-un amestec de tresăriri, somn adânc și clipe de luciditate.
Ce fac mâine? Cum o să fac? Să nu uit să-mi iau bilet de ratb și să... să iau pâine.
Și să-mi iau șervețele. Parfumate. Mă respect, n-aș putea să plâng dacă n-aș avea șervețele parfumate.
Și-un ceas să-mi iau. Un ceas pe care să-l setez după ora la care am uitat că trăiesc. Așa aș putea să reiau firul existenței de unde l-am lăsat.
Rău am mai ajuns, noi, fetele Manole. Una zidită de vie, alta s-a otrăvit cu Furadan iar eu... no, thank you. I just smile along... Would you like some coffee, some tea, some poison? Just me, then?