E iarnă și plouă.

Aceasta este prognoza lunii decembrie.
Eu am găsit cu cine să fug de-acasă. Direcția Sighetul Marmației.
Aș vrea să inventeze cineva o combinație între Sailor Moon, Friends și Sex and the city. Dacă nu o face într-o lună, am să o fac eu.
Soarta, horoscopul, destinul, stelele, constelațiile, tarotul etc. Toate mă urăsc. Am răcit exact cu o zi înainte să plec la munte.
Crăciunul s-a jucat în reprize. M-am hotărît. Fără rude gălăgioase și enervante care îți strică vacanța la anu'. Dar pînă atunci am să uit.
Încă încerc să-mi dau seama ce nu mi-am pus în rucsac de data asta. Probabil o să-mi dau seama cînd o să ies pe ușă, secunda 2 mai exact.
Sunt fericită.
Cam atît.
Ah, da, La Mulți Ani, ne vedem în 2010! :)

Blur

Ceva e teribil de greșit. Conceptul de corectitudine mi-a fost implantat aiurea în ADN. Nu zic că sunt incorupibilă, dar aș vrea să văd pe cineva încercînd... Revenind la ideea de bază, iată-mă într-o situație fără cap și fără coadă în care nu știu în ce direcție să apuc. Un lucru e clar, puterile de Supergirl sunt pe terminate.
Am stat eu o țîră azi să mă gîndesc la situația asta nasoală și-am ajuns cu morcov, cu iepure și vînător în spatele meu la o concluzie. Ori fac tot posibilul să salvez ce a mai rămas, ori mă duc cu tot cu morcov, iepure și vînător la naiba.
So, let me go down in the mud to get my smile back. Oh, nice to see you again, now go away.
Ei și ca să vezi că nu sunt chiar ranchiunoasă și ursuză, na, ți-am pregătit o urare de Crăciun. E un pic mai suavă decît a ta.
Christmas is not gonna be the same without you...
It's gonna be so much better!

mica împodobeală...

this is for charity...


... and this is for me!

photo by Ghinea

Dacă sunt cuminte-cuminte...

Dacă sunt cuminte-cuminte... mă iei cu tine?
Pașii tăi mov se-ascund în mine.
Dacă sunt cuminte-cuminte... mă lași să stau lîngă tine?
Respirația ta topește ușor gîndurile-mi nebune
Mă lași să-ți zîmbesc?
și să-ți povestesc?
Mă primești în sufletul tău?
mi-arăți ce-i bine și ce-i rău?
Dacă sunt cuminte-cuminte... promiți să ai grijă de mine?
Sau să îmi culegi afine?
Dacă sunt cuminte-cuminte... mă vei ține de mînă?
Și vom număra pe degete clipe-lumină?
Mă lași să adorm lîngă tine?
Pierdută în vise alpine?
Mă vei ține în brațe?
și-n palmele tale cifrate?
Dacă sunt cuminte-cuminte... o să îmi cînți?
Și-n curcubeu ai să m-alinți?
Dacă sunt cuminte-cuminte... o să mă lași să-ți cînt?
aberant, abracadabrant... pe cuvînt.
să te mîngîi mă oprești?
Să te sărut mă amăgești?
Îți vei trece mîna prin părul meu lung?
Mă vei lăsa umbrele să le alung?
Dacă sunt cuminte-cuminte...
Dacă-ți mai aduci aminte...
Răspunsul tău a fost mereu același
Același chip gri, aceiași pași,
Aceeași luminiță în ochii tăi căprui
Cu gust dulce-amărui
Care dispărea odată ce gheața începea să se topească
Niciodată nu o lași spre tine să mă călăuzească
Dacă sunt cuminte-cuminte...
Si dacă te rog fierbinte...
Vei lăsa luminița aceea să arunce raze peste mine?
Să-mi secrete creierul serotonine și-endorfine?
Vei lăsa gheața din ochii tăi să se topească pe obraji?
Iar eu s-arunc în tine cu albastre coji?
Dacă sunt cuminte-cuminte...mă vei ierta că sunt un copil?
Un om mare ș-infantil....
Dacă sunt cuminte-cuminte... mă vei iubi?
„hei... de ce mă mai întrebi?”

sunt nebună

și nu mă tratez.
și ar fi bine să nu mai pun There is no if pe repeat, altfel sănătatea mea psihică va avea de suferit.
sau ar trebui să nu mai alerg pe frigul ăsta.
sau măcar să renunț la junk food cînd sunt așa.
ar trebui să fac multe lucruri normale, dar nu le fac. nu mă culc la ora 22. nu dorm 8 ore pe noapte. nu mă trezesc aproape niciodată la timp. nu mănînc decît foarte puțin dimineața. probabil n-aș mînca deloc, dar hiperaciditatea nu a fost opțiunea mea. nu sunt atentă la ce-i în jurul meu. nu sunt decît un reflex. știu că nu e bine, dar eu gravitez în jurul aceleiași idei, pendulez de la bine la rău, de la o stare la alta, fără să ating niciuna, ca o asimptotă nenorocită...
în cele din urmă probabil că am să fiu propriul meu sfîrșit... sau poate o să reușească cineva să-mi dea două palme zduf!zduf! și are să mă pună pe picioare, iar eu să-mi ridic tărtăcuța, să zîmbesc și să spun: "it's been hard... but i'm back on all four!"
și-acum scurt moment deliberativ... ce să fac în seara asta? să mă arunc pe geam[stau la parter] și să alerg prin curte sau să termin comedia pe care tot încerc s-o văd de vreo săptămînă, în timp ce ronțăi la niște cereale[popcorn nu mai am voie, nici vorbă de chipsuri]?
păi eu zic să dau cu banul, așa cum fac de obicei cînd iau decizii importante...
și, deci, folks, mă arunc pe geam. sper să nu-l strivesc pe Romeo în drumul meu.
nighty-night!

The Cure - There is no if
Asculta mai multe audio Muzica

quod erat demonstrandum

Stoa - I held the moon
Asculta mai multe audio Muzica

anotimpuri tot mai reci se cuibăresc în inima și fereastra mea. din ochi îmi curge vinovăția-n chip de stea. din piept înflorește gheața. peste noi se lasă ceața.

gîndul meu străin ricoșează în adevărul ascuns de cuvinte. se chircește la picioarele lui și curge-nainte. eu mă pierd în lumi aprinse de visele noastre ucise.

cum spuneam, sunt dusă. cum spuneai, sunt irecuperabilă. cum? azi sunt ciudată. azi ești neînțeleasă.
hai să rezolvăm următoarea problemă.

Ipoteza
Fie funcția f: R -> R
eu(x)= x/suflet
tu=somn+dor+frig

Concluzie:
eu(tu)=deprimare

Demonstrație:

eu(tu)=f(somn+dor+frig)

eu(tu)=f(somn)+f(dor)+f(frig)

eu(tu)=somn/suflet+dor/suflet+frig/suflet

eu(tu)=pat+edith piaf+ceai

eu(tu)=nostalgie=deprimare

eu(tu)=deprimare
q.e.d.

Băsescu președinte

Azi abia m-am dat jos din pat că m-a și lovit adevărul absolut în cap și-am amețit, așa că pînă m-am trezit am și uitat ce revelație aveam... Am făcut un duș[rece - de ce nu e tanti Flori la uzină și dimineața?] mi-am băgat două bețe-n păr și-am plecat cu eșarfa de la Moșu' în vînt spre Unirii, unde trebuia să mă întîlnesc cu Isabela. Pe drum am tot tocit eu senzația ciudată de nuștiupecelumesunt, am ronțăit-o pe toate părțile pînă a rămas fără gust. Iat-o și pe Isabela, a întîrziat 7 minute! Anyway, am început noi, două floricele, să mergem. și să mergem. și să mergem. și unde trebuia să ajungem, că am uitat?
si dă-i si luptă, neicusorule, pînă ajungem la Centrul de zi "Licuriciul", unde am vorbit cu directoarea, ne-am învîrtit privirile prin grădinițe și dormitoare și - partea mea preferată - am cunoscut copiii. Bineînțeles că a fost love at first sight cu viori în fundal și inimioare care pluteau în aer, că după primele 10 minute de "cum te cheamă pe tine", "vai ce nume frumos" și "cîți ani ai" erau deja literar în cap la mine... Mai pe scurt, m-au sufocat la propriu cu îmbrățișări, m-au ciufulit și mi-au dat bețele jos din păr aka baghete magice[ ca a lui Harry Potter]... Dar erau atît de cute că și dacă mă întîlneam cu ei noaptea și făceau "bau!" la mine probabil aș fi făcut "ce drăguț!" cu mulți de iii pe fundal.
Anyway, m-am împrietenit imediat cu Maria, Mario, Alexandra, Ștefania și "Laluca". Se anunță vremuri frumoase pentru mine and I feel all so bright că îmi e teamă să nu fiu confundată cu Lanterna Umană pe stradă.
Și-acum, ca să închei, Băsescu cică e președinte. Aha, deci încă 5 ani în care o să:
- aflu despre greva generală de la metrou datorită semnului cu acces interzis;
- aflu despre gripa porcină de la nenea din metrou care semăna cu Darth Vader;
- mă interesez mai des cine e prim ministru;
- mă duc la alegerile locale să cunosc oameni mărunți și banali;
- trăiesc viața ca și pînă acum, chiar dacă "Iarna nu-i ca vara!", iar acesta este singurul lucru harmless pe care Băsescu l-a spus. probabil mai sunt și altele, dar look at me if I care...

I *heart* people

I’m a socially challeged person. În ideea în care sunt excesiv socială și expansivă, gata să dau din coadă la fiecare dintre cei care mă scarpină după ureche. Oamenilor care îmi plac le scot peri albi. Îmi plac atît de mult că îi sufoc cu atenție, îi sugrum cu îmbrățișări și îi zgîlțîi din toate încheieturile cînd îmi e drag de ei. Mă învîrt pe lîngă ei ca un cîine în jurul cozii, așteptînd momentele în care cineva îmi aruncă bunătăți, iar eu mă cumințesc și puff! devin pașnică și supusă... nu prea mult, ce-i drept, dar în liniștea aceea care de multe ori se asortează cu un ceai negru, sau o cafea cu lapte, sau un vin alb... simt cum aș putea să încapsulez timpul și amintirile acelea îmi devin cele mai mari comori.
Cîteodată, cînd îmi citesc inboxul de mailuri/arhiva/sms am o clipă de bucurie, realizez cît de formidabilă trebuie să fiu să am oamenii aceștia minunați lîngă mine. Apoi mai stau puțin pe gînduri și mă întreb cum de mai sunt pe lîngă mine, că eu formidabilă sunt doar foarte rar spre niciodată. Și știu, atunci cînd eu fac pe nebuna și lumea nu mai e un loc pașnic, știu că îmi plac oamenii buni și că ei nu pleacă niciodată de lîngă cei la care țin. [s-au atașat de mine, muhaha!]
Cu oamenii aceștia aș putea să împart prăjitura mea preferată și să le las lor ultima bucată. Aș putea să dorm cu ei și să nu mă oftic [prea tare] dacă mă trezesc prima. Aș putea să-i las să îmi aleagă hainele, încălțămintea și apoi să îi las să se joace de-a dress up cu mine. Lor aș putea să le suport bobîrnacele atunci cînd spun/fac/gîndesc prostii. Trust me, it hurts. Ei sunt imaginea din ochii și din sufletul meu, o imagine out of focus cu toți, fericiți și mulțumiți. Îmi e dor de vocile lor spunîndu-mi:
"Doamne, Alexandra, ești groaznică!"
"Aolo, aolo... nu ești sănătoasă..."
"*laughing* asta e, te-ai produs... da' nu era nevoie!"
"Nu mă mai miră nimic!"
"băi, dar ești mai ceva ca ăia micii..."
"Respectele mele, taci!"
"Femeie, ăștia de la tine nu vă mai dau căldură, vă dau gaz și l-ai băut?"
"Mi-e drag de tine, zăpăcită mică!"
"Copile, ești...*laughing*"
Sunt persoanele pentru care eu fac mici pasiuni. Ca-n vorba aia, m-aș uita la ei toată ziua. Și îmi plaaaac atît de mult oamenii că unii dintre prietenii mei cei mai buni sunt oameni.

Acum, din ciclul „fiecare pe treaba lui” o sun pe mama, e ziua ei de nume azi. Îmi răspunde și mă întreabă dacă îmi merge telefonul. Toate bune și frumoase, dar eu îi ziceam urări de bine-n rime, de îmi ieșeau poeziile pe urechi și-aud dintr-un abis o voce sacadată „Stai că nu te-aud, am ceva în cuptoooor!”
And they call me crazy.

N-ai niciun drept...

Velvet Revolver- You Got No Right
Asculta mai multe audio Muzica
N-ai niciun drept să ții durerea încă ascunsă aici. N-ai niciun drept să pretinzi că nimic nu s-a întîmplat. A trecut timpul, darlin’. Aerul pe care îl inspir nu-mi mai rănește plămînii. Nu-l mai expir în sughițuri sacadate și dureroase. Nu e cazul să-ți faci griji pentru cercurile vineții din jurul ochilor, sau pentru că am o zi mai proastă. Nici dacă dansez pe muzică extatică, plîngînd și rîzînd în același timp. Promit să fie ultima dată cînd mai scriu despre tine pentru că nu ai niciun drept să îmi răvășești rîndurile cu aceeași putere cu care îmi făceai pulbere gîndurile.
Abia acum îmi dau seama că numai eu puteam să-ți dau dreptul de a face parte din viața mea. Ei, acum ți-l iau și stau și mă întreb de ce dracu’ ți l-am dat in the first place. Poate pentru că aveai ochii verzi. Sau pentru că nu prea aveam o ocupație sentimentală serioasă și-am zis „hei, hai s-o fac și p-asta! Hai să sufăr violent pînă nu mai pot, hai să las proasta asta de inimă să bată cu intensitatea unui cutremur, nebuna de ea a fost prea cuminte și supusă pînă acum!” Și-am făcut toate astea. Ba mai mult, mi-am supus și creierul unei reale probe de rezistență, mi-am lăsat și ochii să plîngă pînă au secat, am lăsat și fluturii din stomac să devină niște vulturi pleșuvi care mi-au dat rotocoale în zborul lor cu iz de nenorocire, sperînd să renunț și să mor.
Revenind, n-ai niciun drept să mai cauți ziduri de gheață, mări cu valuri amare, ele nu există, n-au existat niciodată, ai fost doar o minciună, am fost doar doi proști, eu mai mare ca tine, tu mai zăpăcit ca mine, ei mai cîștigați ca noi... Ai avut și tu dreptate odată. Ai devenit pînă la urmă mai gri. Un gri pe care l-am găsit în cenușa ceții ce se ridică în vălătuci peste cerul de noiembrie, un gri fad, amorf, sălciu și mort.
Sinceră să fiu, cicatricea care îmi amintește de tine este mai ușor de suportat cînd vinul alb nu e bun și Ana întîrzie la duș, iar numărul tău mobil apare pe ecranul telefonului. La naiba, darlin', n-am ecran, am displei, cum ar zice D. și nu te mai las să îl invadezi. N-ai niciun drept. N-ai niciun drept, iar vinul e pe terminate, Ana a ieșit de la duș și e timpul să dorm, mi-e dor de patul meu...

any resemblance to actual events, living or dead people is coincidental and unintentional.

Especially Dana.
Bitch.

Aș fi putut să mă uit la Zombieland, dar nu de una singură. Aș fi putut să-l fac pe Dan bou, dar nu aveam curaj. De asemenea, aș fi putut să mor anul trecut, dar uite că trăiesc. Pentru toate aceste lucruri, există un motiv.
Pentru că nu pot să dau din cap pe Chop Suey fără tine. Sinapsa e fericită și mulțumită de ea cînd toți ceilalți se uită uimiți cum noi urlăm una la alta sloganuri gen „Feelings are gay!”.
Și atunci cînd există mai mult decît o conexiune a creierelor malefice se știe că noi avem puteri paranormale, legătura noastră bazîndu-se uneori pe metafizica canalelor galactofore. Simplu, îți sar ție, îmi sar și mie. Nervii. La cîmpie sau la deal, prin munții mei frumoși și înalți...
Curaj, facultatea oricum o s-o termini. De ce crezi că am ajuns în anul 3? E ca și cu bacul. Dumnezeu a lăsat pantalonii lălîi în lume ca să luăm bacul. Bine, aici mai există și factorul eu te sun, te aud, dar vorbesc cu ceva ce se numește Vortexul Întunecat, iar tu rîzi, nepăsătoare la foamete, la războaie, greve sau epidemii. De-aia te iubesc. Îmi dai curaj și încredere. Mă bați la cap să nu renunț să fac ceea ce îmi place. Mă respecți pentru că deși nu dorm decît 4 ore pe noapte pot să vorbesc despre primatul datoriei și imperativele categorice ale lui Kant mai mult decît dorm. Cînd împușc[virtual] un misogin/rasist/nesimțit și suflu apoi dramatic aburul care fumegă pe țeava pistolului tu mă aplauzi, chiar dacă mă împiedic de mochetă și dau cu nasul de podea și mă trezesc la realitate.
Și promit să nu te țin de mînă, in schimb jur să-ți dau un șut în fund, care teoretic este egal cu un pas înainte. Să-mi spui cîți pași înainte, ca la dans :D.
Ești creață, deșteaptă, frumoasă, ai niște părinți minunați și prieteni mai mulți decît juma’ de populație. Eu zic să mai umbli pe la rotițe și ai să fii perfe... hai să fim serioși, n-ai nicio șansă! Piticul de la mansardă este singurul lucru care te va împiedica vreodată să trăiești normal.


“Prietenul adevărat iubește oricînd si în nenorocire ajunge ca un frate.”
Acesta este răspunsul meu la mailul tău lacrimogeno-disperato-depresiv. Toate trec, Dana. Astăzi cazi, te ridici, mîine-ți trece. Sunt aici.

Joe Coker-A Little Help From My Friends
Asculta mai multe audio Muzica

tehnic vorbind,

n-am suflet. o bucată de suflet e în călărași, o bucată la malul mării, o bucată și mai mare rătăcește prin munți, o bucată aleargă prin bucurești de nebună și uite-așa s-au tot rupt bucățele din el de a rămas ca o cîrpă zdrențuită, adiind în vîntul atîtor doruri... am rămas deci fără suflet.
și dacă stau bine să mă gîndesc tot aștept ceva ce nu mai vine, probabil o bucată de suflet sătulă de alergat după chipul tău... mă tot întreb cînd ai să vii, cînd ai să alegi odată, cînd ai să încetezi să mă mai tulburi și mai ales cînd ai să renunți la toate planurile astea prostești... ce faci mîine, ce-o să faci poimîine, ce-o să mănînci peste o oră, unde-o să fii săptămîna viitoare, pe cine-o să vezi peste o lună... aștept să faci un plan. un plan să mă iubești. azi, mîine, mereu, pentru totdeauna...
așa că fă un plan să mă iubești cît de repede poți, pînă nu pierzi bucățica de suflet care se ține ca o umbră de pașii tăi. o umbră infernal de senină. crudă și curată, ea se prelinge pe pereții liniștiți ai camerei tale, dansează prin cochilia ta ovală de vise, prinde aripi la fereastra ta în diminețile vineții și zboară, zboară...


Bright Eyes - Make a Plan to Love Me
Asculta mai multe audio Muzica