Sorry for the mess in my mind

Șoapta de speranță nu se aude noaptea.

Am pielea plină de noapte și broboane de sudoare îmi alunecă în lună.

Plâng și n-am scuză, deci mă apuc de gătit.

Ritmul ce demult curgea liniștit s-a preschimbat într-o linie frântă rebelă care mă înțeapă cu colții ei ascuțiți.

Azi am simțit putere în mine. Un suflu nou în tot trupul. Din inimă până în buricele degetelor.

Lumea meschină îmi vrea sufletul. Restul lumii îmi vrea trupul. Tu vrei ceva ce nu e.

Cuvinte spuse la supărare. Tatuaj făcut la beție.

Am sentimentele de chitară arsă.

Nu mai sunt safe from harm. Niciodată n-am fost.

Nu ești aici cu toate visele tale pline de căldură. Tonight it's just me, listening to Korn.

Șoapta de speranță nu se aude noaptea. Sau eu am surzit.

PS - Am căutat melodia asta de mi-a ieșit prin piele. Doar atât am putut să obțin: