Mi-e somn... dar ziua de azi a fost o combinație dureroasă de fericire cu agonie și amărăciune... și tu, veșnicul tu... se pare că somnul cel mai dulce și odihnitor este cel pe care l-aș avea cu tine pe jumătate din perna mea, pe jumătate din sufletul meu, pe jumătate vis, pe jumătate realitate, pe jumătate căldura din trup, pe jumătate liniștea din tine... toate se adună pe pleoapele mele, le alină și le oferă odihna totală, pacea, atingerea ta îmbinând sufletul, mintea și trupul. De aceea, strâng perna mai aproape...
Mirosul singurătății mă îmbată în arome de scorțișoară și lavandă și îmi dau seama... Acum știu.
Mi-am întins brațele către tine și tu le-ai sărutat până ce sângele mi-a clocotit și venele mi-au luat foc. M-am aruncat într-un apus roșiatic. Am fost doar o explozie de pasiune și iubire. Mi-ai folosit lumina la maximum și m-am stins ca un foc de artificii... Te-ai bucurat de culoarea mea, de felul în care se reflecta în tine și de scânteia fremătătoare și de efervescența fiecărei sclipiri. Te-ai încălzit la sânul meu fierbinte și te-ai pierdut în para de foc...
Te-ai mistuit odată cu mine, dar te-ai dezis de sărut, te-ai rupt de îmbrățișare și nu te-ai lăsat posedat... nu m-ai lăsat să te am. Flăcările sălbatice ți-au atins fiecare țesut, fiecare celulă și fiecare nucleu... fiecare atom al spiritului, fiecare moleculă de trăire, dorință sau nevoie. Ți s-au scurs printre degete, ți s-au prelins pe trup precum focul lichid, ți s-au jucat prin păr și ți-au picurat în carne.
M-am toropit ușor și mi-am dat ultima dogoare în ochii tăi, lăsând o sclipire din ce a fost în irisul și pe genele tale lungi și arcuite. Ultima zi caniculară de vară, ultimul asfințit în violet. M-am făcut fum și cenușă. Apoi abur. M-am vânturat prin lume în căutarea ta și nu te-am aflat. Am plâns. De ce nu ești aici?Am plâns... până ce stropii sărați au înmuiat țărâna și atunci te-am văzut în scrumul pasiunii mele.
Ecuația noastră chimică de iubire a avut trei produși finali...
Tu, pulbere solidă și fină, cernută în trecutul meu...
Sentimentele cu arsuri de gradul 3, degradate și carbonizate de focul clipei de nebunie...
Și eu, care m-am degajat într-o răsuflare nouă, lăsându-mă înșfăcată și purtată în viitoare, târâtă către împlinirea destinului ființei mele...
Yann Tiersen - La valse d'Amelie (version piano)
Asculta mai multe audio Muzica »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu