Mergeam spre casă... seară. tramvai. oameni obosiți și gri. plictiseală într-un cuvânt. Nimic care să-mi trezească atenția, nici măcar un strop de animație, totul era încadrat într-un perfect tablou al staticii... cu excepția tramvaiului.
Stație. Parc Titan. doar 2 tineri urcă și probabil i-aș fi ignorat dacă nu observam cizmele din cauciuc negre cu imprimeu roz de forma lăbuțelor de pisică pe care le purta fata... adorabiiiil. așa că i-am privit mai cu atenție.
Ea... brunetă, ochi căprui, cam 20-21 de ani.Avea un aer copilăros, afișând un zambet obraznic. Probabil era studentă, probabil era din provincie, dintr-un oraș mic, aflat pe malul unui râu. Părea amuzantă și simplă. El, poate de aceeași vârstă cu ea, ten deschis, ochi albaștri, înalt și masiv, zâmbet cald și gesturi măsurate. Părea manierat, bucureștean și inteligent. Probabil asculta rock, iubea muntele și locuia la etajul 3.Sau nu.
Nu auzeam ce-și spuneau, dar el râdea reținut în timp ce ea îngâna un cântec. Erau veseli și îmbujorați la față. Poate au alergat prin parc, ținându-se de mâna și povestind dulci nimicuri... au mâncat floricele și au făcut poze lacului și mai ales rațelor. S-au plimbat pe alei și s-au dat în mașinuțe tamponate. Sau nu, nu s-au dat în mașinuțe...
I-am privit cum discutau atenți doar la ce își ziceau. Din când în când râdeau și amuțeau, uitându-se unul la celălalt.
A sărutat-o ușor pe obraz și a coborât. Ea îl urmărea cu privirea cum traversează strada... Tramvaiul o pornește din loc și băiatul rămâne în urmă...
Deodată, îl văd că începe să alerge în paralel cu noi... Toți oamenii se uitau pe geam zâmbind. Ea a roșit toată în timp ce îi făcea cu mâna și își stăpânea un chicot... Privirea ei visătoare și îndrăgostită l-a urmărit până când a rămas în urmă doar un punct.
S-a ridicat de pe scaun 2 stații mai târziu și a lăsat în urmă un parfum proaspăt și fredonând același cântec vesel.
Imaginea lor mi-a rămas în minte, iar fuga lui nebună pe lângă tramvai m-a făcut să zâmbesc sincer și să mă gândesc la câte lucruri silly fac oamenii când iubesc. Lucruri mărunte care vibrează cald în sufletele noastre și care ne aduc fericirea mai aproape... pentru un moment...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu