marți, 3 noiembrie 2009

Tre' să te fi iubit...

Mi-ai promis că o să fie totul bine și te-am crezut cînd m-am uitat în ochii tăi de ciocolată. Dragule, hai să fugim de oameni, hai să fugim de oraș și să ne ascundem într-un vis colorat ca eșarfa mea. Hai să alergăm printre nimicurile acestea fără sens, să pășim în ritm de jazz prin casă, tu să îmi scrii scrisori, iar eu să-ți scriu glume. Tu să pescuiești stele din părul meu, iar eu să te iubesc ca o cretină, ca o nebună, ca o zănatică... Să fugim de lume, chiar dacă ea zîmbește la noi și ne îndeamnă să mai stăm. Hai să fim absurzi și fără bani. Să ne aruncăm telefoanele în Dunăre și să mergem fără bilet la metrou. Vreau să te iau cu mine peste tot, pentru că ești un caraghios. Vrei să îți întorc lumea pe dos? De departe bărbat, de aproape copil, așa te vreau. Nu sta la doi kilometri de perna mea și nu rîde, hai să bem ceai... nu compot. Bine, tu poți să bei bere. Dar ai grijă să nu pătezi perna. Și mai ai grijă să-mi dai și mie o gură. De la tine din gură. Dă-mi și niște minciuni. Dă-mi și un nume nou, botează-mă așa cum îți place, de la Alexandra la Alina, la Roxana la Mălina. Numai nu uita cum să mă chemi noaptea la pieptul tău, căci eu am să uit și ce mă fac dacă uit cum mă cheamă? Ceară pe așternuturi, vin în papuci, reviste pe geam, rochii pe calorifer, ciorapi pe scaun, șerbet pe pîine, eu pe tine te iubesc. Și cînd mă doare măseaua tot pe tine te iubesc. Și te iubesc și nu pot să mănînc, nu pot să dorm, nu pot, nu pot, nu pot... de la măsea. Și mă mai doare în cot că ție îți plac bărcile cu motor. Fițe și toane, iubitule. Orgolii și nazuri, iubito. Nu te plac că ești urît. Nu te plac nici eu că-mi faci draci. Ah, și-am amorțit aici de fericire, nu mă vezi? Salvează-mă că nu mai pot de fericire și simt că-mi plesnește o venă la cap de cît pot să te iubesc. Și tresar în somn. Și merg pe jos cînd plouă. Și visez la cîte speranțe ne-am făcut. De ce? De ce nu mai poți să-mi dai primăvară în decembrie? S-a ars becul fără tine. Adică tu erai lumina mea. Și mi s-a oprit ceasul în loc. Adică simt că timpul devine ireal cu tine. Cred că te-am iubit. Tre’ să te fi iubit.

5 comentarii:

Mih spunea...

Wow!
Vietile unora dintre noi par ca se intersecteaza intr-un punct unde sunt asa asemanatoare, unde ne regasim in povestile altora de dragoste.
Si da, tre sa fi iubit. Cu siguranta. Si eu am fost in dilema asta. :)

Alexandra-Ioana Bohan spunea...

Frumos! Foarte frumos!
Bravo!

Şi da, trebuie să fi iubit!

Un copil cuminte spunea...

@Mih, și eu sunt de aceeași părere. Povestea e mereu aceeași. Dragostea intră pe fereastră, dar iese pe ușă.
@Alexandra, mulțumesc... și ai grijă să iubești din nou, da? E prea frig afară :)

Ana spunea...

i like it:)

Un copil cuminte spunea...

i miss it...